CASE OF SAHAKYAN v. ARMENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-5 - Compensation)
CASE OF SAHAKYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul s-a născut în 1983 și locuiește în Erevan. La 30 august 2007, reclamantul a fost arestat și acuzat ulterior în temeiul articolului 112 § 1 din Codul Penal cu infligere intenționată a unei prejudicii grave. La 1 septembrie 2007, Curtea de district Erebuni și Nubarashen din Erevan a acordat cererea investigatorului de a plasa reclamantul în detenție preliminară. La 28 septembrie 2007, aceeași instanță a hotărât, după cererea reclamantului, să-l elibereze pe cauțiune. La 4 octombrie 2007, investigatorul a decis să anuleze cauțiunea și să dețină reclamantul pe baza deciziei din 1 septembrie 2007. Se pare că în aceeași zi reclamantul a fost plasat în detenție preliminară. 10. La 22 octombrie 2007, Curtea de district Erebuni și Nubarashen din Erevan a hotărât, după apelul reclamantului, să anuleze decizia investigatorului și să elibereze reclamantul. Curtea de District a declarat că, în conformitate cu art. 136 din Codul de Procedură Penală, detenția nu poate fi impusă decât de o instanță și este prerogativa instanței. De aceea, investigatorul și-a depășit autoritatea și a interpretat în mod incorect legea prin impunerea detenției. Legea impusă anchetatorului să aplice instanței cu o procedură motivată, în cazul în care există motive suficiente pentru a înlocui cauțiunea cu detenție. Curtea de District a constatat că detenția reclamantului impusă pe baza hotărârii din 4 octombrie 2007 și-a încălcat drepturile garantate, printre altele, în temeiul articolului 5 §§ 3 și al articolului 4 din Convenție și al articolului 16 din Constituție. 11. La 13 decembrie 2007, Curtea de district Erebuni și Nubarashen din Yerevan a achitat reclamantul. 12. La 28 martie 2008, Curtea Penală de Apel a susținut această hotărâre. 13. La 21 aprilie 2009, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva Ministerului Finanțelor, cerând prejudiciu material și moral în legătură cu procedura penală împotriva acestuia, inclusiv detenția sa. Cererea pentru prejudiciu material a inclus presupusele venituri pierdute, cheltuielile legate de parcelele de alimente primite în detenție și costurile de transport ale rudelor sale. Reclamantul a estimat prejudiciile morale suferite de el la 15,400 euro (EUR). 14. La 25 septembrie 2009, Curtea de District Kentron și Nork-Marash din Yerevan a hotărât să acorde parțial cererii reclamanților pentru prejudiciu material și să-i acorde 215.100 drame armeni (AMD) (aproximativ 380 EUR la momentul material). În ceea ce privește cererea pentru prejudiciu moral, Curtea de District a hotărât să-l respingă, referindu-se la art. 17 din Codul Civil, din cauza faptului că legislația armeniană nu prevede acest tip de compensare. 15. La 26 octombrie 2009, reclamantul a depus un recurs. 16. Într-o dată neespecificată, Ministerul Finanțelor a depus, de asemenea, un recurs, contestand hotărârea din partea sa privind atribuirea prejudiciilor materiale. 17. La 4 decembrie 2009, Curtea Civilă de Apel a hotărât să respingă recursul reclamantului și să acorde cel al Ministerului Finanțelor, reducând suma compensației pentru prejudiciu material pentru AMD 96.800 (aproximativ 165 EUR la momentul material). În ceea ce privește cererea pentru prejudiciu moral, Curtea de Apel a hotărât să pună capăt procedurii din cauza faptului că legislația armeniană nu prevede acest tip de compensare și, prin urmare, această cerere nu a putut fi examinată de către instanță. 18. La 14 decembrie 2009, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. 19. La 1 iulie 2011, Curtea de Casație a hotărât să respingă recursul și să susțină decizia Curții de Apel Civile.