Comunicat la 10 noiembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 53941/12 Mircha Stepanovich ROTAR împotriva Ucrainei depusă la 30 iulie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mircha Stepanovich Rotar, este un național ucrainean, care s-a născut în 1983 și este în detenție în Kharkiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl A.A. Kristenko, avocat practicant în Kharkiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 septembrie 2011, reclamantul a fost forțat la sol, bătut și reținut de mai mulți bărbați cu pretextul că a furat un telefon mobil de la buzunarul unei femei atunci când a călătorit într-un autobuz. Bărbații apoi au predat reclamantul la poliție. Procedura penală a fost instituită împotriva reclamantului în aceeași dată și el a fost plasat în centrul de detenție temporară a poliției (ITT) la Kharkiv. Potrivit reclamantului, ofițerii de poliție l-au lovit și lovit atunci când el a fost interogat și a angajat diferite metode de privare senzorială pentru a-l forța să facă declarații auto-incriminante. La ora 11.35 p.m. la 9 septembrie 2011 o ambulanță a fost chemată pentru solicitant. A fost descoperit că a suferit de diferite leziuni, inclusiv contuzie, un hematom în zona templului și vânătăi în zona nazală. Reclamantul a fost dus la Spitalul Clinic Kharkiv nr. 4, unde a fost furnizat tratament pentru leziunile sale înainte de a fi reîntors la detenție de poliție. Potrivit reclamantului, la 10 și 11 septembrie 2011 el a suferit mai mult, neespecificat, maltrat la secția de poliție, și mai multe apeluri au fost făcute pentru o ambulanță. Potrivit dosarului, o ambulanță a fost solicitat reclamant la ora 9:35 la 10 septembrie 2009 și la ora 18:00 la 11 septembrie 2009 pentru a oferi tratament pentru contuzie, leziuni la piept și abraziuni pe șold și pe stânga. La un moment dat, data nu este specificată în documentul de caz, reclamantul a semnat o mărturisire că a furat telefonul mobil. La 19 septembrie 2011, Curtea de district Chervonozavodskyy din Kharkiv („Tribunalul de district”) a remandat reclamantul în așteptarea procedurilor penale împotriva lui și a fost transferat la Institutul de Detenție Prejudiciară (SIZO) nr. 27. La 3 octombrie 2011, reclamantul s-a angajat să fie judecat. Până atunci, el a retras mărturisirea și a susținut că a făcut declarațiile ca urmare a maltraturilor de către poliție, într-un moment în care se simțea extrem de rău. Potrivit reclamantului, în cursul anchetei preliminare, el a depus numeroase plângeri către biroul procurorului de a fi fost tratat rău. Astfel cum este evident din documentele din dosar, o astfel de plângere a fost depusă la 20 iunie 2012 cu Procurorul din districtul Chervonozavodskyy. A implicat ofițeri de poliție E.P., D.P. și un investigator, A.P., în conduită ilegală față de solicitant. La 30 iulie 2012, biroul procurorului a hotărât să nu inițieze proceduri penale în vederea anchetei plângerilor reclamantului de bolnavi la 2 noiembrie 2012, Curtea de District a anulat această decizie și a ordonat o anchetă suplimentară a plângerilor reclamantului. Curtea a remarcat, în special, că decizia de a respinge acuzațiile reclamantului s-a bazat în mare măsură pe declarațiile formulate de ofițerii de poliție pe care le-a implicat în maltraturile sale, în timp ce nu au fost colectate dovezi obiective pentru a corrobora observațiile ofițerilor. Curtea, în special, a instruit autorităților de investigare să pună la îndoială personalul ambulanței, guvernatorul ITT și alți martori posibili. La 29 decembrie 2012, biroul procurorului a instituit o procedură penală în vederea anchetei plângerilor reclamantului de maltrat. La 31 ianuarie La 3 aprilie 2013, Curtea de District a condamnat reclamantul că a furat un telefon mobil de la un pasager de autobuz și l-a condamnat la patru ani de închisoare. În ceea ce privește acuzațiile reclamantului de maltrat de către poliție, instanța a remarcat că, după caz, el a refuzat inițial să depună mărturie și, ulterior, a refuzat să comite orice infracțiuni penale. În consecință, dosarul nu conține nici o probă care ar fi putut fi obținută de la reclamant sub presiune. Hotărârea vinovăției reclamantului a fost bazată pe declarații făcute de martorii oculari și de victima infracțiunii și pe alte dovezi colectate legal de poliție în cursul anchetei lor. Hotărârea a fost mai târziu susținută de Curtea Regională de Apel de la Kharkiv (la 6 August 2013) și a devenit finală după ce Curtea Civilă și Penală Specializată Superioră a refuzat să acorde reclamantului permisiunea de a face recurs în casă (la 17 octombrie 2013). La 23 aprilie 2013 Curtea de District a anulat decizia procurorului de a închide procedura penală privind plângerea reclamantului de maltrat și a ordonat adoptarea unor măsuri de investigație suplimentare în vederea stabilirii originii rănilor sale. 2013 biroul procurorului a decis din nou să încheie procedura penală, menționând că nu a putut găsi nici o dovadă că rănile suferite de reclamant au fost infligate de ofițerii de poliție pe care a implicat-o în presupusele sale maltratări. La 17 iulie Curtea de District a respins un recurs din partea reclamantului împotriva deciziei respective, după ce a constatat că autoritățile de investigare au interogat toate posibilele martori și au luat toate măsurile care ar fi putut fi așteptate în mod rezonabil la investigarea acuzațiilor reclamantului privind maltraturile înainte de a decide să încheie procedura penală. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, menționând, în special, că ancheta privind plângerile sale a fost ineficientă, deoarece nu a avut ca rezultat identificarea și pedeapsa persoanelor care i-au cauzat leziuni grave. La 5 august 2013 Curtea Regională de Apel Kharkiv a respins recursul reclamantului, după ce a aprobat raționarea Curții de District ca fiind relevantă și suficientă. Condiții de detenție a reclamantului La 19 septembrie 2011, reclamantul a fost plasat în celula nr. 629 din SIZO nr. 27. Potrivit reclamantului, condițiile de detenție în acea celulă erau inumane. În special, celula era foarte suprapopulată. A măsurat aproximativ 17,5 metri pătrați și acoperă între nouă și cincisprezece deținuți în diferite momente. Erau nouă locuri de dormit în celulă, aranjate ca trei Supravegherea. Când au fost mai mult de nouă deținute, au trebuit să se schimbe la somn. Nu s-a furnizat lenjerie de pat, doar saltele uscate care au fost tinute cu grăsime și urină. Celula nu a avut ventilație artificială. Ferestrele au fost acoperite de obturatoare metalice cu deschideri foarte mici care lasă în abia orice lumină de zi sau aer proaspăt. Ca urmare a ventilației slabe, celula era foarte mirositoare și umedă și zidurile sale erau acoperite cu mucegai și ciuperci. Mirosurile grele și umedă erau agravate în continuare de faptul că deținuții, care au fost limitați celulă pentru majoritatea timpului, l-au folosit, printre altele, pentru gătit alimente și pentru spălat și uscare haine. Spălarea hainelor în iarnă a fost complet imposibilă, deoarece apa de robinet a fost răcită în gheață. Găleata folosită pentru spălat podele a fost la fel ca pentru spălat podele, ceea ce înseamnă că mediul a fost în general igienic. În plus, celula a fost infestat cu cockroaches și bucăți de pat. Pâinele și zahărul erau singurele produse care puteau fi considerate comestibile. Dishes au fost gătite din ingrediente de calitate scăzută, care erau adesea putrezite (de exemplu, cereale (кааа ) fierte în apă fără adăugarea de grăsime sau sare, sau supă de legume putrezite și carne sau deșeuri de pește). Cockroaches și alte insecte au fost adesea găsite în alimente. De asemenea, SIZO lipsește medicamente și asistență medicală era practic imposibil de obținut. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că el a fost tratat rău de către autoritățile de aplicare a legii în septembrie 2011 și că acest maltrat a fost suficient de grav pentru a se califica ca tortură. El plânge în continuare că nici o investigație eficace a fost efectuată în cazul plângerilor sale de maltrat. În plus, reclamantul se plânge că condițiile de detenție în Kharkiv SIZO nr. 27 sunt inumane. Invocă art. 3 din Convenție în ceea ce privește plângerile de mai sus. Întrebări către părți A fost reclamantul supus torturei sau maltrat de către autoritățile de aplicare a legii în încălcarea articolului 3 din Convenție în septembrie 2011? Având în vedere protecția procedurală împotriva maltraturilor (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), a fost ancheta acuzațiilor reclamantului privind maltraturile efectuate în încălcarea articolului 3 din Convenție? Guvernul este solicitat, în special, să furnizeze documente referitoare la investigarea plângerilor reclamantului privind tratamentele defectuoase (de exemplu, dosarele medicale, copiile plângerilor referitoare la tratamentele pretuse bolnave și orice alte documente care ar putea fi relevante). Septembrie 2011 mai departe, inclusiv disponibilitatea spațiului personal, a mobilierului și a condițiilor sanitale în celulă, dieta și furnizarea de necesități de bază și asistență medicală, compatibile cu art. 3 din Convenție?
