CtEDO 22.06.2010 Auto

CASE OF IOANNOU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF IOANNOU v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU IOANNU / TURKEY (Declarația nr. 18364/91) JUGUL doar satisfacția STRASBOURG 22 iunie 2010 FINAL 22/11/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ioannou c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care s-a deliberat în particular la 1 iunie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 18364/91) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 18364/91) de către un național cipriot, dl Andreas Ioannou (nr. „reclamantul”), la 7 iunie 1991. Într-o hotărâre pronunțată la 27 ianuarie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat încălcări continue ale articolului 8 din Convenție din cauza negarării complete a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul său și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în temeiul faptului că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu este necesar să examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 14 din Convenția ( Ioannou c. Turcia, nr. 18364/91, §§ 14, 30, 40 și 43 și punctele 1-4 din dispozițiile operative, 27 ianuarie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă de 727.844 lire chipriote (CYP aproximativ 1.243.594 Euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate observațiilor sale. În plus, reclamantul a solicitat CYP 300.000 (aproximativ EUR) 512.580) în ceea ce privește prejudiciile morale și 7,688.5 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 57 și 60 și punctul 5 din dispozițiile operative). La 13 iulie 2009, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le considerau relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. În septembrie 2009, reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 30 septembrie 2009, reclamantul a produs certificate de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. Ea transpiră din aceste documente că, la 29 septembrie 2009, proprietățile descrise la punctele 15 și 16 de mai jos au fost înregistrate în numele lui Ioannou Michael Andreas. Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. 10. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos În orice caz, Curtea nu poate să reitere jurisprudența sa conform căreia obiecții bazate pe neepuizarea recoursurilor interne formulate după ce a fost declarată admisibilă nu pot fi luate în considerare la etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 12. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după introducerea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 14 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod ineficient trimiterea cazului la Marea Camera. 13. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 15. În declarațiile sale juste de satisfacție din 3 iunie 2000, reclamantul a solicitat CYP 266 251 (aproximativ 454.916) pentru prejudicii materiale. Se baza pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale care include pierderea închirierii anuale colectate sau se preconizează să fie colectate din închirierea proprietăților sale, plus dobânzi de la data în care aceste închirieri erau obligatorii până la ziua plății. Inchirierea a fost solicitată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până la 31 decembrie 2000. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece el a fost încă proprietarul juridic al proprietăților. Raportul de evaluare conține o descriere a casei reclamantului din Kyrenia, care a conținut șase camere, o bucătărie și o baie și a avut o suprafață totală de aproximativ 200 Metru pătrat (m2). A fost construit în 1973 la o distanță de 600 de metri de litoral cu cadru de beton armat, pereți de cărămidă pătrat și acoperiș cu piese importate. A fost înregistrată după cum urmează (a se vedea punctul 9 j) din judecata principală): - Kyrenia, Pano Kyrenia, casa cu curte (nivel de sol), nr. 7, strada Demostenous, foaie/plan 12/20, plot nr. 34, zona: 785 m2, partajeaza: întreg. 16. În plus, reclamantul a fost proprietarul a opt bucăți de teren și a unei primăvare de apă dulce dispersate în diferite localități ale satelor Ayios Ambrosios, Klepini și Ayios Epiktitos. Acestea au fost înregistrate după cum urmează (a se vedea punctul 9 literele (a) – (i) din hotărârea principală): (a) Kyrenia, Klepini, Boumbourka, câmp cu copaci, foaie/plan 13/33, plot nr. 72, zona: 2.784 m2, cota: întreg; (b) Kyrenia, Ayios Epiktitos, Karamanou, câmp cu copaci, foaie/plan 12/32, plot nr. 235, zona: 539 m2, partajeaza: întreg; (c) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Alakati tou Platymati, câmp cu copaci, foaie/plan 13/19, plot nr. 220/2, zona: 7,078 m2, partajeaza: întreg; (d) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Vasilion, câmp cu copaci, foaie/plan 13/20, plot nr. 63, zona: 3,365 m2, partajeaza: întreg; (e) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Vasilion, câmp cu copaci, foaie/plan 13/20, ploaie nr. 130, zona: 3.301 m2, cota: întreagă; (f) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Vasilion, câmp cu copaci, foaie/plan 13/20, ploaie nr. 151, zona: 174 m2, cota: întreagă; (g) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Platanos, grădină și câmp cultivat, foaie/plan 13/22, ploaie nr. 524, zona: 55 m2, cota: întreagă; (h) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Vrysi tou Potamou, primăvara de apă dulce, foaie/plan 13/22, plot nr. 608/1, cota: întreagă; (i) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Mangou, câmp cu copaci, foaie/plan 13/31, plot nr. 34, zona: 3,819 m2, cota: întreagă. 17. Punctul de începere a raportului de evaluare a fost clasificarea proprietăților reclamantului în trei categorii: (a) casa din Kyrenia; (b) terenuri cu perspective și potențiale de dezvoltare imediată; (c) terenuri pentru care perspectivele imediate sau previzibile au fost limitate la utilizarea agricolă. Potrivit expertului, pentru proprietățile din categoriile (a) și (b), chiria la sol a fost un procent de 4-6% din valoarea pieței proprietăților, în timp ce pentru terenurile agricole, în 1974, chiria a fost între CYP 2 și 35 per decare pe an. În special, în 1974, casa reclamantului din Kyrenia a avut o valoare de piață aproximată de 20.000 (aproximativ 34.172 EUR), ceea ce a însemnat o chirie anuală de 800 EUR (aproximativ 1.366 EUR). În 1974, câmpurile reclamantului au avut o valoare de piață totală aproximată de 17.152 CYP (aproximativ 29.305) EUR și o chirie anuală totală de 1.039 EUR (aproximativ EUR) 1,775) ar fi putut fi obținute de la ele. Expertul a luat în considerare natura zonei în curs de studiu și tendința creșterii chiriei (o medie de 12% pe an pentru chirie la sol, 7% pe an pentru proprietăți agricole uscate și 5% pe an pentru grădini și case). Dobânzile compuse pentru plată întârziată au fost aplicate la o rată de 8% pe an. 18. La 25 ianuarie 2008, în urma solicitării Curții de actualizare a evoluțiilor cazului, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere perioada de pierdere a utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. El a elaborat un raport de evaluare revizuit care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii utilizării a fost CYP 406,334 plus CYP 321.509 pentru interese (interesele aplicate începând cu 2001 au fost de 6 la sută pe an). Sumă totală solicitată sub acest cap a fost deci CYP 727,844 (aproximativ 1,243,594). 19. La 30 septembrie 2009, reclamantul a elaborat un raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2009. Pe baza criteriilor utilizate în rapoartele anterioare, expertul desemnat de solicitant a considerat că întreaga sumă datorată clientului său pentru prejudicii materiale a fost de 1397,270 EUR. 20. Expertul anexat la raportul său o hotărâre a Curții de district Kyrenia, dată la 6 iulie 1973, privind compensarea achizițiilor de teren care a avut loc în februarie 1970. De la această hotărâre s-a dovedit că valorile terenurilor situate în Ayios Amvrosios la momentul respectiv au fost între CYP 560 (aproximativ 956) și CYP 1.120 (aproximativ 1,913) per decare și că valorile terenurilor au avut o creștere de 20% anuală. Expertul a prezentat, de asemenea, o tabelă sinoptică care indică prețurile de zece „vânzări comparabile pentru proprietăți în Kato Kyrenia și Ayios Amvrosios”. Potrivit acestui tabel, valoarea de un metru pătrat din 1974 a locului de construcție a fost compusă între CYP 24.1 (aproximativ 41 EUR) și CYP 28,7 (aproximativ 49 EUR), în timp ce câmpurile ar putea fi vândute pentru un preț compus între CYP 0,969 (aproximativ 1,65 EUR) și CYP 1,28 (aproximativ 2,18 EUR pe metru pătrat. 21. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 3 iunie 2000, reclamantul a solicitat în continuare 300.000 de CYP (aproximativ 512.580) în ceea ce privește prejudiciile morale. Această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cauza Loizidou ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV), ținând cont însă de perioada de timp pentru care a fost reclamată prejudiciul în cazul instantaneu a fost mai lungă și că a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 8 din Convenție. (b) Guvernul 22. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 6 octombrie 2009. Acestea au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată, iar Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 23. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost formulată pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietățile statului, renunțând astfel titlului și cererilor în ceea ce privește acestea. 24. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la alineatele 15 și 16 literele (a), (b), (c) și (f) de mai sus. Celelalte proprietăți imobile menționate în cerere erau posedate de refugiați; acestea nu puteau constitui obiectul restituirii, dar ar putea acorda dreptul la compensații financiare, care să fie calculate pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 39.115,93 (aproximativ 66.833) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 41.663,75 (aproximativ 71.186) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”, valoarea de piață deschisă din 1974 a proprietăților descrise la alineatele 15 și 16 mai sus era de 6.808 CYP (aproximativ 11.632). După îndeplinirea anumitor condiții, IPC ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietățile turc-cipriote situate în sud-est insulei. 25. În observațiile lor din 6 octombrie 2009, guvernul a remarcat că suma sugerată de CIB pentru pierderea utilizării ar constitui o satisfacție suficientă pentru solicitant. 26. Guvernul a observat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 27. Prin urmare, se poate spune că CIB a utilizat aceleași criterii ca reclamanții grec-chipriot. Cu toate acestea, fiind în posesia registrelor de terenuri în care au fost înregistrate vânzări comparabile, a fost mai bine plasat să evalueze valorile pieței din 1974 ale proprietăților. Calculele lor au fost foarte presupunătoare; de exemplu, procentul utilizat pentru evaluarea pierderii veniturilor au fost frecvent la fel pentru clădirile, câmpurile, limbilele și parcelele de teren, indiferent de locația lor, de existența energiei electrice sau a aprovizionării cu apă și de accesul la un drum minor sau major. Dimpotrivă, autoritățile turc-chipriote au luat în considerare toate aceste factori; au aplicat un procent mai mare pentru clădirile din zonele construite decât pentru câmpurile vacante. 28. Guvernul a insistat, de asemenea, că, deoarece nu ar putea fi exclus faptul că proprietățile în cauză au fost transferate în cadrul sistemului juridic al Ciprului de Sud, reclamanții ar trebui să fie obligați să furnizeze certificate de căutare emise de Departamentul grec-chipriot de terenuri și sondaje. Incapacitatea de a susține titlul proprietăților în momentul material și în momentul hotărârii Curții ar trebui considerată ca fiind o incapacitate de a coopera cu Curtea. Nu ar trebui acordată satisfacție echitabilă în ceea ce privește cererile nefondate sau dubioase. 29. După eliberarea hotărârii principale a Curții, autoritățile turc-chipriot au invitat reclamantul să solicite CIB pentru a ajunge la un acord cu privire la chestiunile de compensare. Această atitudine se datorează în principal motivelor politice și presiunii exercitate de autoritățile greco-chipriote pentru a descuraja cetățenii să se aplice CIB. Informațiile greșite au fost furnizate cu privire la competențele sale și a ciprioților greci-chiprioți care i-au aplicat au fost interogate de Biroul Procurorului General. În 2006, media greacă-chipriot a dezvăluit chiar o „lista chimică” și a publicat numele reclamanților CIB. 30. Guvernul a remarcat în cele din urmă că afirmația reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale era incompatibilă cu jurisprudența și practica Curții. Evaluarea Curții 31. Curtea reamintește că, în hotărârea sa principală, a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 8 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 prin negarea completă a drepturilor reclamantului în ceea ce privește domiciliul său și bucurarea pașnică a proprietăților sale din nordul Ciprului (a se vedea punctele 40 și 30 din hotărârea principală). În plus, constatările sale privind încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenuri și imobiliare, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 28 din hotărârea principală). Prin urmare, el are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95, § 26, 20 februarie 2001, și Demades v. Turcia (sau satisfacție), nr. 16219/90, § 21, 22 aprilie 2008). În ceea ce privește aceasta, Curtea remarcă că documentele produse de reclamant (a se vedea punctul 8 mai sus) arată că la 29 septembrie 2009 el era încă proprietarul proprietăților descrise la alineatele 15 și 16 mai sus. 32. Cu toate acestea, evaluările furnizate de solicitant implică un grad semnificativ de speculație și nu asumă o alocație suficientă pentru volatilitatea pieței imobiliare și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou c. Turcia) Prin urmare, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de el (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant în ceea ce privește chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietăților, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (Loizidou (justa satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente oricărei încercări de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit), 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 33. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 25-27 de mai sus), în timp ce reclamantul s-a referit la vânzarea, în 1970, de terenuri comparabile. Potrivit evaluării expertului său, această vânzare a arătat că, în momentul respectiv, prețul de piață al terenurilor situate în Ayios Amvrosios a fost compus între 956 și 1.913 EUR pe decare, care este între 0,956 și 1,913 EUR pe metru pătrat. În plus, în conformitate cu tabelul sinoptic produs de expert, în câmpurile din aceeași locație din 1974 ar putea fi vândute pentru o sumă compusă între EUR 1.65 și 2.18 pe metru pătrat (a se vedea punctul 20 de mai sus). Părțile nu au reușit să producă date relevante pentru evaluarea prețului de piață al clădirilor din 1974. 34. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamantului o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de el sunt de partea înaltă (a se vedea, În cele din urmă, Curtea consideră că trebuie acordată o atribuire în ceea ce privește angajarea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor, în absența de a-și utiliza proprietățile așa cum le-a văzut potrivit și de a-și bucura de casă (a se vedea Demades (și doar satisfacția), menționat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (justă satisfacție), citat mai sus, § 47). 36. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele reclamantei în ceea ce privește prejudicii materiale și morale (respectiv EUR) 1,397.270 și 512.580 EUR – a se vedea punctele 19 și 21 de mai sus) sunt excesive. În același timp, suma care, în conformitate cu autoritățile „TRNC”, IPC ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (a se vedea punctul 24 de mai sus) nu pare să țină seama în mod corespunzător de numărul și natura proprietăților deținute de solicitant și enumerate în paragrafele 15 și 16 mai sus. Curtea decide să acorde reclamantului 250.000 EUR. Costuri și cheltuieli 37. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 3 iunie 2000, bazate pe facturi din partea reprezentantului său, reclamantul a solicitat CYP 3.093.89 (aproximativ EUR) 5,286) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus CYP 700 (aproximativ 1,196) pentru costul raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. Suma de 356,11 EUR, pe care reclamantul a primit-o prin intermediul ajutorului juridic, a fost dedusă din suma solicitată. În cererile sale actualizate pentru satisfacție echitabilă de 25 de EUR Ianuarie 2008 reclamantul a prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxe juridice de 402,5 EUR și, respectiv, 2.000 EUR. Suma totală solicitată pentru costuri și cheltuieli a fost de 7,688,5 EUR. 38. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 40. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcărilor în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își ajungă la decizia privind problema justei satisfacții (a se vedea Demades) 41. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că suma solicitată pentru costurile și cheltuielile pentru procedurile de față (7.688.5) este rezonabilă și hotărăște să-l atribuie reclamantului. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 250 000 EUR (2 sute cincizeci și cincizeci de mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 7,688.5 EUR (sapte mii șase sute oi opt euro și cincizeci de cenți), plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 iunie 2010, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă