JOANNOU v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
JOANNOU v. TURKEY (CtEDO, 2015)
Comunicat la 19 noiembrie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 53240/14 Adriani JOANNOU împotriva Turciei depusă la 28 octombrie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Adriani Joannou, este un național britanic/chipriot dublu, care s-a născut în 1953 și trăiește în Enfield, Middlesex. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1997 reclamantul a fost dotat de cinci parcele de teren de către mătușa ei. Piatra se află în zona ocupată a “TRNC” („Republica Turcă a Ciprului de Nord”). Suprafața totală a terenului este de aproximativ 18 dönüm [1] În 2007, reclamantul a instruit o firmă de avocați din Nicosia care, la rândul său, a obținut un raport de evaluare a terenurilor dintr-un sondaj cipriot turc. Raportul de evaluare a evaluat fiecare dintre cele cinci parcele de teren și a acordat evaluări pentru cele cinci parcele, care a variat de la 500 GBP per dönüm la 10.000 GBP per dönüm Cu toate acestea, nu s-a specificat cantitatea de teren pe fiecare parcelă: astfel, valoarea totală a terenului nu a fost stabilită în raport. La 25 aprilie 2008, reclamantul, prin intermediul reprezentanților ei, a depus o cerere la Comisia de Proprietăți Immobilabile („PIC”) care a solicitat restituirea terenurilor sau compensarea la valoarea actuală a pieței sale. De asemenea, a solicitat daune pentru pierderea utilizării terenurilor. Compensarea totală a fost de 100.000 GBP per dönüm (1.800,000 GBP sau aproximativ 2.463.000 EUR). O audiere preliminară a avut loc la 25 mai 2010, la care reprezentantul “TRNC” a făcut o ofertă de decontare de 20.000 GBP, pe care reclamantul a refuzat-o, considerând că este prea scăzut. În noiembrie 2010, nemulțumit cu raportul inițial de evaluare și cu oferta de decontare primită, reclamantul a solicitat un al doilea raport de evaluare, de data aceasta de la un sondaj cipriot grec, închiriat, după examinarea abordării stabilite în hotărârile acestei Curte în Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, 7 decembrie 2006 și Demades v. Turcia (doar satisfacția), nr. 16219/90, 22 aprilie 2008, a evaluat valoarea actuală a terenului, plus pierderea utilizării și a dobânzii, la 2.691.000 EUR. Ea a prezentat acest raport reprezentanților legali ai ei cu instrucțiuni de a-l prezenta CIB. Reclamantul a afirmat că, între 2011 și 2013, ori de câte ori a solicitat o audiere înainte de CIB, CIB va solicita documente și certificate suplimentare, inclusiv identitatea mătușii și a altor rude, acte de teren și dovezi de căutare efectuate în Registrul de teren împotriva parcelelor de teren relevante. Reclamantul susține că a respectat totuși toate cererile CIB. Reclamantul a solicitat o audiere suplimentară înainte de CIB. O audiere a fost stabilită pentru 25 aprilie 2013 la care IPC a dat reclamantului o listă de nume ale căror identitati trebuiau încă să fie verificate. Reclamantul afirmă că motivul acordat de CIB pentru necesitarea acestei verificări a fost faptul că scrisul de pe documentele originale furnizate de reclamant a fost ilegibil. La 24 octombrie 2013, a avut loc o altă audiere la care a avut loc o ofertă finală de 60 000 GBP (EUR) 82.300) a fost făcută. Reclamantul a refuzat oferta, deoarece a constituit doar 3% din evaluarea obținută de la sondajul închiriat. Deși reclamantul a solicitat o audiere suplimentară, în prezent nu a fost stabilită de către CIB nici o dată de audiere și, prin urmare, reclamația ei este încă în așteptare înaintea acestuia. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile relevante sunt stabilite în Demopoulos și alții c. Turcia (dec.) [GC], nos. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04 și 21819/04, CEDO 2010. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că PIC nu a aplicat în mod corespunzător normele relevante privind compensarea și, ca atare, este un remediu ineficient. Ea plânge în continuare că procedurile înainte de CIB au durat acum peste șapte ani și sunt încă în așteptare, în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1. Reclamantul susține, de asemenea, că a fost respinsă o compensație echitabilă pe baza originii ei cipriote grecești, în încălcarea articolului 14 atunci când este luată în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1. În acest sens, în baza articolului 13 din Convenție, ea susține în continuare că a fost respinsă un remediu eficace pentru plângerile sale. A existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 fie singur sau luată în legătură cu art. 14 din Convenție? În circumstanțele particulare ale acestui caz, având în vedere durata procedurii pe care le-a fost petrecută înaintea Comisiei de proprietate imobiliară, reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (sau singur sau luat în legătură cu art. 14 din Convenție), conform articolului 13 din Convenție? art. 6 § 1 din Convenție s-a aplicat, în acest caz, în cadrul șefului său civil, procedurilor dinaintea Comisiei de imobilizare imobiliară? Dacă este cazul, este lungimea procedurii din acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenția? [1] Unitatea de suprafață utilizată în Imperiul Otoman și încă utilizată, în diferite versiuni standardizate, în multe țări care făceau parte din Imperiul Otoman. A fost definită ca „foarte ritme standard în lungime și lățime”, dar variază considerabil de loc în loc. Se consideră că este echivalentul de aproximativ un sfert de acri. A se vedea Demopoulos și alții v. Turcia (dec.) [GC], nr. 46113/99, CEDO 2010 la p. 12, nota de subsol 1.