CtEDO 26.10.2010 Auto

CASE OF IORDANIS IORDANOU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF IORDANIS IORDANOU v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU IORDANIS IORDANOU v. TURKEY (Declarația nr. 43685/98) JUGEMENT Satisfacție echitabilă STRASBOURG 26 octombrie 2010 FINAL 11/04/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Iordanis Iordanou v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), în calitate de Camera compusă de: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 5 octombrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 43685/98) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 43685/98) de către un național cipriot, dl Iordanis Iordanou (nr. „reclamantul”), la 15 septembrie 1998. Într-o hotărâre pronunțată la 22 septembrie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat încălcări continue ale articolului 8 din Convenție din cauza negarării complete a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul său și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu a fost necesară examinarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 14 din Convenția (Iordanis Iordanou v. Turcia, nr. 43685/98, §§§§ 13, 22, 30 și 32 și punctele 1-4 din dispozițiile operative, 22 septembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă de 1.574.166 de lire cipriote (CYP) Aproximativ 2.689.620 euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate la observațiile sale. 439.560 în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 20.041 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 52 și 55, și punctul 5 din dispozițiile operative). La 4 martie 2010, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le consideră relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. De asemenea, reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 26 mai 2010, reclamantul a produs certificate de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. Atrage din aceste documente că, la 29 martie 2010, proprietățile descrise la punctul 13 literele (a), (b), (c), (d) și (e) de mai jos au fost înregistrate în numele reclamantului. Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în privința epuizării măsurilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos Prin urmare, ar putea fi considerat că guvernul nu este împiedicat să ridice această problemă în această etapă a procedurii. În orice caz, Curtea nu poate decât să reitere jurisprudența sa în conformitate cu care obiecții bazate pe neepuizarea recourslor interne, după ce a fost declarată admisibilă, nu pot fi luate în considerare în etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 10. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după instituirea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, Guvernul a formulat o obiecție pe baza neepuizării recoursurilor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 13 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod eșuant trimiterea cazului la Marea Camera. 11. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 13. În declarațiile sale juste de satisfacție din 30 august 2002, reclamantul a solicitat CYP 870.000 (aproximativ 1.486.482) pentru prejudicii materiale. Se baza pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale, care include pierderea închirierii anuale colectate sau se preconizează că vor fi colectate din închirierea proprietăților sale, plus dobânzi de la data în care aceste închirieri au fost datorii până la ziua plății. Inchirierea a fost solicitată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până la 1 ianuarie 2003. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece el era încă proprietarul juridic al proprietăților. Raportul de evaluare conține o descriere a satului Karavas și a proprietăților reclamantului. Acesta a fost format din două case, trei câmpuri și o sursă de apă curentă, care au fost înregistrate după cum urmează (a se vedea punctele 8, 9 și 10 din hotărârea principală): (a) ploturile nr. 268 și 269, foaie/plan XI/16W1 și 8W2, casă constând în trei camere de la etaj, două camere de subsol, o bucătărie, două pui, o pompă de apă turbină și un rezervor de stocare a apei, înregistrat în numele reclamantului în temeiul înregistrării nr. 5725; (b) plome ns. 20 și 21/3, foaie/plan XI/16W2.E1, casă constând în trei camere la etaj, o cameră la etaj, două puțuri, o pompa electrică de apă și o pompa de stocare a apei, înregistrată în numele reclamantului în temeiul înregistrării nr. 5678 din 23 ianuarie 1970; (c) plomul nr. 273, foaie/plan XI/16W1, câmp cu lămâie de o măsură totală de 6.355 m2, înregistrată în numele reclamantului în temeiul înregistrării nr. 151 din 23 martie 1956; (d) plomă nr. 25, plomă/plan XII/18W1, câmp cu carob și măsline de o măsură totală de 11.372 m2, înregistrată în numele reclamantului în temeiul înregistrării nr. 4091 din 16 aprilie 1957; (e) plome ns. 76 și 79, foaie/plan XII/18W1, câmp cu carob și măsline de o măsură totală de 35.452 m2, înregistrată în numele reclamantului în temeiul înregistrării nr. 4269 din 23 ianuarie 1970; (f) plomă nr. 140, foaie/plan XI/24W2, sursă de apă curentă, înregistrată pentru cota 1/224 în numele reclamantului. 14. Punctul de începere a raportului de evaluare a fost valoarea de închiriere a proprietăților reclamantului în 1974, calculată ca procent (în variație de la 4 la 6%) din valoarea lor de piață deschisă din 1974. Casele deținute de solicitant (a se vedea punctele 13 literele (a) și (b) mai sus) au fost de aproximativ 120 și, respectiv, 100 m2. Potrivit expertului, în 1974 valoarea lor de piață, împreună cu terenurile anexate la acestea, ar putea fi estimată la CYP 20.500 (aproximativ 35.026) și CYP 29.000 (aproximativ 49.549). Planurile de teren descrise la punctul 13 literele (c), (d) și (e) de mai sus au avut o valoare de piață de 50.000 CYP din 1974 (aproximativ 85.430), 51.000 (aproximativ 87.138) și 53.000 (aproximativ EUR) 90.555) Valoarea de piață a cotei reclamantului în primăvara apei naturale (a se vedea punctul 13 litera (f) de mai sus) a fost estimată la 2,700 CYP (aproximativ 4,613). 