CtEDO 26.10.2010 Auto

CASE OF CHRISTODOULIDOU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CHRISTODOULIDOU v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA CAUZĂ DE CHRISTODOULIDOU v. TURKIE (Declarația nr. 16085/90) JUGUL Satisfacție echitabilă STRASBOURG 26 octombrie 2010 FINAL 11/04/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Christodoulidou v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința ca o secțiune compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 5 octombrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 16085/90) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 16085/90) de către un național cipriot, dna Lella Christodoulidou (nr. 12 ianuarie 1990). Într-o hotărâre pronunțată la 22 septembrie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a constatat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în temeiul faptului că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensație pentru ingerința în drepturile de proprietate. În plus, a constatat că nu este necesar să se examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 14 din Convenție și că, în încălcarea articolului 3 din Convenție, reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant. În cele din urmă, a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 11 din Convenție (Christodoulidou c. Turcia, nr. 16085/90, §§§ 44, 46, 61 și 77, și punctele 1-4 din dispozițiile operative, 22 septembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat doar o satisfacție de 289.746 de lire cipriote (CYP aproximativ 495.060 (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, și 2000. Un raport de evaluare, care stabilește baza pierderii reclamantului, a fost adăugat observațiilor sale. În plus, reclamantul a solicitat CYP 100.000 (aproximativ EUR) 170.860) în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 6,834 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Curtea a acordat reclamantului 5.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale legate de încălcarea articolului 3 din convenție (ibid., § 89 și punctul 5 din dispozițiile operative). De la întrebarea aplicării articolului 41 din Convenție în ceea ce privește încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și cu privire la costurile și cheltuielile nu au fost pregătite pentru hotărâre, Curtea l-a rezervat și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§90 și 93 și punctul 6 din dispozițiile operative). La 4 martie 2010, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le consideră relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. De asemenea, reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele ei sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 21 iunie 2010, reclamantul a produs certificate de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. Ea transpiră din aceste documente că, la 22 aprilie 2010, proprietățile descrise la punctul 14 de mai jos au fost înregistrate în numele „Christodoulidou Lella”. Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în ceea ce privește problema epuizării remediilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos Prin urmare, ar putea fi considerat că guvernul nu este împiedicat să ridice această problemă în această etapă a procedurii. În orice caz, Curtea nu poate decât să reitere jurisprudența sa în conformitate cu care obiecții bazate pe neepuizarea recourslor interne, după ce a fost declarată admisibilă, nu pot fi luate în considerare în etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 10. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 12. În cererile sale de satisfacție din aprilie 2000, reclamantul a solicitat 289.746 de lire cipriote (CYP aproximativ 495.060 euro (EUR)) pentru prejudicii materiale. Ea s-a bazat pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale, care include pierderea închirierii anuale colectate sau care se așteaptă să fie colectate din închirierea proprietăților sale, plus dobânda de la data la care aceste închirieri au fost obligatorii până la data plății. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în 2000. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece era încă proprietarul juridic al proprietăților. Raportul de evaluare conține o descriere a proprietăților Kyrenia, Kazaphani și Karmi, în cazul în care proprietățile reclamantului au fost localizate. 13. Punctul de începere a raportului de evaluare a fost valoarea închirierii proprietăților reclamantului în 1974, calculată pe baza unui procent (variant de la 6% la 4%) din valoarea lor de piață. majorarea anuală a închirierii de 12% (5% pentru casa descrisă la punctul 10 litera (a) din judecata principală). Dobânzile compuse pentru plată întârziată au fost aplicate la o rată de 8% pe an. 14. Potrivit expertului, valorile din 1974 ale proprietăților reclamantului au fost următoarele: (a) proprietatea descrisă la punctul 10 litera (a) din hotărârea principală (Kyrenia/Pano Kyrenia, parcela nr. 45, foaie/plan 12/21.1.12, înregistrarea nr. C1703, casa cu grădină; potrivit reclamantului, suprafața/zona casei și a grădinei au fost, respectiv, 190 și, respectiv, 753 m2): valoarea de piață CYP 26500 (aproximativ 45,277); valoarea de închiriere CYP 1.325 (aproximativ 2,263); (b) proprietatea descrisă la punctul 10 litera (b) din hotărârea principală (Kyrenia/Kazafani, parcela nr. 95/1/1, foaie/plan 12/22W2, grădină/orchard; zona: 2,351 m2): valoarea de piață CYP 9,404 (aproximativ 16,067 EUR); valoarea de închiriere CYP 564 (aproximativ 963 EUR); (c) proprietatea descrisă la punctul 10 litera (c) din hotărârea principală (Kyrenia/Karmi, parcela nr. 222, foaie/plan 12/27E2, domeniu; domeniu: 3,138 m2): valoarea de piață CYP 3.138 (aproximativ 5.361); valoarea de închiriere CYP 188 (aproximativ 321); (d) proprietatea descrisă la punctul 10 litera (d) din hotărârea principală (Kyrenia/Karmi, plot nr. 282, folie/plan 12/27E2, câmp; zonă: 1.650 m2): valoarea de piață CYP 1.650 (aproximativ 2.819); valoarea de închiriere CYP 99 (aproximativ 169); (e) proprietatea descrisă la punctul 10 litera (e) din hotărârea principală (Kyrenia/Karmi, plot nr. 291/1, foaie/plan 12/27E2, domeniu; domeniu: 2.264 m2): valoarea de piață CYP 2.264 (aproximativ 3,868); valoarea de închiriere CYP 136 (aproximativ 232). 15. Într-o scrisoare din 28 ianuarie 2008, reclamantul a observat că a fost un timp considerabil de când a prezentat cererile sale pentru o justă satisfacție și că cererea de pierderi pecuniare trebuie actualizată în funcție de creșterea valorii de piață a terenurilor din Cipru (între 10 și 15% pe an). La 21 iunie 2010, reclamantul a elaborat un raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 30 iunie 2010. Pe baza criteriilor utilizate în raportul precedent, expertul desemnat de solicitant a considerat că întreaga sumă datorată clientului său pentru prejudicii materiale a fost de 1.655.255 EUR. 17. Expertul a produs tabele sinoptice cu „vânzări comparabile pentru proprietăți la Karmi, Kazafani și Pano și Kato Keryneia”, din care a fost inspirat că în perioada 1969-1973 câmpurile din primele două locații au fost vândute la prețuri cuprinse între CYP 0,75 (aproximativ 1,28 EUR și CYP 2.99 (aproximativ 5,10 EUR pe metrou pătrat, în timp ce în aceeași perioadă locurile de construcție din Pano și Kato Keryneia au avut o valoare de piață între CYP 9,28 (aproximativ 15,85 EUR) și CYP 25,46 (aproximativ 43,50 EUR) pe metrou pătrat. În 1973, trei apartamente situate în Nicosia au avut prețuri de piață de CYP 106 (aproximativ 181), CYP 116 (aproximativ 198) și CYP 130 (aproximativ EUR) 222) per metru pătrat. Expertul a subliniat în cele din urmă că în perioada 1973-2008 apartamentele din zonele neocupate din Marea Nicozie au avut o creștere medie anuală a valorii de capital de 8% pe an. Creșterea medie anuală a terenurilor în aceeași perioadă a fost de 14,75% 18. În afirmațiile sale doar de satisfacție din aprilie 2000, reclamantul a solicitat în continuare CYP 40.000 (aproximativ EUR). 68.344) în ceea ce privește prejudiciile morale. Ea a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în hotărârea Loizidou c. Turcia ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1998-IV), ținând cont, totuși, de faptul că perioada pentru care s-a susținut daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă și că a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 14 din Convenție. 68.344) pentru „violațiile articolelor 3, 10 și 11” din Convenție. Suma totală solicitată pentru prejudicii morale a fost, astfel, CYP 100000 (aproximativ 170.860). (b) Guvernul 19. În urma unei cereri de la Curte, la 15 septembrie 2008, Guvernul a depus observații cu privire la cererile reclamantului cu satisfacție echitabilă. Acestea au observat faptul că proprietățile reclamantului sunt „campuri” și că foarte puține închirieri pot fi obținute din câmpurile din Cipru. În orice caz, valoarea pretinsă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale care ar putea fi utilizate pentru a face o comparație și alocarea insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 20. Deoarece s-a aplicat o creștere anuală a valorii proprietăților, ar fi nedrept adăugarea dobânzilor compuși pentru întârzieri în plată. În plus, calculele reclamantului nu au acordat nicio achiziție pentru ieșiri, cum ar fi datoriile fiscale, cheltuielile și costurile pentru repararea proprietăților. 21. În observațiile lor din 22 iunie 2010, Guvernul a reamintit că în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus) Marea Cameră a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. La 27 mai 2010, CIB a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului, invitând clientul său să prezinte o cerere în fața acestuia. 22. Guvernul a reamintit că, în temeiul Legii nr. 67/2005, sunt disponibile următoarele mijloace de redresare: a) restituire; b) compensare; c) schimb. Dispozițiile relevante ale legii în cauză sunt descrise în Demopoulos și alții (citate mai sus, §§ 35-37). 23. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 24. În posesia registrelor terestre, autoritățile turce-chipriote se aflau într-o poziție mai bună decât reclamanții și autoritățile grec-chipriote pentru a evalua valorile pieței proprietăților într-un mod realist și fiabil. Reclamanții au prezentat cereri exagerate și au avut tendința de a gonfla valorile de posesie ale acestora din 1974. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să se pronunțe pe baza calculelor efectuate de autoritățile turc-chipriot, care erau „credențiale și obiective în fiecare aspect”. 25. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 14 (c), (d) și (e) de mai sus. Celelalte proprietăți imobile menționate în cerere au fost posedate de refugiați; nu ar putea constitui obiectul restituirii, dar ar putea acorda drept de compensare financiară. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, aceasta din urmă ar fi oferit CYP 93.912.28 (aproximativ 160.458) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 95.735.36 (aproximativ EUR) 163,573) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”, valoarea de piață deschisă din 1974 a tuturor proprietăților descrise la punctul 14 de mai sus a fost de 9,291 CYP (aproximativ 15,874). 