CtEDO 22.06.2010 Auto

CASE OF EVAGOROU CHRISTOU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF EVAGOROU CHRISTOU v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A EVAGOROU CHRISTOU v. TURKEY (Depunerea nr. 18403/91) JUGUL satisfacție echitabilă STRASBOURG 22 iunie 2010 FINAL 22/11/2010 Această hotărâre a devenit finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Evagorou Christou v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiuni), ședința ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, președintele, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care s-a deliberat în privat la 1 iunie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 18403/91) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 18403/91) de către un național cipriot, dna Anna Evagorou Christou (nr. 31 mai 1991). Într-o hotărâre pronunțată la 27 ianuarie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat încălcări continue ale articolului 8 din Convenție din cauza negarării complete a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul ei și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu este necesar să examineze plângerile reclamantului în temeiul articolelor 1 și 14 din Convenția ( Evagorou Christou c. Turcia, nr. 18403/91, §§ 14, 26, 36 și 39, și punctele 1-4 din dispozițiile operative, 27 ianuarie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă pentru 740.368 de lire cipriote (CYP) Aproximativ 1.264.993 euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate observațiilor sale. În plus, reclamantul a solicitat CYP 230.000 (aproximativ EUR) 392.978) în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 14,910 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 54 și 57, și punctul 5 din dispozițiile operative). La 13 iulie 2009, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le considerau relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. În septembrie 2009, reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele copiilor ei sau pentru a indica și a justifica orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 5 octombrie 2009, reclamantul a produs certificate de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. A fost inspirat din aceste documente că, la 6 aprilie 2009, proprietățile descrise la punctul 15 de mai sus au fost înregistrate în numele copiilor reclamantului (doamna Maria Papakosta, dl. Xristakis Christou și Achilleas Christou. Se menționează că reclamantul are un „interes de viață” (usufruct) asupra proprietăților. Potrivit unei declarații semnate de solicitant, interesul de viață în cauză, nedeclarat la Oficiul de înregistrare a terenurilor la data transferului proprietăților (7 Septembrie 1999), a fost adusă la atenția autorităților și a înregistrat oficial numai la 17 februarie 2009. Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 2181/19/04, 1 martie 2010) și au susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile Comisiei de proprietate imunabilă („PIC”) instituite prin Legea „TRNC” 67/2005. 10. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos În orice caz, Curtea nu poate să reitere jurisprudența sa conform căreia obiecții bazate pe neepuizarea recoursurilor interne formulate după ce a fost declarată admisibilă nu pot fi luate în considerare la etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 12. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după introducerea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 14 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod ineficient trimiterea cazului la Marea Camera. 13. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 15. În cererile sale de satisfacție din 19 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat CYP 236.004 (aproximativ 403.236) pentru prejudicii materiale. Ea s-a bazat pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor ei, care include pierderea închirierii anuale colectate sau se așteaptă să fie colectate din închirierea parcelelor sale de teren și a celor două case din Kalogrea (înregistrate sub parcela nr. 45; suprafața totală: 776 metri pătrați (m2) și Roukania (înregistrată la numărul 119/6; suprafața: m2 195), plus dobânzi de la data la care astfel de închirieri au fost obligatorii până la ziua plății. Câmpurile reclamantului ar putea fi descrise după cum urmează (a se vedea punctul 10 din hotărârea principală): (a) suprafața nr. 260; suprafața: m2 4.683; (b) suprafața nr. 268; suprafața: m2 7.358; (c) suprafața nr. 119/5; suprafața: m2 1.431; (d) plot nr. 164.9; suprafață: m2 8.450; (e) plot nr. 121/2/3; suprafața: m2 1.338; (f) plot nr. 122/2/4; suprafața: m2 2.472; (g) plot nr. 359/1; suprafața: m2 5.017; (h) plot nr. 425; suprafața: m2 13.713. 16. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în ianuarie 2000. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece era încă proprietarul juridic al proprietăților. Raportul de evaluare conține o descriere a satului Kalogrea și a proprietăților reclamantului. 17. Raportul de evaluare a calculat chiria anuală obținută din proprietățile reclamantului ca procent (de la 4 la 6%) din valoarea lor de piață în 1974. În special, casa în care reclamantul a locuit permanent a avut o valoare de CYP 7.928 (aproximativ EUR) 13, 545), în timp ce locul ei de vară valora 6. 