15. În funcție de o creștere anuală de 5 %, în cazul în care dobânda compusă pentru plată întârziată a fost aplicată la o rată de 8 % pe an. 16. La 24 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. El a elaborat un raport de evaluare revizuit, care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii utilizării a fost CYP 694.827 plus CYP 879.339 pentru dobândă. Suma totală solicitată sub acest cap a fost, prin urmare, CYP 1.574.166 (aproximativ 2.689.620) 17. La 26 mai 2010, reclamantul a elaborat un alt raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 30 iunie 2010. Expertul desemnat de solicitant a considerat că întreaga sumă datorată clientului său pentru prejudicii materiale a fost de 3.585.248.EUR 18. În afirmațiile sale exacte de satisfacție din 30 august 2002, reclamantul a solicitat în continuare 228.000 CYP (aproximativ 389.560 EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. În special, el a solicitat CYP 38.000 (aproximativ 389.560 EUR) 64.926) pentru anxietatea și frustrarea pe care le-a suferit din cauza încălcării continuă a drepturilor sale de proprietate. El a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cauza Loizidou c. Turcia ((justa satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV), ținând cont totuși de perioada pentru care s-a susținut daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă. De asemenea, reclamantul a solicitat CYP 114,000 (aproximativ 194,780) pentru suferința și suferința pe care a fost supusă datorită negării dreptului său la respectarea casei sale și CYP 76,000 (aproximativ 129,853) pentru încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului În cele din urmă, în cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă din 24 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat suma suplimentară de 50 000 EUR pentru prejudicii morale. (b) Guvernul 20. În răspunsul la cererile de satisfacție ale reclamantului din 30 august 2002, Guvernul a contestat concluziile obținute de Curte în cazul Loizidou. (și doar satisfacția), citată mai sus) și a considerat că, în cazurile cum ar fi actualul, nu ar trebui să fie atribuită Curtea în temeiul articolului 41 din Convenție. Ei au subliniat că incapacitatea reclamantului de a avea acces la proprietățile sale depinde de situația politică din Cipru și, în special, de existența liniilor de încetare a focului recunoscute de ONU. În cazul în care ciprioții greci au fost autorizați să meargă în nord și să susțină proprietățile lor, haosul va exploda pe insulă; în plus, orice atribuire acordată de Curte ar submina negocierile dintre cele două părți. 21. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 22 iunie 2010. Ei au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au remarcat faptul că unii solicitanți aveau proprietăți comune și că nu s-a dovedit că coproprietenții lor au fost de acord cu partiția bunurilor. Nici atunci când se pretinde daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, reclamanții au arătat că drepturile acestor coproprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 22. Guvernul a susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept adăugarea dobânzilor compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 23. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost formulată pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietățile statului, renunțând astfel titlului și cererilor în ceea ce privește acestea. 24. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că proprietățile imobile menționate în cerere sunt posedate de refugiați; prin urmare, acestea nu ar putea constitui obiectul restituirii, dar ar putea acorda drept de compensare financiară, care să fie calculate pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. Dacă reclamantul ar fi solicitat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 175.666.13 (aproximativ 300.143) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 187.113,57 (aproximativ 319.702) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”, valoarea deschisă a pieței din 1974 a proprietăților reclamantului a fost următoarea: casa descrisă la alineatul 13 litera (a) mai sus: CYP 1.500 (aproximativ 2.562 EUR); casa descrisă la alineatul 13 litera (b) mai sus: CYP 5.500 (aproximativ 9.397 EUR); câmpul descris la alineatul 13 litera (c) mai sus: CYP 7.125 (aproximativ 12.173); câmpul descris la alineatul 13 litera (d) mai sus: CYP 8.500 (aproximativ 14.523); Câmpul descris la punctul 13 litera (e) de mai sus: CYP 7.950 (aproximativ 13,583). Nu a fost prezentată estimare pentru sursa de apă curentă descrisă la punctul 13 litera (f) de mai sus. 25. După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul proprietăților sale cu proprietățile turce-cipriote situate în sud-ul insulei. 26. În observațiile lor din 22 iunie 2010, Guvernul a reamintit că, în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus), Marea Camera a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În ciuda adoptării unei hotărâri cu privire la fondul, reclamantul ar fi încă deschis să se aplice CIB, care ar calcula valoarea actuală și valoarea din 1974 a proprietăților „în mod credencial pe baza datelor reale”. La 27 mai 2010, CIB a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului, invitând clientul său să introducă o cerere înainte de aceasta. 27. Guvernul a reamintit că, în temeiul Legii nr. 67/2005, erau disponibile următoarele mijloace de redresare: a) restituire; b) compensare; c) schimb. Dispozițiile relevante ale legii în cauză sunt descrise în Demopoulos și altele (citate mai sus, §§ 35-37). 28. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 29. În posesia registrelor terestre, autoritățile turce-chipriote se aflau într-o poziție mai bună decât reclamanții și autoritățile grec-chipriote pentru a evalua valorile pieței proprietăților într-un mod realist și fiabil. Reclamanții au prezentat cereri exagerate și au avut tendința de a gonfla valorile de posesie ale acestora din 1974. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să se pronunțe pe baza calculelor efectuate de autoritățile turc-chipriot, care erau „credențiale și obiective în fiecare aspect”. 30. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a confirmat că nu ar fi posibil să se prevadă, fie imediat, fie după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la punctul 13 de mai sus, care erau posedate de refugiați. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, aceasta din urmă ar fi sporit oferta până la CYP 200.921.42 (aproximativ 343.294) pentru a compensa pierderea utilizării și până la CYP 204.821.82 (aproximativ 349.958) pentru valoarea proprietăților. Expertul desemnat de autoritățile “TRNC” a confirmat, de asemenea, valorile de piață deschise din 1974 ale proprietăților reclamantului, astfel cum se indică la punctul 24 de mai sus. 31. În sfârșit, Guvernul a considerat că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale era excesivă și nerealiste; având în vedere existența unui remediu intern eficace, Curtea ar trebui să păstreze la minimum atribuirea acestor daune. Evaluarea Curții 32. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 8 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza negării complete a drepturilor reclamantului în ceea ce privește domiciliul său și bucurarea pașnică a proprietăților sale în Ciprul de Nord (a se vedea punctele 30 și 22 din hotărârea principală). În plus, constatarea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenul și imobiliarul său din 1974, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de a utiliza și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 20 din hotărârea principală). Prin urmare, el are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și Demades c. Turcia (sau satisfacție), nr. 16219/90, § 21, 22 aprilie 2008). 33. În ceea ce privește aceasta, Curtea observă că afirmațiile de proprietate a proprietăților imobile ocupate din Turcia produse de reclamant (a se vedea punctul 6 de mai sus) arată că, la 29 martie 2010, el a fost încă proprietarul proprietăților descrise la punctul 13 literele (a), (b), (c), (d) și (e) de mai sus. Cu toate acestea, având în vedere valoarea economică relativ modestă a acțiunii în cauză, Curtea consideră că aceste dovezi nu sunt indispensabile pentru a decide cu privire la problema satisfacției. 34. În opinia Curții, evaluările furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu sunt suficiente pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou). Prin urmare, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de el (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant cu referire la chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea pieței proprietăților, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (a se vedea Loizidou (just satisfăcătoare), citată mai sus, § 33 și Demades (just Demades) (juste) În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 35. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 23 și 28-29 de mai sus), în timp ce reclamantul nu a furnizat date relevante. 36. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamantului o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de el sunt de partea înaltă (a se vedea, În cele din urmă, Curtea este de părere că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor, în absența de a-și utiliza proprietățile așa cum a considerat adecvat și de a-și bucura de casă (a se vedea Demades (justă satisfacție), menționat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (justă satisfacție), citat mai sus, § 47. 38. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele reclamantei în ceea ce privește prejudicii materiale și morale (respectiv 3,585,248 EUR și 439,560 EUR – a se vedea paragrafele 17 și 18-19 de mai sus) sunt în mod evident excesive; consideră că suma care, potrivit Guvernului, IPC ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (aproximativ EUR) 343.294 – a se vedea punctul 30 de mai sus) constituie o bază echitabilă pentru compensarea daunelor suferite de dl Iordanou. Aceasta reamintește că proprietățile sale constau în două case (de 120 și 100 de metri pătrați), 1/224 participați la o sursă de apă curentă și trei câmpuri de o suprafață totală de 53.179 de metri pătrați (a se vedea punctul 13 de mai sus). Curtea decide să acorde reclamantului 350.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Costuri și cheltuieli 39. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 30 august 2002, în baza facturilor din partea reprezentantului său, reclamantul a solicitat 4,621,6 CYP (aproximativ 7,896) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus 2000 CYP (aproximativ 3,417) pentru costurile raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. Noiembrie 2002, reclamantul a depus facturi suplimentare de costuri din partea avocatului său, în valoare de 734.5 (aproximativ 1.254 EUR). La 15 ianuarie 2004, el a solicitat cheltuieli suplimentare în valoare de 2.645 EUR (aproximativ 4.519 EUR). În cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă de 24 Ianuarie 2008, reclamantul a prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxele juridice de 2000 (aproximativ 3,417) și V.A.T. și EUR 2,955,5 (inclusiv V.A.T.) Suma totală solicitată în cadrul acestui cap a fost de aproximativ 20 041 EUR. În cele din urmă, la 26 mai 2010, reclamantul a susținut că cheltuielile sale suplimentare în materie de drept și raportul de experți s-au ridicat la 2,955,5 EUR și, respectiv, 10,250 EUR. 40. Guvernul nu a observat la acest punct. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 42. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcărilor în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își ajungă la decizia privind problema justei satisfacții (a se vedea Demades) 43. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde o sumă totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 350.000 EUR (3 sute cincizeci și cincizeci de mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă