Comunicat la 16 noiembrie 2015 Prima secțiune Cerere nr. 49582/14 Maria CHATZISTAVROU împotriva Greciei introdusă la 4 iulie 2014 EXPOSAT DEFICIENTA, M Maria Chatzistavrou, este un resortisant grec născut în 1970 și rezident în Chalkida. Ea este reprezentată în fața Curții de către H. Mylonas, avocat la Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Generarea cauzei la 3 decembrie 2008, în timp ce aceasta ieșea din instanța corecțională Chalkida, recurenta a fost atacată mai întâi verbal, în mod foarte vulgar, apoi fizic, de polițistul M.M. care era în facțiune, însărcinat cu menținerea ordinii în instanță. Aceasta din urmă a lovit-o în braț și în cap și a făcut-o să cadă pe podea. Recurenta a avut o dispută cu acest polițist împotriva căruia a depus plângere la 5 și 19 iunie 2006 pentru anumite acte pe care le-ar fi comis în exercitarea funcțiilor sale. Recurenta a fost adusă de trecători la spital și a scos brațul bandajat cu o atelă. În zilele următoare, recurenta a fost supusă mai multor examinări, printre care o scanare cerebrală efectuată la 5 decembrie 2008, o examinare ortopedică la 8 decembrie 2008, mai multe examinări neurologice la 12 decembrie 2008, 7 ianuarie și 9 aprilie 2009, iar un certificat întocmit la 17 decembrie 2008 de medicul legist S.M. a indicat că un instrument obtusit și spart și care a avut loc la o hotărâre de muncă de o lună de la data la care a avut loc rănirea Lacul din cauza plângerii recurentei la 4 decembrie 2008, reclamanta a depus o plângere împotriva domnului M., cu constituirea unei părți civile în fața procurorului în apropierea tribunalului corecțional din Chalkida. Recurenta a depus, printre alte documente, o plângere împotriva dlui M. Declarație sub jurământ de către un martor ocular, M.S., de la incidentul din 3 decembrie 2008 și care includea, printre altele, ceea ce urmează: [rectora] a mers pe trotuarul central al străzii E. Venizelou lângă Banca Națională. În acel moment, l-am văzut pe polițist alergând în spatele ei. Când a fost destul de aproape de ea, a lovit-o cu toată forța, cu cotul la tâmplă, ceea ce a dus la căderea reclamantei, care a căzut la câțiva milimetri de marginea trotuarului. Mai târziu, m-am apropiat de ea ca să-l ajut și l-am văzut pe polițist cum continua să-i dea cu mânie lovituri de mână în mâna [rectoarei] și să rupă telefonul mobil pe care l-a ținut spunând că aici vei muri astăzi. Polițistul a continuat s-o lovească în cap cu un obiect negru metalic pe care l-a scos din buzunar, din care n-am putut determina natura. În acel moment, doi trecători au ridicat-o [pe reclamantă] într-o stare de semiînchidere și l-au transportat cu taxiul la Spitalul Chalkida. De fapt, ei l-au salvat de polițist. La 9 august 2010, procurorul a fost trimis în fața Tribunalului Penal din Chalkida pentru a răspunde acuzațiilor de vătămare corporală gravă, degradare a bunurilor, insultă și amenințare. La 2 mai 2011, directorul de poliție al regiunii Sterea Ellada, l-a trimis pe M.M. în fața consiliului disciplinar de primă instanță al funcționarilor de poliție care, printr-o decizie din 16 iulie 2012, a estimat faptele reproșate și l-a suspendat din funcție pentru o perioadă de două luni. La data de 13 ianuarie 2014, la începutul ședinței, președintele Tribunalului i-a chemat pe cei trei martori la judecată, și anume pe reclamantă, pe soțul ei și pe M. M.S. Soțul reclamantei, care era singurul prezent, a informat instanța că reclamanta suferea și a amânat în instanță. În acest scop, a depus un certificat medical al doctorului A.T eliberat la 9 ianuarie 2014, precum și trei ordonanțe prin care solicitau examinări suplimentare. Procurorul și avocatul polițistului pârât au propus respingerea acestei cereri. Tribunalul a adoptat acest aviz, declarând că motivul cererii (diaree acută) nu era suficient de serios, în sensul articolului 349 din Codul de procedură penală, pentru a justifica amânarea. Referindu-se, în general, la