ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 10.11.2015 Auto

MURĂRAȘU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
10.11.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză 
MURĂRAȘU c. ROUMANIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 45733/10 Neculai MURAȘU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 10 noiembrie 2015 într-o cameră compusă din András Sajó, președinte, Boštjan M. Zupančič, Nona Tsotsoria, Paulo Pinto de Albuquerque, Krzysztof Wojtyczek, Iulia Antoanella Motoc, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători, și Françoise Elens-Passos; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 iulie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie în fața reclamantului, dl Neculai Murărașu, este un cetățean român născut în 1948 și rezident în Suceava. A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza de la: cauza reclamantului, precum și aproximativ 300 000 de alte persoane au deținut bani în Fondul Național de Investiții (fondul Național de Investeștii, denumit în continuare F.N.I. sau F.N.I.) În special, s-a observat că fondul a obținut, la 15 ianuarie 2013, la data de 15 ianuarie 2013 prin achiziționarea de unități ale fondului și devenind astfel investitori. Înființarea, evoluția și decăderea F.N.I. au fost descrise în detaliu în Decizia Albert și în alte decizii C. România (dec.), nr. 48006/11, § 3-8, § 8 ianuarie 2013. September 1995, o autorizație de funcționare din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, C.N.V.M.) și a fost, în timpul existenței sale, administrată de S.C. S.O.V. Invest S.A. ( Investitorii din întreaga țară, pentru o sumă echivalentă cu 7 446,6 miliarde de lei românești (ROL). Deși prezentați ca fiind un fond deschis de investiții, F.N.I. savrée n mai este doar o piramidă de Ponzi, lichiditățile sunt asigurate exclusiv de sumele depuse de investitori. După căderea fondului, Autoritatea pentru lichidarea activelor statului ( Autoritatea pentru valorificarea activlor Statui, mai mult decât atât; a se vedea, de asemenea, punctul 14 de mai jos), instituție specializată a administrației publice centrale, și-a reînceput datoria (pentru detalii suplimentare, a se vedea Albert și alții, menționat anterior, § 7). Mai multe acțiuni de natură comercială sau penală au fost inițiate împotriva conducerii fondului și împotriva societăților și autorităților publice implicate în activitatea și căderea acestuia. Victimele fondului s-au reunit în asociații ale investitorilor FNI. în fiecare departament al țării și au fost, în mare parte, părți la procedurile penale interne împotriva responsabililor de căderea fondului. FNI a fost pus în lichidare judiciară. Având în vedere amploarea prejudiciului cauzat, instanțele interne au numit FNI ca fiind un adevărat fenomen social Aproximativ 20 de hotărâri definitive au fost pronunțate până în prezent în litigii între foștii investitori în F.N.I. și C.N.V.M. sau în laA.V.A.S. (Albert și alții, citată anterior, aproximativ 25) Au fost recunoscute 2000 de foști investitori în calitate de creditori ai întreprinderii I.A.V.S. sau C.N.V.M. și peste 400 000 de lei românești (RON) au fost plătiți ( Albert și alții, citată anterior, §§ 23-31). Guvernul a prezentat dificultăți în stabilirea cu certitudine a numărului exact de creditori ai F.N.I. și a amplorii datoriei fondului ( Albert și alții, citată anterior, § 32). Circumstanțele speței Prin judecata comercială n 732 din 17 decembrie 2004, tribunalul județ din București a condamnat societatea S.O.V. Invest și L.A.V.A.S. să plătească în solidar reclamanților daune-interese reprezentând valoarea unităților fondului deținute, actualizată pentru a ține seama de inflație începând cu 24 mai 2000 până la data plății. Această hotărâre a fost confirmată în apel și a devenit astfel definitivă la 21 martie 2007 ( Albert și alții, menționați anterior, § 13). 10. În cadrul acestei proceduri, reclamantului i se recunoaște dreptul de a-și recupera creanța, estimat de instanță la 42 519 260 ROL plus inflația. 11. La 30 noiembrie 2007, creanța reclamantului, actualizată pentru a ține seama de inflație, a fost înregistrată de către L În mod repetat, reclamantul a solicitat informații din partea A.V.A.S. cu privire la data la care va fi despăgubit și a primit informații cu privire la procedura de plată, în special cu privire la faptul că cererile ar fi tratate în ordinea înregistrării lor la A.V.A.S. și plătite în funcție de lichiditățile disponibile în conturile a.V.A.S., precum și de întârzierile în efectuarea plăților au fost cauzate atât de lipsa fondurilor, cât și de confiscarea conturilor de la A.V.A.S. ca urmare a unui număr semnificativ de cereri de executare forțate ale aprozilor de justiție în paralel cu procedura de despăgubire instituită de A.V.V.A.S. Reclamantul a fost informat periodic cu privire la progresul plăților, în special cu privire la numărul de persoane care au fost despăgubite și la data depunerii creanțelor deja lichidate. De exemplu, la 25 septembrie 2008 la În decizia Albert și altele sunt descrise în detaliu în decizia Albert și în decizia Albert și altele, în cazul 251 foști investitori, 42,95% au fost deja despăgubiți. Dreptul și practica internă relevantă 12. , §§ 40-45. 13. În plus, durata de valabilitate a Legii nr. 116/2011 de stabilire a unor măsuri temporare pentru buna funcționare a L.A.V.A.S., în special prin excluderea de la executarea forțată a sarcinilor de personal și de funcționare a instituției ( Albert și alte instituții, citată anterior, § 44), a fost prelungită până la 31 iunie 2014.14 printr-o ordonanță n 96/2012, la.A.V.A.S. a devenit Autoritatea pentru administrarea activelor de stat (Autoritatea pentru administrarea activa a statului, a statului A.A.S.), instituție publică coordonată de Ministerul Economiei. În 2013, în temeiul Legii nr. 113/2013, A.A.A.S. a preluat, de asemenea, datoria C.N.V.M. față de foștii investitori ai F.N.I. Această lege prevede că plata acestei datorii se va face în funcție de veniturile obținute ca urmare a privării activelor statului. 15. În prezent, pe site-ul internet al A.A.A.A.S. o pagină specială dedicată foștilor investitori ai F.N.I. Aceasta conține o descriere a procedurii care trebuie urmată pentru a solicita decontarea creanțelor, informații detaliate privind deciziile definitive care conferă dreptul la despăgubiri, modele de documente necesare pentru a constitui dosarul de rambursare, situația plăților (ultima actualizare din 31 martie 2015 și care oferă informații privind numărul de persoane care au primit plata totală sau parțială a creanțelor lor și sumele plătite), precum și numărul și datele de contact ale persoanelor care nu au primit încă despăgubirile și sumele datorate. De asemenea, conține o listă a foștilor investitori care nu s-au prezentat încă la A.A.A.S. pentru a-și recupera creanțele. Fără a aduce atingere articolului din Convenție, reclamantul se plânge de faptul că o instituție din statul membru refuză să execute decizia definitivă prin care recunoaște dreptul la despăgubiri. De asemenea, declară o încălcare a dreptului la respectarea proprietății sale. În cele din urmă, consideră că victima unei discriminări, în măsura în care alți foști investitori ai F.N.I. și-au recuperat deja creanțele. Cu privire la obiecțiunile întemeiate pe neexecuție17, reclamantul se plânge de posibilitatea de a dispune executarea unei hotărâri definitive și a unei încălcări a dreptului său de proprietate. Aceste obiecțiuni intră în domeniul de aplicare al articolelor 6 alineatul (1) din convenție și, respectiv, 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, care sunt astfel exprimate în părțile relevante ale acestora, art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Observațiile părților 18. Guvernul consideră că prezenta cauză se află în contextul descris în cauza Albert și alții, citată anterior, și invită Curtea să aplice principiile dezvoltate în această cauză. 19. El face cunoscut faptul că, după pronunțarea deciziei Albert și altele , menționat anterior, autoritățile naționale au continuat, așa cum le-a încurajat Curtea, eforturile lor de a clarifica situația creditorilor F.N.I. și plata sumelor datorate. După reluarea datoriei C.N.V.M. în 2013, A.A.A.S. a devenit debitor unic pentru toți foștii investitori ai F.N.I. LALA.A.S. a adoptat o procedură unitară pe care toți creditorii ar trebui să o urmeze pentru a fi tratați. L a publicat pe site-ul său informațiile necesare pentru ca părțile interesate să își poată constitui dosarele de rambursare și a explicat în detaliu procedura de rambursare. Împreună cu Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Economiei, A.A.A.S. a căutat soluții concrete pentru situația foștilor investitori, prin efectuarea unei evaluări preliminare a impactului bugetar reprezentat de plata datoriei. 21. Guvernul susține, de asemenea, că, în pofida eforturilor depuse de instituțiile în cauză pentru a determina valoarea creanțelor și identitatea investitorilor, această etapă nu este încă finalizată, deoarece există încă litigii cu privire la 2 022 de părți civile în cadrul procedurii penale deschise împotriva foștilor lideri ai fondului. 22. În plus, guvernul consideră că scurta perioadă de timp dintre adoptarea deciziei Albert și alte cauze menționate anterior, iar prezenta cauză nu dă niciun motiv să se submineze constatările Curții în această privință. 23. Prin urmare, solicită Curții să ia în considerare contextul general și să respingă prezenta cauză ca fiind vădit nefondată. 24. Reclamantul subliniază că nu există niciun termen acordat de Guvern pentru executarea hotărârii în cauză; acesta consideră că lipsa resurselor nu poate fi invocată în mod valabil de către autorități pentru a refuza plata. Mai mult decât atât, aceasta este statul în sine care nu plătește acești bani instituției sale, blocând astfel executarea hotărârilor pronunțate în speță. A se vedea evaluarea Curții 25. Curtea a enunțat principiile generale privind neexecuția sau executarea tardivă a deciziilor interne definitive în mai multe hotărâri și decizii.în special, în cauza Albert și altele Curtea a declarat acest lucru (referințe la jurisprudența omisă) 48. Curtea face trimitere la jurisprudența sa cu privire la neexecutarea sau la executarea tardivă a hotărârilor interne definitive (...). Cu toate acestea, aceasta amintește că dreptul de acces la o instanță judecătorească nu impune statului să execute fiecare hotărâre cu caracter civil, indiferent de circumstanțe. 49. Cu toate acestea, dacă este adevărat că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în circumstanțe speciale, această întârziere nu poate fi de așa natură încât însăși substanța dreptului protejat de art. 6 alineatul (1) din Convenția privind dreptul Uniunii Europene este afectată. 50. În același timp, pentru a judeca respectarea cerinței de executare într-un termen rezonabil, Curtea ia în considerare complexitatea procedurii, comportamentul părților și al autorităților naționale în cauză, inclusiv cel al legiuitorului, precum și obiectul deciziei care urmează să fie executată. 51. Curtea a considerat că legiuitorul trebuie să se bucure, în punerea în aplicare a politicilor sale, în special sociale și economice, de o mare flexibilitate pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită o reglementare, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acesteia din urmă. Curtea respectă modul în care consideră imperativele de interes general, cu excepția cazului în care hotărârea sa se dovedește în mod evident lipsită de o bază rezonabilă. Curtea reamintește că deja a considerat că măsurile luate pentru protejarea echilibrului bugetar dintre cheltuieli și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de interes public. 52. Curtea a insistat, de asemenea, asupra faptului că o încălcare a respectării bunurilor trebuie să asigure un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor. În cazul în care este în joc o chestiune de interes general, autoritățile publice sunt obligate să reacționeze în timp util, în mod corect și cu cea mai mare coerență. 26. În plus, în cauza Albert și altele, citată anterior, Curtea a considerat că întârzierile în executarea executării au fost justificate în circumstanțele concrete ale cauzei. În special, având în vedere amploarea fenomenului generat de căderea F.N.I. și gradul de complexitate a cauzei, a fost justificabil și chiar de dorit ca administrația să depună toate eforturile, în cel mai scurt timp, pentru a stabili cu precizie domeniul de aplicare al obligațiilor sale de plată ( Albert și alții), §§ 53 și 55. În plus, aceasta a remarcat că litigiile erau încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne (idem, § 58). Aceasta este sigură că lipsa resurselor nu a fost acceptată ca motiv valabil pentru a refuza plata creanțelor în cauză și că restricțiile la plată impuse de măsurile legislative naionale erau doar temporare și că, în orice caz, plățile nu au încetat definitiv (idem, § 56 și 5727). În sensul prezentei cauze, Curtea constată că aceasta se află în același context creat de căderea F.N.I. și de reluarea datoriei sale de către stat, care au făcut obiectul analizei Curții în cauza Albert și alte cauze. Prin urmare, trebuie să se examineze evoluția situației interne după adoptarea de către Curte a deciziei Albert și alții, citată anterior. 28. În primul rând, Curtea reamintește că nu se referă în speță la o cauză tipică de neexecutare a unei hotărâri definitive, în care statul este considerat răspunzător, în fața Curții, pentru neplata datoriilor organelor sale sau pentru o încălcare a sistemului pus la dispoziția creditorilor pentru executarea hotărârilor judecătorești (în special, § 62, CEDH 2006 VI (extracturi) Mikhailenki și alții (c. Ucraina, nr. 35091/02, 35196/02, 35201/02, 35204/02, 35945/02, 35949/02, 35953/02, 36800/02, 38296/02 și 42814/02, § 53-53, CEDH 2004 XII; și Fundația Studenților în Biserica Reformată și Stanomirescu c. România, 2699/03 și 43597/07, § 70, 7 ianuarie 2014). În speță, luând în considerare datoria unei societăți private, statul a fost mai întâi obligat să clarifice situația creditorilor înainte de a putea efectua o rambursare coerentă a datoriei în cauză. 29. Or, Curtea constată cu satisfacție că eforturile depuse de stat pentru a clarifica situația au condus, la scurt timp după adoptarea acestei decizii, la centralizarea datoriei de către A.A.A.S., devenind astfel debitor unic, și la adoptarea unei proceduri unificate de rambursare (punctul 14 litera (c). mai sus).În pofida eforturilor depuse până în prezent de către statul membru, mai există încă situații care trebuie clarificate, în special litigiile încă în curs și foștii investitori care nu s-au manifestat încă în fața autorităților competente (punctele 15 și 21 de mai sus). 30. Comisia observă, de asemenea, că creditorii sunt însoțiți de statul care le pune la dispoziție informații bine orientate cu privire la procedura și starea rambursării. 31. În plus, din informațiile aflate la dispoziția Curții și care nu au fost contestate de solicitant reiese că plățile au continuat, în pofida restricțiilor temporare impuse prin lege (punctul 15 de mai sus, precum și Albert și alții, citată anterior, punctul 56 și 57). Din toate aceste motive, Curtea consideră că este important să se acorde statului posibilitatea de a-și continua eforturile pentru a pune capăt situației dificile create de căderea F.N.I. Curtea consideră că, în contextul general al cauzei, termenele de executare sunt inevitabile și că, în prezent, acestea nu puteau fi considerate ca fiind excesive. S-ar putea face altfel dacă situația rambursărilor ar trebui să se prelungească excesiv de mult, însă, în speță, faptul că reclamantul este încă unul dintre cei care nu sunt încă despăgubiți nu este de natură să modifice concluzia Curții. 33. Prin urmare, având în vedere că, în circumstanțele concrete din speță, având în vedere numărul mare de creditori, situația care nu este încă clarificată a creanțelor lor și existența unor litigii încă în curs, inclusiv pe fond, și având în vedere faptul că statul continuă plățile în măsura fondurilor disponibile, termenele în executarea acestora sunt justificate și nu aduc atingere dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță sau dreptului său de proprietate. Prin urmare, această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, a primit deja plata creanțelor lor. 35. Curtea consideră că nici un indice de discriminare sau derbitrar în modul în care sunt soluționate creanțele nu reiese din dosar. Simplul fapt că reclamantul nu și-a recuperat încă creanța nu este, în sine, de o discriminare. Din informațiile de care dispune Curtea reiese că toți foștii investitori aflați în aceeași situație sunt tratați în același mod de către A.A.A.S. care a instituit o procedură previzibilă și echitabilă de rambursare, care ține seama exclusiv de data la care cererea de rambursare este făcută de către persoana în cauză (a se vedea punctele 11 și 15 de mai sus). De asemenea, reclamantul nu a putut indica un motiv de discriminare și nici Curtea nu a găsit acest motiv. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie să fie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 3 decembrie 2015. Françoise Elens-Passos András Sajó Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-12-06
0,94
S.C. ECO INVEST S.R.L. ET BOLMADAR c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 60727/10 S.C. ECO INVEST S.R.L. et Ilie BOLMADAR contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 6 décembre 2016 en un comité composé de : Paulo Pinto de Al
CtEDO 2018-06-12
0,94
TOMESCU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 8825/10 Grigore TOMESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 12 juin 2018 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, président, Egidij
CtEDO 2019-01-08
0,94
ȘTEFĂNESCU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 54849/12 Melania ȘTEFĂNESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 8 janvier 2019 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, président,
CtEDO 2015-03-17
0,94
ION POPESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 4206/11 Ion POPESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 mars 2015 en une chambre composée de : Luis López Guerra, président, Ján Šikuta, Drag
CtEDO 2017-03-21
0,94
S.C. ITALO CONVEST S.A. c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 53036/10 S.C. ITALO CONVEST S.A. contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 21 mars 2017 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, présiden
Sursă