Communicated on 10 November 2015
Application no. 53941/12
Mircha Stepanovich ROTAR
against Ukraine
lodged on 30 July 2012
The applicant, Mr Mircha Stepanovich Rotar, is a Ukrainian national, who was born in 1983 and is currently in detention in Kharkiv. He is represented before the Court by Mr A.A. Kristenko, a lawyer practising in Kharkiv.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
A.
Alleged ill-treatment and investigation of the complaints of ill-treatment
On 9 September 2011 the applicant was forced to the ground, beaten and restrained by several men on the pretext that he had stolen a mobile telephone from a woman’s pocket when travelling on a bus. The men then handed the applicant over to the police.
Criminal proceedings were instituted against the applicant on the same date and he was placed in the police’s temporary detention facility (ITT) in Kharkiv. According to the applicant, police officers punched and kicked him when he was being questioned and employed various methods of sensory deprivation to force him to make self-incriminating statements.
At 11.35
p.m. on 9
September
2011 an ambulance was called for the applicant. He was found to be suffering from various injuries, including concussion, a haematoma in the temple area and bruising in the nasal area. The applicant was taken to Kharkiv Clinical Hospital no.
4, where he was provided with treatment for his injuries before being returned to police detention.
According to the applicant, on 10
and 11
September
2011 he suffered further, unspecified, ill-treatment at the police station, and several more calls were made for an ambulance. According to the case file, an ambulance was called for the applicant at 9.35
a.m. on 10
September
2009 and at 6
p.m. on 11
September
2009 to provide treatment for concussion, injuries to the chest and abrasions on the hip and on the left hand.
At some point, the date is not specified in the case material, the applicant signed a confession that he had stolen the mobile telephone.
On 19 September 2011 the Chervonozavodskyy District Court in Kharkiv (“the District Court”) remanded the applicant in custody pending criminal proceedings against him and he was transferred to Kharkiv Pre-trial Detention Facility (SIZO)
no.
27.
On 3 October 2011 the applicant was committed to stand trial. By that time he had retracted his confession and had submitted that he had made the statements as a result of ill-treatment by the police, at a time when he had been feeling extremely unwell.
According to the applicant, during the pre-trial investigation he made numerous complaints to the prosecutor’s office of having been ill-treated. As is evident from the documents in the case file, such a complaint was lodged on 20
June
2012 with the Chervonozavodskyy District Prosecutor’s Office. It implicated police officers E.P., D.P. and an investigator, A.P., in unlawful conduct towards the applicant.
On 30 July 2012 the prosecutor’s office decided not to institute criminal proceedings with a view to investigating the applicant’s complaints of ill
‑
treatment, having found no evidence that any such crime had been committed. The Court has not been provided with a copy of that decision.
On 2 November 2012 the District Court quashed that decision and ordered a further investigation of the applicant’s complaints. The court noted in particular that the decision to dismiss the applicant’s allegations had largely been based on statements given by the police officers he had implicated in his ill-treatment, while no objective evidence had been collected to corroborate the officers’ submissions. The court, in particular, instructed the investigative authorities to question the ambulance staff, the ITT governor and other possible witnesses.
On 29
December
2012 the prosecutor’s office instituted criminal proceedings with a view to investigating the applicant’s complaints of ill-treatment.
On 31
January
2013 the proceedings were closed for lack of evidence that the applicant had been subjected to ill-treatment.
On 3
April
2013 the District Court convicted the applicant of having stolen a mobile telephone from a bus passenger and sentenced him to four years’ imprisonment. As regards the applicant’s allegations of ill-treatment by the police, the court noted that, as followed from the case-file, he had initially refused to testify and subsequently denied having committed any criminal offences. Accordingly, the case-file did not contain any evidence which might have been obtained from the applicant under duress. The finding of the applicant’s guilt was based on statements made by eyewitnesses and the victim of the crime, and on other evidence lawfully collected by the police in the course of their investigation. The judgment was later upheld by the Kharkiv Regional Court of Appeal (on 6
August 2013) and became final after the Higher Specialised Civil and Criminal Court refused to give the applicant leave to appeal in cassation (on 17
October 2013).
On 23
April
2013 the District Court quashed the decision by the prosecutor’s office to close the criminal proceedings concerning the applicant’s complaint of ill-treatment and ordered further investigative measures to be taken with a view to establishing the origin of his injuries.
On 18
June
2013 the prosecutor’s office again decided to close the criminal proceedings, noting that it had not been able to find any evidence that the injuries suffered by the applicant had been inflicted by the police officers whom he had implicated in his alleged ill-treatment.
On 17
July
2013 the District Court dismissed an appeal by the applicant against that decision, having found that the investigative authorities had questioned all the possible witnesses and taken all the measures that could reasonably have been expected of them when investigating the applicant’s allegations of ill-treatment before deciding to close the criminal proceedings.
On 21
July
2013 the applicant appealed against that decision, noting, in particular, that the investigation of his complaints had been ineffective as it had not resulted in the identification and punishment of the persons who had inflicted severe injuries on him.
On 5
August
2013 the Kharkiv Regional Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal, having endorsed the reasoning of the District Court as being relevant and sufficient.
B.
Conditions of the applicant’s detention
On 19
September
2011 the applicant was placed in cell no.
629 of SIZO no.
27.According to the applicant, the conditions of his detention in that cell were inhuman. In particular, the cell was very overcrowded. It measured some 17.5 square metres and accommodated between nine and fifteen inmates at various times. There were nine sleeping places in the cell, arranged as three
‑
storey bunks. When there were more than nine detainees, they had to take turns to sleep. No bed linen was provided, only worn-out mattresses which were stained with grease and urine.
The cell had no artificial ventilation. The windows were covered by metal shutters with very small openings that let in hardly any daylight or fresh air. As a result of the poor ventilation, the cell was very smelly and damp and its walls were covered with mould and fungus. The foul odours and damp were further aggravated by the fact that the detainees, who were confined to the cell for most of the time, used it, among other things, for cooking food and for washing and drying clothes. Washing clothes in winter was completely impossible as the tap water was ice-cold. The bucket used for the laundry was the same as for washing the floors, meaning that the environment was generally insanitary. In addition, the cell was infested with cockroaches and bedbugs.
The detainees were also very poorly fed. Bread and sugar were the only products that could be considered as being edible. Dishes were cooked from low quality ingredients, which were often rotten (for instance, cereal (
каша
) boiled in water without the addition of any fat or salt, or soup from rotten vegetables and meat or fish waste). Cockroaches and other insects were often found in the food.
The SIZO also lacked medicines and medical assistance was virtually impossible to obtain.
1.
The applicant complains that he was ill-treated by the law
‑
enforcement authorities in September 2011 and that this ill-treatment was serious enough to qualify as torture.
2.
He further complains that no effective investigation has been carried out into his complaints of ill-treatment.
3.
In addition, the applicant complains that the conditions of his detention in Kharkiv SIZO no.
27 were inhuman.
He invokes Article
3 of the Convention in respect of the above complaints.
1.
Was the applicant subjected to torture or ill-treatment by the law
‑
enforcement authorities in breach of Article 3 of the Convention in September 2011?
2.
Having regard to the procedural protection from ill-treatment (see
Labita v.
Italy
[GC], no.
26772/95, § 131, ECHR 2000-IV), was the investigation of the applicant’s allegations of ill-treatment conducted in breach of Article
3 of the Convention?
The Government are requested, in particular, to provide documents relating to the investigation of the applicant’s complaints of ill-treatment (namely, medical files, copies of complaints concerning purported ill
‑
treatment and any other documents which may be relevant).
3.
Were the conditions of the applicant’s detention in SIZO no.
27 from 19
September 2011 onwards, including the availability of personal space, the furnishings and sanitary conditions in the cell, the diet, and the provision of basic necessities and medical assistance, compatible with Article 3 of the Convention?