evoluția procedurii, a reieșit că cauza fusese deja suspendată de două ori din cauza împiedicarii avocatului recurentei, o dată din cauza instanței grefierului, încă de două ori (la 9 octombrie și 2 decembrie 2013), deoarece martorii nu au prezentat în instanță, inclusiv reclamanta (și au fost sancționați în această privință cu privire la o amendă) și din nou pentru absența martorilor, inclusiv domnul M. În acest din urmă caz, tribunalul i-a sancționat pentru neascultare și le-a ordonat să se înfățișeze forțat. În cele din urmă, Tribunalul a justificat, de asemenea, necesitatea de a ține o audiență din cauza perioadei lungi de timp care a trecut de la Comisia pentru actele care fac obiectul acuzării (2008). Citirea a fost apoi dată declarației și memoriului reclamantei. Apoi, instanța a interogat singurul martor aflat în întreținere acum, soțul reclamantei. Instanța a dat, de asemenea, o serie de documente (de douăzeci și unu din care opt certificate medicale), dar nu și de la declarația sub jurământ făcută de martorul acuzat, M M.S., care nu a fost prezentă în ciuda faptului că a fost citată. În cele din urmă, tribunalul a examinat trei martori cu descărcare de gestiune și a acuzat-o. Prin hotărârea din 13 ianuarie 2014, tribunalul corecțional Chalkida M.M. El a considerat că acesta nu avea nicio răspundere pentru infracțiunile care îi erau reproșate și că nu a comis nicio cale de fapt asupra reclamantei. El a subliniat că martorul la acuzare, soțul reclamantei, nu era martor ocular și tot ceea ce susținea, se baza pe afirmațiile reclamantei. Aceaceasta este ea [rectoreasa] care a lovit-o cu telefonul ei mobil și a căzut din cauza dens prins pentru a-l lovi. Acuzatul nu l-a atins. Nu știu nici unul dintre protagoniști. Când reclamanta a atacat, domnul M. s . este în jos și a căzut singură. După incident, reclamanta sa îndepărtat rapid. Ea nu a fost în contact cu persoana acuzată. În ceea ce privește al doilea martor cu descărcare de gestiune, el a precizat Acuzatul nu l-a lovit și nu i-a distrus telefonul. Solul era ud și reclamanta a alunecat. (...) Dacă acuzatul nu și-ar fi pus mâinile în fața feței, reclamanta i-ar fi scos ochii. Eu mă aflam în fața chioșcului în acest moment. reclamanta țipa și jura. În ceea ce privește problema rănilor recurentei, el a spus astfel: În comparație cu rana părții civile, așa cum a fost stabilită ca urmare a examenelor medicale, aceaceasta a fost cauzată de căderea ei pe lacună din cauza agregării sale împotriva agresiunii sale împotriva mai multor persoane acuzate, așa cum au afirmat martorii cu descărcare de gestiune. Nu reiese că inculpatul a contribuit la această rană în nici un fel. La 17 ianuarie 2014 și la 7 februarie 2014, recurenta sesizează procurorul la tribunal și procurorul la curtea de Casație invitându-i să depună un apel și, respectiv, să formuleze un recurs împotriva hotărârii Curții. Cu toate acestea, cei doi procurori au respins cererile recurentei. GRIEF Invocând art. 3 (voletul material) din Convenție, reclamanta se plânge că a suferit un tratament inuman și degradant din partea polițistului M.M., care l-a rănit grav. Invocând articolele 3 (voletul procedural) și 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge că instanțele interne au examinat în mod superficial cazul, au comis erori grave și neglijează elementele de probă determinante. A fost recurenta supusă, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante în ceea ce privește violențele pe care le-ar fi comis din partea polițistului M.M., la 3 decembrie 2008 având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Hotărârea Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție
Communiquée le 16 novembre 2015
Requête n
o
49582/14
Maria CHATZISTAVROU
contre la Grèce
introduite le 4 July 2014
La requérante, M
me
Maria Chatzistavrou, est une ressortissante grecque née en 1970 et résidant à Chalkida. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
1.
La genèse de l’affaire
Le 3 décembre 2008, alors qu’elle sortait du tribunal correctionnel de Chalkida, la requérante fut agressée d’abord oralement, de manière très vulgaire, puis physiquement, par le policier M.M. qui était en faction, chargé du maintien de l’ordre dans le tribunal. Ce dernier la frappa au bras et à la tête et la fit tomber par terre. La requérante avait un différend avec ce policier contre lequel elle avait porté plainte les 5 et 19 juin 2006 pour certains actes qu’il aurait commis dans l’exercice de ses fonctions.
La requérante fut amenée par des passants à l’hôpital et en sortit son bras bandé avec une attelle. Les jours suivants, la requérante fut soumise à de nombreux examens, dont un scanner cérébral effectué le 5 décembre 2008, un examen orthopédique le 8 décembre 2008, plusieurs examens neurologiques les 12 décembre 2008, 7 janvier et 9 avril 2009. Par ailleurs, un certificat établi le 17 décembre 2008 par le médecin légiste S.M. faisait état d’ «
une lésion corporelle grave
» causée par «
un instrument obtus et cassant
» et qu’elle «
bénéficiait d’un arrêt travail d’un mois à compter de la date des blessures
».
2.
L’instruction de la plainte de la requérante
Le 4 décembre 2008, la requérante déposa plainte contre M.M. avec constitution de partie civile devant le procureur près le tribunal correctionnel de Chalkida. La requérante déposa, parmi d’autres documents, une «
attestation sous serment
» faite par un témoin oculaire, M
me
M.S., de l’incident du 3 décembre 2008 et qui relevait notamment ce qui suit
:
«
J’ai vu [la requérante] marcher sur le trottoir central de l’avenue E. Venizelou près de la Banque nationale. À ce moment, j’ai vu le policier courir hors de lui derrière elle. Lorsqu’il fut assez près d’elle, il la frappa, de toutes ses forces, avec le coude sur la tempe, ce qui a entraîné la chute [de la requérante] qui est tombée à quelques millimètres de la bordure du trottoir. Par la suite, je me suis approchée d’elle pour l’aider et j’ai vu le policier continuer à lui donner avec fureur des coups de pied à la main de [la requérante] et de casser le téléphone mobile qu’elle tenait en lui disant «
c’est ici que tu mourras aujourd’hui
». Le policier a continué à la frapper à la tête avec un objet noir métallique qu’il a sorti de sa poche, dont je n’ai pas pu déterminer la nature. Á ce moment-là, deux passants ont levé [la requérante] dans un état de semi évanouissement et l’ont transportée en taxi à l’hôpital de Chalkida. En réalité, ils l’ont sauvé du policier.
»
Le 9 août 2010, le procureur près la cour d’appel d’Athènes décida d’engager des poursuites contre le policier M.M.
Le 28 juillet 2013, M.M. fut renvoyé en jugement devant le tribunal correctionnel de Chalkida pour répondre des accusations de lésion corporelle grave, dégradation de biens, insulte et menace.
3.
L’action disciplinaire contre le policier M.M.
Le 2 mai 2011, le directeur de police de la Région de Sterea Ellada, renvoya M.M. devant le conseil disciplinaire de première instance des fonctionnaires de police qui, par une décision du 16 juillet 2012, estima avérés les faits reprochés et le suspendit de ses fonctions pour une période de deux mois.
4.
La procédure pénale devant le tribunal correctionnel de Chalkida
L’audience devant le tribunal correctionnel fut fixée au 13 janvier 2014.
Au début de l’audience, le président du tribunal appela les trois témoins à charge, à savoir la requérante, son mari et M
me
M.S. Le mari de la requérante qui était le seul présent informa le tribunal que la requérante était souffrante et demanda l’ajournement de l’audience. Il déposa à cet effet un certificat médical du docteur A.T délivré le 9 janvier 2014 ainsi que trois ordonnances prescrivant des examens complémentaires.
Le procureur et l’avocat du policier défendeur proposèrent le rejet de cette demande. Le tribunal se rangea de cet avis. Il déclara que le motif à l’appui de la demande (diarrhée aiguë) n’était pas suffisamment sérieux, au sens de l’article 349 du code de procédure pénale, pour justifier l’ajournement. Se référant, de manière plus générale, à l’évolution de la procédure, il releva que l’affaire avait déjà été ajournée à deux reprises en raison des empêchements de l’avocat de la requérante, une fois en raison de l’indisponibilité du greffier, deux fois encore (les 9 octobre et 2 décembre 2013) car les témoins n’avaient pas comparu, y compris la requérante (et avaient été sanctionnés à cet égard d’une amende) et encore une fois pour absence des témoins, y compris M
me
M.S. Dans ce dernier cas, le tribunal les avait sanctionnés pour désobéissance et ordonné leur comparution forcée. Enfin, le tribunal justifia aussi la nécessité de tenir audience en raison du long laps de temps qui s’était écoulé depuis la commission des actes faisant l’objet de l’accusation (2008).
Lecture fut ensuite donnée de la déposition et du mémoire de la requérante. Puis, le tribunal interrogea le seul témoin à charge présent, le mari de la requérante. Le tribunal donna aussi lecture d’une série de documents (vingt-et-un dont huit certificats médicaux), mais non de l’«
attestation sous serment
» faite par le témoin à charge, M
me
M.S, qui n’était pas présente malgré le fait qu’elle avait été citée. Enfin, le tribunal examina trois témoins à décharge et l’accusé.
Par un jugement du 13 janvier 2014, le tribunal correctionnel de Chalkida acquitta M.M. Il considéra que celui-ci n’avait aucune responsabilité pour les infractions qui lui étaient reprochées et qu’il n’avait commis aucune voie de fait sur la requérante. Il souligna que le témoin à charge, le mari de la requérante, n’était pas un témoin oculaire et tout ce qu’il soutenait était fondé sur les dires de la requérante. Il s’appuya sur les dépositions des deux témoins à décharge dont le premier avait déclaré ce qui suit
:
«
C’est elle [la requérante] qui a frappé l’accusé avec son portable et elle est tombée en raison de l’élan pris pour le frapper. L’accusé ne l’a pas touchée. Je ne connais aucun des protagonistes. Lorsque la requérante l’a agressé, M.M. s’est écarté et elle est tombée toute seule. Après l’incident, la requérante s’est éloignée rapidement. Elle n’a pas été en contact avec l’accusé.
»
Quant au deuxième témoin à décharge, il avait précisé
:
«
L’accusé ne l’a pas frappée et n’a pas détruit son portable. Le sol était mouillé et la requérante a glissé. (...) Si l’accusé n’avait pas mis ses mains devant son visage, la requérante lui aurait arraché les yeux. Moi, je me trouvais devant le kiosque en ce moment. La requérante criait et jurait. L’accusé ne disait rien, il était paralysé et ne l’a pas agressée.
»
En ce qui concernait la question des blessures de la requérante, il s’exprima ainsi
:
«
Par rapport à la blessure de la partie civile, telle qu’elle a été établie suite aux examens médicaux, elle a été occasionnée par sa chute sur l’asphalte en raison de son agression contre l’accusé comme l’ont affirmé les témoins à décharge. Il ne ressort pas que l’accusé a contribué à cette blessure de quelque manière que ce soit.
»
Les 17 janvier et 7 février 2014, la requérante saisit le procureur près la cour d’appel et le procureur près la cour de cassation respectivement en les invitant à introduire un appel et à former un pourvoi contre le jugement du tribunal correctionnel. Toutefois, les deux procureurs rejetèrent les demandes de la requérante.
GRIEF
Invoquant l’article 3 (volet matériel) de la Convention, la requérante se plaint qu’elle a subi un traitement inhumain et dégradant de la part du policier M.M. qui l’a blessée grièvement.
Invoquant les articles 3 (volet procédural) et 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint que les juridictions internes ont examiné l’affaire de manière superficielle, commis des erreurs graves et négligé des éléments de preuve déterminants.
1.
La requérante a-t-elle été soumise, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants pour ce qui est des violences qu’elle aurait subies de la part du policier M.M., le 3 décembre 2008
?
2.
Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt
Labita c. Italie
[GC], n
o
26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention
?