26. În sfârșit, Guvernul a considerat că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale era excesivă și nerealiste; având în vedere existența unui remediu intern eficace, Curtea ar trebui să păstreze la minimum atribuirea acestor daune. Evaluarea Curții 27. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 în temeiul negării complete a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a proprietăților sale în Cipru de nord (a se vedea punctul de la hotărârea principală). În plus, constatările sale privind o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenuri și imobiliare, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 42 din hotărârea principală). Prin urmare, ea are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale de la data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și În legătură cu aceasta, Curtea observă că afirmațiile de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc produse de reclamant (a se vedea punctul 6 de mai sus) arată că, la 22 aprilie 2010, ea a fost încă proprietara proprietăților descrise la punctul 14 de mai sus. 29. În opinia Curții, evaluările furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu sunt suficiente pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou). În consecință, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de ea (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant cu referire la chiria anuală pe teren, calculată ca procent din valoarea pieței proprietăților, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (a se vedea Loizidou (justă satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades) În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 30. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 23-24 de mai sus), în timp ce reclamantul a produs informații conform căreia: în perioada 1969-1973 câmpurile din Karmi și Kazafani au fost vândute la prețuri cuprinse între 1,28 EUR și 5,10 EUR pe metrou pătrat; în aceeași perioadă locurile de construcție din Pano și Kato Keryneia au avut o valoare de piață între 15,85 EUR și EUR 43,50 EUR pe metru pătrat; în 1973, apartamentele situate în Nicosia au fost vândute pentru prețuri cuprinse între 181 EUR și 222 EUR pe metru pătrat (a se vedea punctul 17 de mai sus). 31. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamantului o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de ea sunt de partea înaltă (a se vedea, În cele din urmă, Curtea este de părere că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor, în absența utilizării proprietăților sale așa cum a considerat adecvată (a se vedea Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis Cu toate acestea, aceasta reamintește că o atribuire pentru încălcarea articolului 3 din Convenție a fost deja pronunțată în hotărârea principală (a se vedea punctul 4 de mai sus) și că, la 10 noiembrie 1999, reclamantul și-a retras plângerea în temeiul articolului 10 din Convenția. După cum se indică în decizia privind admisibilitatea, această plângere nu mai face parte din cerere. În ceea ce privește dreptul reclamantului de a respecta domiciliul ei, trebuie observat că nici o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție nu a fost formulată înainte de declararea admisibilă a cererii. În plus, Curtea a constatat că nu s-a încălcat art. 11 din Convenție (a se vedea punctul 2 de mai sus). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele solicitate de către reclamant în ceea ce privește prejudicii materiale și morale (respectiv 1,655,255 EUR și 170,860 EUR – a se vedea punctele 16 și 18 de mai sus) sunt excesive. În același timp, suma pe care autoritățile „TRNC” ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (sumă globală de 160.458 EUR – a se vedea punctul 25 de mai sus) nu pare să țină seama în mod corespunzător de numărul și natura proprietăților deținute de solicitant și descrise la punctul 14 de mai sus. Aceste proprietăți au constat într-o casă de 190 de metri pătrați cu o grădină de 753 de metri pătrați și cu patru câmpuri de grădină cu o suprafață totală de 9.403 de metri pătrați. Evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, Curtea decide să acorde reclamantului 200.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Costuri și cheltuieli 34. În cererile sale de satisfacție din aprilie 2000, reclamantul a solicitat 4000 de CYP (aproximativ 6,834) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus costul raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. La 21 iunie 2010, reclamantul a specificat că taxele sale legale totale s-au ridicat la 14,759,68 EUR, în timp ce raportul noului expert a avut un cost de 1.380. 35. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectuate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (de exemplu, a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 37. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcării în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își atingă decizia privind problema justului de satisfacție (a se vedea Demades) (justă satisfacție), citat mai sus, § 34, și Xenides-Arestis (justă satisfacție), citat mai sus, § 47). 38. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră că suma solicitată pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare. De asemenea, trebuie reamintit faptul că, în hotărârea principală, nu a constatat încălcarea articolului 11 din Convenție (a se vedea punctul 2 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus, Curtea decide să atribuie suma totală de 8.000 EUR pentru costuri și cheltuieli. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 200 000 EUR (2 sute mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă