TORANZO GOMEZ v. SPAIN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
TORANZO GOMEZ v. SPAIN (CtEDO, 2015)
Comunicat la 12 noiembrie 2015 THIRD SECTION Cerere nr. 26922/14 Agustin TORANZO GOMEZ împotriva Spaniei depusă la 26 martie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Agustin Toranzo Gomez, este un național spaniol, născut în 1970 și locuiește în Sevilla. El este reprezentat în fața Curții de către dl L.M. Los Santos Castillo, avocat practicant în Sevilla. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost membru al unui grup activist care a administrat o clădire ocupată, Centrul Social auto-administrat „Casas Viejas”, din Sevilla. La 30 noiembrie 2007, reclamantul a participat la un protest împotriva expulzării clădirii. Ca parte a protestului, el și o altă persoană s-au legat de unele tuburi într-o construcție de tunel auto-made sub clădire. Pentru a elimina reclamantul, poliția a recurs la utilizarea forței. La 1 decembrie 2007, reclamantul a participat la o conferință de presă în timpul căreia el a comentat despre expulzie și tehnicile pe care poliția le-a folosit pentru a-l scoate din tunel. El s-a referit la evenimentele din următoarele termeni: „... un tratament psihologic și fizic rău nu a putut fi plătit”; „Vor vorbi despre tortura pe care ne-au făcut-o, astfel încât să părăsim tuburile... tortura fizică a fost efectuată doar de poliția națională, și a fost foarte subtil, astfel încât să cauzeze durere, dar nu a lăsat semne”; „... Ei au fixat o frânghie la mine, și trei la momentul respectiv m-au scos ...”; „Când te tortura, te gândești la tot, a fost periculos ...” El a spus că el a fost, de asemenea, fixat cu mâna liberă la glezna lui, care a provocat durere intensă. El a indicat că tortura a fost administrat de cei doi ofițeri de poliție care au apărut în fotografii de presă. Ca urmare a declarațiilor menționate mai sus, la 21 decembrie 2007, delegația Guvernului din Andaluzia a depus o plângere în fața procurorului public, care a solicitat inițiarea unei anchete penale în fața judecătorului de examinare Sevilla nr. 17. Acest judecător a ordonat deschiderea unei anchete, din cauza căreia reclamantul a fost acuzat de calomnie și difamare. La 6 iulie 2011, judecătorul penal din Sevilla nr. 13 a condamnat reclamantul pentru calomnie la o amendă de douăzeci de luni cu o sumă zilnică de 10 euro (EUR). În plus, el a fost ordonat să plătească compensarea a doi ofițeri de poliție pentru daune într-un total de 1200 EUR. În plus, reclamantul a fost ordonat să publice hotărârea în entitățile media care au participat la conferința de presă. Hotărârea s-a bazat pe concluzia că, în cazul reclamantului, comportamentul ofițerilor de poliție nu a dezvăluit toate elementele din clasificarea legală a torturii în conformitate cu art. 174 din Codul penal spaniol. Judecătorul penal Sevilla a considerat că declarația reclamantului include o acuzație specifică de tortură și a analizat în detaliu situația dată și actele efectuate de ofițeri de poliție. De asemenea, judecătorul a constatat că, datorită descrierii, în combinație cu fotografii din presă, ofițerii de poliție în cauză ar putea fi identificați de prieteni și de familie, și ar fi pus în legătură cu tortura, ceea ce le-a determinat să se simtă ofensate. La 28 iunie 2013, Provincial Sevilla Audiencia a ordonat reducerea amenzii la 12 rate lunare cu o sumă zilnică de 10 EUR și a susținut elementele rămase ale hotărârii de primă instanță. Provincial Sevilla Audiencia a indicat că remarcile formulate de reclamant constituie o acuzație directă a infracțiunii de tortură. De asemenea, Provincial Audiencia a constatat că faptele declarate de reclamant au condus la concluzia că o acțiune proporțională de către poliție a avut loc astfel încât să se evalueze acțiunile ca tortură ar fi incorecte și, prin urmare, ar fi calomniat. La 29 iulie 2013, reclamantul a depus un apel de amparo. Octombrie 2013 Curtea Constituțională a declarat inadmisibil din cauza faptului că reclamantul nu a respectat obligația de a dovedi că recursul său este unul din „importanța constituțională specială”. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Constituției spaniole se citesc după cum urmează: art. 1. Dreptul de onoare, la intimitate personală și familială și la imaginea proprie este garantat. (...)” Articolul „1. Următoarele drepturi sunt recunoscute și protejate: (a) Dreptul de a exprima și difuza liber gândurile, ideile și avizele orale, scrise sau prin alte mijloace de reproducere; (...) 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restricționată prin nicio formă de censura anterioară. (...) (4) Aceste libertăți se limitează prin respectarea drepturilor recunoscute în prezenta parte, prin dispozițiile juridice de punere în aplicare a acesteia, în special prin dreptul de a onora, a vieții private, la imaginea proprie și protecția tinerilor și copiilor. (...)” Dispozițiile relevante ale Codului Penal spaniol se citesc după cum urmează: art. 174 „1. Tortura este comisă de o autoritate publică sau ofițer care, abuzând de biroul său, și pentru a obține o mărturisire sau informații de la oricare persoană, sau pentru a-l pedepsi pentru orice act pe care l-a comis, sau este suspectat să-l fi comis, sau pentru orice motiv bazat pe orice fel de discriminare, se supune acestei persoane la condiții sau proceduri care, din cauza naturii lor, a duratei sau a altor circumstanțe, îl provoacă suferință fizică sau mentală, suprimarea sau scăderea în puterile sale de cogniție, discernământ sau decizie, sau care, în orice alt mod, atacă integritatea morală. Cei considerați vinovați de tortură sunt pedepsiți cu o condamnare de la doi la șase ani dacă infracțiunea este gravă și de la un la trei ani dacă nu este. În plus, pedeapsa declarată, în toate cazurile, se impune pedeapsa dezqualificarea absolută a funcției, de la opt la douăsprezece ani. (2) Aceleași sancțiuni sunt efectuate, respectiv, de către autoritatea sau ofițerul instituțiilor penitenciare sau centrelor de protecție sau corecțională pentru minorii care pot comite actele menționate în secțiunea precedentă în legătură cu deținuții, stagii sau deținuți.” art. 205 „Slander implică acuzarea unei alte persoane de infracțiune în timp ce știu că este fals sau nesăbuit de ignorare adevărul.” art. 206 „Slander va fi pedepsit cu închisoare de șase luni până la doi ani sau o amendă de 12 până la douăzeci și patru luni, dacă se propagă cu publicitate și, în alte cazuri, cu o amendă de șase până la douăze luni.” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că hotărârea instanțelor interne care îl consideră vinovat de difamare a constituit o interferență nejustificată cu dreptul său la libertate de exprimare. El a menționat circumstanțele particulare ale cazului, și anume realitatea faptelor, intenția remarcilor făcute și contextul în care au avut loc. Întrebarea către părți a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în special dreptul său de a transmite informații și idei, în contravenție cu art. 10 din Convenție?