CtEDO 26.10.2010 Auto

CASE OF DIOGENOUS AND TSERIOTIS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF DIOGENOUS AND TSERIOTIS v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA CAUZA DE DIOGENUL ȘI TSERIOTISUL v. TURKEY (Declarația nr. 16259/90) JUGEMENT Satisfacție echitabilă STRASBOURG 26 octombrie 2010 FINAL 11/04/2011 Această hotărâre a devenit finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul diogenului și al Tseriotis v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct de secțiune, după ce a deliberat în privat la 5 octombrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 16259/90) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 16259/90) de doi cetățeni ciprioți, dna Anna Diogen și dna Pandora Tseriotis (nr. 23 februarie 1990). Într-o hotărâre pronunțată la 22 septembrie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat încălcări continue ale articolului 8 din Convenție din cauza negarării complete a dreptului reclamanților de a respecta domiciliul lor și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamanții au fost refuzate accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților lor, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile lor de proprietate. În plus, a constatat că nu este necesar să examineze plângerea reclamanților în temeiul articolului 1 din Convenția (Diogen și Tseriotis c. Turcia, nr. 16259/90, §§§§ 11, 23, 32 și 34 și punctele 1-4 din dispozițiile operative, 22 septembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat satisfacție echitabilă de 632.668 de lire cipriote (CYP) Aproximativ 1.080.976 euro (EUR) pentru privarea proprietăților lor în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamanților, au fost adăugate la observațiile lor. 255.032 fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 11,287 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamanții să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§49 și 52, și punctul 5 din dispozițiile operative). La 4 martie 2010, Curtea a invitat reclamanții și Guvernul să prezinte orice material pe care îl considerau relevant pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților în cauză prin hotărârea principală. Reclamanții au fost invitați, de asemenea, să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietatea în cauză a fost încă înregistrată în numele lor sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. Reclamanții și guvernul au depus observații cu privire la aceste chestiuni. La 26 mai 2010, reclamanții au produs certificate de proprietate a bunurilor imobile ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. Ea transpiră din aceste documente că, la 16 martie 2010, proprietatea descrisă la punctul 13 de mai jos a fost înregistrată în numele reclamanților. DREPTUL PRIMINERI Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamanților. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 211819/04, 1 Martie 2010) și au susținut că reclamanții ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia privind proprietatea imunabilă (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în ceea ce privește problema epuizării remediilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernului nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații privind satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos Prin urmare, ar putea fi considerat că guvernul nu este împiedicat să ridice această problemă în această etapă a procedurii. În orice caz, Curtea nu poate decât să reitere jurisprudența sa în conformitate cu care obiecții bazate pe neepuizarea recourslor interne, după ce a fost declarată admisibilă, nu pot fi luate în considerare în etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 10. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamanții nu au fost obligați să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după instituirea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 11 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod eșuant trimiterea cazului la Marea Camera. 11. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamanții 13. În afirmațiile lor exacte de satisfacție din septembrie 1999, reclamanții au solicitat CYP 245.299 (aproximativ 419.117) pentru prejudicii materiale. Ei se bazează pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor lor, care include pierderea închirierii anuale colectate sau care se așteaptă să fie colectate din închirierea casei lor în districtul Kyrenia, plus dobânzi de la data la care aceste închirieri au fost datorii până la ziua de plată. În februarie 1985 casa în cauză a fost donată reclamanților în acțiuni egale de către mama lor. 1204, foaie/plan XII/20.E.1, Blocul D, zona: 725 de metri pătrați), situată pe plaja Akti Kimonos; constă din 2 garaje/sala de joacă/sala de pregătire la nivelul mării, o zonă de living cu un loc de incendiu, un dormitor, un duș, o bucătărie și o vastă veranda acoperită la etajul de sus, patru dormitoare cu o baie la primul etaj (a se vedea punctul 8 din hotărârea principală). 14. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când Guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în ianuarie 2000. Reclamanții nu au solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă deoarece sunt încă proprietarii legali ai proprietăților. Raportul de evaluare conține o descriere a orașului Kyrenia, a perspectivelor sale de dezvoltare și a proprietății reclamanților. 15. Punctul de începere a raportului de evaluare a fost valoarea închirierii proprietăților reclamanților în 1974, calculată ca procent din valoarea estimată a pieței sale (CYP 75000 – aproximativ 128.145 EUR; închirierea anuală totală în 1974 a fost, prin urmare, de 3,750 EUR – aproximativ 6,407, CYP. Expertul a luat în considerare faptul că proprietatea reclamanților a fost unică într-un fel și că nu au existat vânzări de parcele cu adevărat comparabile. El a examinat în continuare tendințele creșterii închirierii pe baza: (a) natura suprafeței de proprietate; (b) tendințele pentru perioada 1970-1974; (c) Această ultimă evoluție a zonelor neocupate ale Ciprului începând cu 1974 a fost bazată pe Indiceul prețurilor la consumatori pentru închirieri și case eliberate de Departamentul de Statistică și Cercetare al Guvernului Ciprului, care a crescut cu un procent de 25 %. În plus, dobânda compusă pentru plată întârziată a fost aplicată la o rată de 8 % pe an. 16. La 23 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamanții au prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Acestea au elaborat un raport de evaluare revizuit, care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că suma datorată era de CYP 314.591 plus CYP 318.077 pentru dobândă. 1.080.976). Având în vedere faptul că locuința lor a fost ocupată în mod liber de armata turcă, reclamanții au solicitat în continuare suma suplimentară de 3.500 EUR pe lună, să fie plătită anual și să fie ajustată în conformitate cu inflația pentru o perioadă de 18 ani sau până când armata turcă a evacuat sediul. 17. La 26 mai 2010, reclamanții au elaborat un alt raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 30 iunie 2010. Expertul desemnat de solicitanți a considerat că întreaga sumă datorată clienților săi pentru prejudicii materiale a fost de 1.164.792. Expertul a considerat că valoarea de piață a terenurilor din 1974 pe care a fost construită casa reclamanților era CYP 60 (aproximativ 102 EUR) pe metrou pătrat; prin urmare, prețul total al terenului a fost CYP 43.500 (aproximativ 74.324). El s-a referit, la acest punct, la vânzările din 1972 și 1973, din patru clădiri din Kyrenia, arătând că prețurile pe metrou pătrat erau de CYP 23.92, CYP 25.46, CYP 45.30 și, respectiv, CYP 70. În opinia expertului, numai al patrulea clădire a avut caracteristici și mărime (800 de metri pătrați) comparabile cu cele ale plăcii de teren ale reclamanților. Folosind ca punct de plecare, un tabel pe „cost mediu pe metrou pătrat de locuințe în sectorul privat 1984-2008”, expertul a considerat, de asemenea, că costul de construcție a fost de CYP 30 (aproximativ 51 EUR) pe metrou pătrat pentru podeaua inferioară și de CYP 55 (aproximativ 94 EUR) pe metrou pătrat pentru sol și primul etaj, astfel un cost total de construcție de CYP 16,860 (aproximativ 28,806). Prin aplicarea unui „faktor de dezvoltare” de 25%, el a concluzionat că valoarea de piață din 1974 a casei și a terenurilor pe care le-a fost ridicată ar putea fi fixată la 75.000 CYP (aproximativ 128.145 EUR). 205.032) fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale. În special, fiecare dintre reclamanții a solicitat CYP 30.000 pentru anxietatea și frustrarea pe care le-a suferit pentru încălcarea continuă a drepturilor sale de proprietate. Ei au declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cazul Loizidou ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV), ținând cont însă de perioada de timp pentru care a fost reclamată daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă. Reclamanții au solicitat, de asemenea, CYP 90.000 fiecare pentru suferința și suferința pe care au fost supuși din cauza refuzului dreptului lor la respectarea casei lor. 20. În cererile lor actualizate pentru satisfacție echitabilă din 23 ianuarie 2008, Reclamanții au solicitat suma suplimentară de 50.000 EUR fiecare pentru prejudicii morale. (b) Guvernul 21. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamanților pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 22 iunie 2010. Ei au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au remarcat faptul că unii solicitanți aveau proprietăți comune și că nu s-a dovedit că coproprietenții lor au fost de acord cu partiția bunurilor. Nici atunci când se pretinde daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, reclamanții au arătat că drepturile acestor coproprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 22. Guvernul a susținut, de asemenea, că, pe măsură ce s-a aplicat o creștere anuală a valorii proprietăților, ar fi nedrept adăugarea dobânzilor compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de reclamanții a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută în întreaga perioadă examinată. 23. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care au considerat-o bazată pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele relevante de teren și vânzările comparative în domeniile în care se afla proprietatea [y] [y].” Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pierderii de utilizare a proprietății și valoarea actuală a acesteia. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi reclamanților opțiunea de a vinde proprietatea statului, renunțând astfel titlului și cererilor în legătură cu aceasta. 24. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietății descrise la punctul 13 de mai sus. Această proprietate ar putea, de asemenea, să acorde drept de compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii veniturilor (prin aplicarea unui 5 % de chirie pe valorile pieței din 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. Dacă reclamanții au solicitat CIB, aceasta din urmă ar fi oferit CYP 51.710.23 (aproximativ 88.352) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 55.078.40 (aproximativ 94.106) pentru valoarea proprietății. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”, valoarea de piață deschisă a proprietăților descrise la punctul 13 de mai sus a fost de 9,000 CYP (aproximativ 15,377). După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamanților schimbul de proprietăți cu proprietățile turc-chipriot situate în sud-ul insulei. 25. În observațiile lor din 22 iunie 2010, Guvernul a reamintit că, în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus), Marea Camera a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În ciuda adoptării unei hotărâri privind fondul, reclamanții ar fi încă deschis să se aplice CIB, care ar calcula valoarea actuală și valoarea din 1974 a proprietății „în mod credențial pe baza datelor reale”. La 27 mai 2010, CIB a trimis o scrisoare reprezentantului reclamanților, invitând clienții să introducă o cerere înainte de ea. 26. Guvernul a reamintit că, în temeiul Legii nr. 67/2005, erau disponibile următoarele mijloace de redresare: a) restituire; b) compensare; c) schimb. Dispozițiile relevante ale legii în cauză sunt descrise în Demopoulos și altele (citate mai sus, §§ 35-37). 27. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că închirierea obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii Băncii Centrale din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 28. Autoritățile erau într-o poziție mai bună decât reclamanții și autoritățile grec-chipriot pentru a evalua valorile pieței proprietăților într-un mod realist și fiabil. Reclamanții au prezentat cereri exagerate și au avut tendința de a gonfla valorile din 1974 ale bunurilor lor. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să se pronunțe pe baza calculelor efectuate de autoritățile turc-chipriot, care erau „credențiale și obiective în fiecare aspect”. 29. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a confirmat că ar fi posibil să se prevadă restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 13 mai sus. Dacă reclamanții s-ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi crescut oferta sa până la 59,142,85 CYP (aproximativ 101,051) pentru a compensa pierderea utilizării și până la CYP 60.290.97 (aproximativ 103.013) pentru valoarea proprietății. Expertul desemnat de autoritățile „TRNC” a confirmat, de asemenea, valoarea de piață deschisă a casei reclamanților din 1974, astfel cum se indică la punctul 24 de mai sus. 30. În sfârșit, Guvernul a considerat că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale era excesivă și nerealiste; având în vedere existența unui remediu intern eficace, Curtea ar trebui să păstreze la minimum atribuirea acestor daune. Evaluarea Curții 31. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamanților garantate de art. 8 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza negării complete a drepturilor reclamanților în ceea ce privește domiciliul lor și bucurarea pașnică a proprietăților lor în Ciprul de Nord (a se vedea punctele 32 și 23 din hotărârea principală). În plus, constatarea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la casa lor din 1974, reclamanții au pierdut în mod eficient toate accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de bucurare a proprietăților lor (a se vedea punctul 21 din hotărârea principală). Prin urmare, acestea au dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor acestora începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și În legătură cu aceasta, Curtea observă că afirmația de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate din Turcia, produsă de solicitanți (a se vedea punctul 6 de mai sus) arată că, la 16 martie 2010, acestea erau încă proprietarii proprietăților proprietăților descrise la punctul 13 de mai sus. 33. În opinia Curții, evaluările furnizate de solicitanți implică un grad semnificativ de speculație și nu sunt suficiente pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou). În consecință, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamanții, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de acestea (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (sau satisfacție), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea pentru evaluarea pierderii suferite de solicitanți cu referință la chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietății, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (Loizidou (justa satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 34. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață a casei reclamanților din 1974, părțile au produs puține elemente în acest sens. Se bazează pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 23 și 27-28 de mai sus), în timp ce reclamanții au referit la vânzările, în 1972 și 1973, de patru situri de construcții din Kyrenia (a se vedea punctul 18 de mai sus). 35. Curtea observă, de asemenea, că reclamanții au prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobânzi compunte anuale în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamanților o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de acestea sunt de partea înaltă (a se vedea, mutatis mutandis Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 24). În plus, Curtea nu vede de ce faptul, susținut de reclamanții (a se vedea punctul 16 mai sus), că casa lor a fost ocupată de armata turcă ar trebui să acorde dreptul la o sumă lunară suplimentară. 36. În cele din urmă, Curtea este de părere că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamanții trebuie să le fi experimentat în cursul anilor în absența utilizării proprietăților lor așa cum le-au considerat adecvate și pentru a se bucura de casa lor (a se vedea Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (justă satisfacție), citat mai sus, § 47. 37. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele solicitate de către solicitanți în ceea ce privește prejudicii materiale și morale (respectiv 1.164.792 EUR și 510.064 EUR – a se vedea punctele 17 și 19-20 de mai sus). În același timp, suma pe care autoritățile „TRNC” ar fi putut oferi reclamanților în ceea ce privește pierderea utilizării (aproximativ EUR) 101.051 – a se vedea punctul 29 de mai sus) nu pare să țină seama în mod corespunzător de natura proprietății deținute de solicitant și descrise la punctul 13 de mai sus. Constă într-o casă construită pe trei nivele situate pe plaja Akti Kimonos. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, Curtea decide să atribuie reclamanților 200.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Costurile și cheltuielile 38. În afirmațiile lor juste de satisfacție din septembrie 1999 care se bazează pe facturile din partea reprezentantului lor, reclamanții au solicitat 2.002.32 CYP (aproximativ 3.421) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, suma care a inclus CYP 800 (aproximativ 1.366 EUR) pentru costul raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților lor. În observațiile lor scrise din 15 ianuarie 2004, reclamanții au solicitat taxe juridice suplimentare pentru CYP 2.645 (aproximativ 4.519). În cele din urmă, în cererile lor actualizate pentru satisfacție echitabilă din 23 ianuarie 2008, acestea au prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxele juridice de până la 392,15 EUR și, respectiv, 2,955,5 EUR. Prin urmare, suma totală solicitată pentru costurile și cheltuielile a fost de aproximativ 11 287,65 EUR. În cele din urmă, la 26 mai 2010, reclamanții au susținut că alte taxe juridice și cheltuielile raportului de experți s-au ridicat la 2 955,5 EUR și, respectiv, 1000 EUR. 39. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 40. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 41. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcărilor în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își ajungă la decizia privind problema justei satisfacții (a se vedea Demades) 42. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde o sumă totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea guvernului de a continua examinarea cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume: (i) 200 000 EUR (2 sute mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale; Rezultatul cererii de satisfacție a reclamantului. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă