Toranzo Gomez împotriva Spaniei

Comunicat la 12 noiembrie 2015 THIRD SECTION Cerere nr. 26922/14 Agustin TORANZO GOMEZ împotriva Spaniei depusă la 26 martie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Agustin Toranzo Gomez, este un național spaniol, născut în 1970 și locuiește în Sevilla. El este reprezentat în fața Curții de către dl L.M. Los Santos Castillo, avocat practicant în Sevilla. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost membru al unui grup activist care a administrat o clădire ocupată, Centrul Social auto-administrat „Casas Viejas”, din Sevilla. La 30 noiembrie 2007, reclamantul a participat la un protest împotriva expulzării clădirii. Ca parte a protestului, el și o altă persoană s-au legat de unele tuburi într-o construcție de tunel auto-made sub clădire.

Pentru a elimina reclamantul, poliția a recurs la utilizarea forței. La 1 decembrie 2007, reclamantul a participat la o conferință de presă în timpul căreia el a comentat despre expulzie și tehnicile pe care poliția le-a folosit pentru a-l scoate din tunel. El s-a referit la evenimentele din următoarele termeni: „... un tratament psihologic și fizic rău nu a putut fi plătit”; „Vor vorbi despre tortura pe care ne-au făcut-o, astfel încât să părăsim tuburile... tortura fizică a fost efectuată doar de poliția națională, și a fost foarte subtil, astfel încât să cauzeze durere, dar nu a lăsat semne”; „... Ei au fixat o frânghie la mine, și trei la momentul respectiv m-au scos ...”; „Când te tortura, te gândești la tot, a fost periculos ...” El a spus că el a fost, de asemenea, fixat cu mâna liberă la glezna lui, care a provocat durere intensă.

El a indicat că tortura a fost administrat de cei doi ofițeri de poliție care au apărut în fotografii de presă. Ca urmare a declarațiilor menționate mai sus, la 21 decembrie 2007, delegația Guvernului din Andaluzia a depus o plângere în fața procurorului public, care a solicitat inițiarea unei anchete penale în fața judecătorului de examinare Sevilla nr. 17. Acest judecător a ordonat deschiderea unei anchete, din cauza căreia reclamantul a fost acuzat de calomnie și difamare. La 6 iulie 2011, judecătorul penal din Sevilla nr. 13 a condamnat reclamantul pentru calomnie la o amendă de douăzeci de luni cu o sumă zilnică de 10 euro (EUR). În plus, el a fost ordonat să plătească compensarea a doi ofițeri de poliție pentru daune într-un total de 1200 EUR.

În plus, reclamantul a fost ordonat să publice hotărârea în entitățile media care au participat la conferința de presă. Hotărârea s-a bazat pe concluzia că, în cazul reclamantului, comportamentul ofițerilor de poliție nu a dezvăluit toate elementele din clasificarea legală a torturii în conformitate cu art. 174 din Codul penal spaniol. Judecătorul penal Sevilla a considerat că declarația reclamantului include o acuzație specifică de tortură și a analizat în detaliu situația dată și actele efectuate de ofițeri de poliție. De asemenea, judecătorul a constatat că, datorită descrierii, în combinație cu fotografii din presă, ofițerii de poliție în cauză ar putea fi identificați de prieteni și de familie, și ar fi pus în legătură cu tortura, ceea ce le-a determinat să se simtă ofensate.

La 28 iunie 2013, Provincial Sevilla Audiencia a ordonat reducerea amenzii la 12 rate lunare cu o sumă zilnică de 10 EUR și a susținut elementele rămase ale hotărârii de primă instanță. Provincial Sevilla Audiencia a indicat că remarcile formulate de reclamant constituie o acuzație directă a infracțiunii de tortură. De asemenea, Provincial Audiencia a constatat că faptele declarate de reclamant au condus la concluzia că o acțiune proporțională de către poliție a avut loc astfel încât să se evalueze acțiunile ca tortură ar fi incorecte și, prin urmare, ar fi calomniat. La 29 iulie 2013, reclamantul a depus un apel de amparo. Octombrie 2013 Curtea Constituțională a declarat inadmisibil din cauza faptului că reclamantul nu a respectat obligația de a dovedi că recursul său este unul din „importanța constituțională specială”.

Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Constituției spaniole se citesc după cum urmează: art. 1. Dreptul de onoare, la intimitate personală și familială și la imaginea proprie este garantat. (...)” Articolul „1. Următoarele drepturi sunt recunoscute și protejate: (a) Dreptul de a exprima și difuza liber gândurile, ideile și avizele orale, scrise sau prin alte mijloace de reproducere; (...) 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restricționată prin nicio formă de censura anterioară. (...) (4) Aceste libertăți se limitează prin respectarea drepturilor recunoscute în prezenta parte, prin dispozițiile juridice de punere în aplicare a acesteia, în special prin dreptul de a onora, a vieții private, la imaginea proprie și protecția tinerilor și copiilor.

(...)” Dispozițiile relevante ale Codului Penal spaniol se citesc după cum urmează: art. 174 „1. Tortura este comisă de o autoritate publică sau ofițer care, abuzând de biroul său, și pentru a obține o mărturisire sau informații de la oricare persoană, sau pentru a-l pedepsi pentru orice act pe care l-a comis, sau este suspectat să-l fi comis, sau pentru orice motiv bazat pe orice fel de discriminare, se supune acestei persoane la condiții sau proceduri care, din cauza naturii lor, a duratei sau a altor circumstanțe, îl provoacă suferință fizică sau mentală, suprimarea sau scăderea în puterile sale de cogniție, discernământ sau decizie, sau care, în orice alt mod, atacă integritatea morală. Cei considerați vinovați de tortură sunt pedepsiți cu o condamnare de la doi la șase ani dacă infracțiunea este gravă și de la un la trei ani dacă nu este.

În plus, pedeapsa declarată, în toate cazurile, se impune pedeapsa dezqualificarea absolută a funcției, de la opt la douăsprezece ani.

(2) Aceleași sancțiuni sunt efectuate, respectiv, de către autoritatea sau ofițerul instituțiilor penitenciare sau centrelor de protecție sau corecțională pentru minorii care pot comite actele menționate în secțiunea precedentă în legătură cu deținuții, stagii sau deținuți.” art. 205 „Slander implică acuzarea unei alte persoane de infracțiune în timp ce știu că este fals sau nesăbuit de ignorare adevărul.” art. 206 „Slander va fi pedepsit cu închisoare de șase luni până la doi ani sau o amendă de 12 până la douăzeci și patru luni, dacă se propagă cu publicitate și, în alte cazuri, cu o amendă de șase până la douăze luni.” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că hotărârea instanțelor interne care îl consideră vinovat de difamare a constituit o interferență nejustificată cu dreptul său la libertate de exprimare.

El a menționat circumstanțele particulare ale cazului, și anume realitatea faptelor, intenția remarcilor făcute și contextul în care au avut loc. Întrebarea către părți a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în special dreptul său de a transmite informații și idei, în contravenție cu art. 10 din Convenție?

Communicated on 12 November 2015

THIRD SECTION

Application no. 26922/14 Agustin TORANZO GOMEZ against Spain lodged on 26 March 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Agustin Toranzo Gomez, is a Spanish national, who was born in 1970 and lives in Sevilla. He is represented before the Court by Mr L.M. de Los Santos Castillo, a lawyer practising in Sevilla. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant was member of an activist group which administrated an occupied building, the self-administrated Social Centre “Casas Viejas”, in Sevilla. On 30 November 2007, the applicant participated in a protest against the eviction of the building. As part of the protest, he and another person tied themselves to some tubes in a self-made tunnel construction under the building.

In order to remove the applicant, the police officers resorted to the use of force. On 1 December 2007, the applicant participated in a press conference during which he commented on the eviction and the techniques that the police had used to take him out of the tunnel. He referred to the events in the following terms: “... the bad psychological and physical treatment could not be paid for”; “I will talk about the torture which they did to us so that we left the tubes... the physical torture has been undertaken only by national police, and has been very subtle so that they caused pain but did not leave marks”; “... they fixed a rope at me, and three at the time pulled me ...”; “When they are torturing you, you think of everything, it was dangerous ...” He said that he was also fixed with his free hand to his ankle, which caused intense pain.

He indicated that torture was administered by the two police officers who appeared in the press photographs. As a result of the aforementioned statements, on 21 December 2007 the Delegation of the Government in Andalusia filed a complaint before the public prosecutor, who requested the initiation of a criminal investigation before the Sevilla examining judge no. 17. This judge ordered the opening of an investigation, as a result of which, the applicant was charged with slander and defamation. On 6 July 2011 the Seville criminal judge no. 13 convicted the applicant for slander to a twenty-month fine with a daily amount of 10 euros (EUR). In addition, he was ordered to pay compensation to two police officers for damages in a total amount of EUR 1,200.

Furthermore, the applicant was ordered to publish the judgment in the media entities which had participated in the press conference. The judgment was based on the conclusion that in the applicant’s case the behaviour by the police officers did not disclose all the elements under the legal classification of torture according to article 174 of the Spanish Criminal Code. The Sevilla criminal judge considered that the applicant’s declaration included a specific accusation of torture, and analysed in detail the given situation and the acts conducted by the police officers. The judge also found that, due to the descriptions, in combination with photographs in the press, the police officers in question could be identified by friends and family, and would be put in connection with torture, which resulted in them feeling offended.

On 28 June 2013, the Sevilla Audiencia Provincial ordered the fine to be reduced to 12 monthly installments with a daily amount of EUR 10 and it upheld the remaining elements of the first-instance judgment. The Sevilla Audiencia Provincial indicated that the remarks made by the applicant constituted a direct accusation of the crime of torture. Likewise, the Audiencia Provincial found that the facts as stated by the applicant led to the conclusion that a proportionate action by the police had taken place so qualifying the action as torture would be incorrect and therefore slander. On 29 July 2013 an amparo appeal was lodged by the applicant. On 21 October 2013 the Constitutional Court declared it inadmissible on the grounds that the applicant had not complied with the obligation to prove that his appeal was one of “special constitutional importance”.

B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Spanish Constitution read as follows: Article 18 “1. The right to honour, to personal and family privacy and to the own image is guaranteed. (...)” Article 20 “1. The following rights shall be recognised and protected: (a) The right to freely express and disseminate thoughts, ideas and opinions orally, in writing or by any other means of reproduction; (...) 2. The exercise of these rights may not be restricted by any form of prior censorship. (...) 4. These freedoms shall be limited by respect for the rights recognised in this Part, by the legal provisions implementing it, and in particular by the right to honour, to privacy, to the own image and the protection of youth and children.

(...)” The relevant provisions of the Spanish Criminal Code read as follows: Article 174 “1. Torture is committed by a public authority or officer who, abusing his office, and in order to obtain a confession or information from any person, or to punish him for any act he may have committed, or is suspected to have committed, or for any reason based on any kind of discrimination, subjects that person to conditions or procedures that, due to their nature, duration or other circumstances, cause him physical or mental suffering, suppression or decrease in his powers of cognizance, discernment or decision, or that in any other way attack his moral integrity. Those found guilty of torture shall be punished with a sentence of imprisonment from two to six years if the offence is serious, and of imprisonment from one to three years if it is not.

In addition to the penalties stated, in all cases, the punishment of absolute disqualification from office shall be imposed, from eight to twelve years.

2. The same penalties shall be incurred, respectively, by the authority or officer of penitentiary institutions or correctional or protection centres for minors who may commit the acts referred to in the preceding section in relation to the detainees, interns or prisoners.” Article 205 “Slander involves accusing another person of a felony while knowing it is false or recklessly disregarding the truth.” Article 206 “Slander shall be punished with imprisonment of six months to two years or a fine of twelve to twenty-four months, if propagated with publicity and, in other cases, by a fine from six to twelve months.” COMPLAINT The applicant complains under Article 10 of the Convention that the domestic courts’ decision finding him guilty of defamation amounted to undue interference with his right to freedom of expression.

The applicant claims that his conviction was neither proportionate nor necessary in a democratic society. He referred to the particular circumstances of the case, namely the reality of the facts occurred, the intention of the remarks made and the context in which they took place.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, in particular his right to impart information and ideas, contrary to Article 10 of the Convention?