DAS UNIVERSELLE LEBEN ALLER KULTUREN WELTWEIT E.V. v. GERMANY

Reclamantul, Das Universelle Leben Aller Kulturen Weltweit e.V., este o asociație germană, care are scaunul său în Marktheidenfeld. A fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Sailer, un avocat care practică în Marktheidenfeld. 2 3. Reclamantul este o asociație înregistrată care pretinde a reprezenta interesele comunității religioase “Universelles Leben” care aduna oameni într-o „credință creștină nouă și adevărată transmisă de un nou profet trimis de Dumnezeu”. Nu a furnizat informații suplimentare cu privire la membrii și activitățile sale specifice. Ministerul Federal pentru Afaceri Familiare, Senior, Femeie și Tineret (denumit în continuare „Ministrul Federal”) a ordonat Agenției Administrative Federale (Bundesverwaltungsamt – denumită în continuare „Agenția Federală”) să mențină o divizie de informare privind „așa-numitele secte tinere și grupe psihologice” și, în cadrul activităților sale, să colecteze informații privind asociația reclamanților.

În baza Legii federale privind libertatea de informare (a se vedea punctul 11 de mai jos), asociația solicitantă a solicitat accesul la dosare care conțin toate informațiile colectate de Agenția Federală în acest sens. La 30 martie 2007, Agenția Federală a refuzat cererea reclamantului. Apoi, asociația solicitantă a depus o acțiune împotriva refuzului la Curtea Administrativă de Colonia. În timpul procedurii de judecată, instanța a ordonat Agenției Federale să înscrie și să descrie documentele în posesia sa, astfel încât asocierea solicitantă să își poată specifica cererea și să se evalueze cuprinzătoare licența refuzului. Ministerul Federal, care a solicitat inițial colectarea informațiilor și, prin urmare, a fost terț interesat în cadrul procedurii, a declarat o scutire de divulgare (Sperrerklärung), în temeiul articolului 99 alineatul (1) din Codul de procedură a Curții Administrative (a se vedea punctul 12 de mai jos).

Acesta a susținut că nu a existat obligația de a produce documentele sau chiar de a-și dezvălui existența și conținutul în procesul judiciar și în asocierea reclamantului. După aceea, această chestiune a fost transferată Curții Administrative Federale care, în conformitate cu art. 99 alineatul (2) din Codul de Procedură al Curții Administrative, a fost autoritatea competentă de a evalua legalitatea scutirii de informare. La 25 iunie 2010, Curtea Administrativă Federală a examinat documentele în cauză și a hotărât cu privire la legalitatea scutirii de informare. Într-o introducere cuprinzătoare, instanța și-a prezentat propriile standarde de examinare și a explicat că art. 99 alineatul (2) din Codul de Procedură a Curții Administrative ar necesita o evaluare dacă motivele prevăzute de confidențialitate ar fi, în primul rând, relevante pentru cazul specific și, în al doilea rând, suficiente pentru a justifica o scutire a comunicării.

Prin aplicarea acestor standarde, Curtea Administrativă Federală a constatat că o trimitere generală, neconsolidată, la confidențialitatea metodelor de lucru interne ale Agenției Federale nu ar putea oferi un motiv suficient. Cu toate acestea, instanța a stabilit, de asemenea, că Agenția Federală, în calitate de autoritate de stat, este obligată de obligațiile prevăzute în Legea de bază germană (Grundgesetz). În consecință, după cum a susținut Ministerul Federal, dreptul la confidențialitate al terțelor persoane, protejat de Legea de bază germană, în special protecția informatorilor ar putea justifica în general o scutire de informare. În ceea ce privește faptele cazului, instanța a hotărât că, pentru unele părți, constau în informații publice, cum ar fi articolele de ziar, imprimarea internetului, hotărârile judecătorești sau publicațiile asociației în sine, nu ar putea fi adăugat niciun motiv de confidențialitate.

Prin urmare, refuzul de a produce aceste documente a fost considerat ilegal. Cu toate acestea, instanța a acceptat refuzul de informare cu privire la alte documente referitoare la asociația solicitantă, rapoarte de fosti membri ai asociației solicitanți care au părăsit comunitatea. Aceste persoane au dezvăluit la agenție informații personale sensibile cu privire la viața lor privată și religioasă. Curtea Administrativă Federală a susținut că refuzul de a produce aceste documente a fost justificat pentru a proteja anonimitatea surselor de informații și informațiile private ale terților. În plus, a constatat că declarațiile nu includeu nici o remarcă difamă sau liberă. 10. La 22 august 2011, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască plângerea constituțională a reclamantului împotriva părții deciziei care au susținut refuzul, fără a furniza motive (nr. 1 BvR 2016/10).

11. Dispozițiile relevante ale Actului Federal care guvernează accesul la informații deținute de Guvernul Federal (Legea privind libertatea de informare Informațiifreiheitsgesetz) se citesc după cum urmează: „Secțiunea 1 Principii de bază (1) Oricine are dreptul la informații oficiale de la autoritățile guvernului Federal, în conformitate cu dispozițiile prezentei Acte. Prezenta lege se aplică altor organisme și instituții federale în măsura în care își desfășoară sarcini administrative în temeiul dreptului public. În sensul prezentelor dispoziții, o persoană fizică sau juridică este tratată ca fiind echivalentă cu o autoritate în care o autoritate se folosește de o astfel de persoană în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul dreptului public.

(2) Autoritatea poate furniza informații, acorda acces la dosare sau furnizează informații în orice alt mod. În cazul în care un reclamant solicită o anumită formă de acces la informații, informațiile pot fi furnizate numai prin alte mijloace pentru o cauză bună. În special, cheltuielile administrative substanțial mai mari constituie o cauză bună. (3) Dispozițiile altor legislații privind accesul la informațiile oficiale au prioritate, cu excepția art. 29 din Legea privind procedurile administrative și a art. 25 din cartea Zece din Codul Social.” 12. art. 99 din Codul de Procedură a Curții Administrative (Verwaltungsgerichtsordnung) se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1 Autoritățile sunt obligate să prezinte certificate sau dosare, să transmită documente electronice și să furnizeze informații.

Dacă cunoașterea conținutului acestor certificate, dosare, documente electronice sau a acestor informații ar dovedi dezavantajoasă față de interesele Federației sau a unui teren sau dacă evenimentele trebuie păstrate strict secrete în conformitate cu un statut sau din cauza esenței lor, autoritatea supremă competentă de supraveghere poate refuza depunerea certificatelor sau dosarelor, transmiterea documentelor electronice și furnizarea de informații. (2) La cererea unei părți în cauză, Curtea de Administrație Superioră constată prin hotărâre fără audiere orală dacă refuzul de a depune certificate sau dosare, de a transmite documentele electronice sau de a furniza informații este legal.

În cazul în care o autoritate federală supremă refuză depunerea, transmiterea sau informațiile din motivele că interesele Federației ar fi afectate, ar fi conținutul certificatelor sau dosarelor, al documentelor electronice și al informațiilor care urmează să fie cunoscute, Curtea administrativă federală decide; (...) Autoritatea Supremă de supraveghere depune certificatele sau dosarele refuzate în conformitate cu subsecțiunea 1, a doua teză la cererea acestui comitet de judecători, transmite documentele electronice sau furnizează informațiile refuzate. Prezenta decizie se publică în prezenta litigiu. (...)”

1. The applicant, Das Universelle Leben Aller Kulturen Weltweit e.V., is a German association, which has its seat in Marktheidenfeld. It was represented before the Court by Mr C. Sailer, a lawyer practising in Marktheidenfeld. 2