924 CYP (aproximativ 11.830). În 1974, chiria anuală a fost de CYP 317 (aproximativ 541) pentru prima casă și CYP 277 (aproximativ 473) pentru a doua. Chiria totală obținută în 1974 din câmpurile reclamantului a fost estimată la CYP 1,324 (aproximativ 2,262). Expertul a luat în considerare în continuare tendințele creșterii închirierilor (o medie de 5% pe an). În plus, dobânzile compuse pentru plata întârziată au fost aplicate la o rată de 8% pe an. 18. La 24 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluțiilor cazului, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere perioada de pierdere a utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Ea a elaborat un raport de evaluare revizuit care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii utilizării a fost CYP 394,254 plus CYP 346,113 pentru dobândă. Suma totală solicitată sub acest cap a fost, prin urmare, CYP 740,368 (aproximativ 1.264,993). 19. La 5 octombrie 2009, reclamantul a solicitat suma suplimentară de 140.796.34 EUR pentru pierderea utilizării proprietăților sale pentru anii 2008 și 2009. De asemenea, reclamantul a susținut că datorită vârstei ei în 1999 și-a transferat proprietățile copiilor ei (a se vedea punctul 9 din hotărârea principală). În timp ce intenția și intenția copiilor ei era de a păstra un interes de viață în favoarea ei, din cauza ignoranței, acest lucru nu a fost declarat la Biroul de înregistrare a terenurilor. Acest eșec a fost corectat la 17 Februarie 2009 și Oficiul de înregistrare a terenurilor au emis noi certificate în numele copiilor ei care conțin o trimitere specifică la interesul de viață al dnei Anna Evagorou Christou (a se vedea punctul 8 de mai sus). 21. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 19 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat CYP 180.000 (aproximativ EUR 307.548) în ceea ce privește prejudiciile morale. În special, ea a susținut că CYP 30.000 a suferit bolnavă și frustrare din cauza încălcării continuă a drepturilor sale de proprietate. Ea a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cazul Loizidou ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV), ținând cont totuși de perioada de timp pentru care a fost reclamată daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă. În continuare, reclamantul a solicitat CYP 90.000 pentru suferința și suferința pe care a fost supusă datorită negării casei ei. Ea a considerat acest lucru mai grav decât încălcarea drepturilor ei de proprietate. În cele din urmă, în cererile actualizate din 24 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 14 din Convenția, cu o valoare de 50 000 EUR suplimentare pentru prejudicii morale. (b) Guvernul 23. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 6 octombrie 2009. Acestea au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată, iar Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 24. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost formulată pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietățile statului, renunțând astfel titlului și cererilor în ceea ce privește acestea. 25. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea bucăților de teren înregistrate în temeiul ploturilor nr. 260, 268, 119/5, 119/6, 359/1 și 425 (a se vedea punctul 15 de mai sus). Celelalte proprietăți imobile menționate în cerere au fost posedate de refugiați; acestea nu au putut forma obiectul de restituire, dar ar putea acorda drept de compensare financiară, care să fie calculate pe baza pierderii veniturilor (prin aplicarea unei închirieri de 5% pe valorile pieței 1974) și a creșterii valorii proprietăților între 1974 și 7 Septembrie 1999 (data la care reclamantul și-a transferat proprietățile copiilor ei – a se vedea punctele 8 și 20 de mai sus și punctul 9 din hotărârea principală). 26. Dacă reclamantul ar fi solicitat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 98.377.12 (aproximativ 168.087) pentru compensarea pierderii utilizării și CYP 238.849.23 (aproximativ 408.097 EUR) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile TRNC, valoarea de piață deschisă din 1974 a tuturor proprietăților reclamantului a fost de 10.225 CYP (aproximativ 17.470 EUR). După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietățile Turc-Cipriot situate în sud de insulă. 27. În observațiile lor din 6 octombrie 2009, Guvernul a remarcat că reclamantul a solicitat compensații și pentru perioada de după septembrie 1999, atunci când nu mai era proprietarul proprietăților și a susținut că oferta făcută de CIB va constitui o compensație corectă și justă. 28. Guvernul a observat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 29. Prin urmare, se poate spune că CIB a utilizat aceleași criterii ca reclamanții grec-chipriot. Cu toate acestea, fiind în posesia registrelor de terenuri în care au fost înregistrate vânzări comparabile, a fost mai bine plasat să evalueze valorile pieței din 1974 ale proprietăților. Calculele lor au fost foarte presupunătoare; de exemplu, procentul utilizat pentru evaluarea pierderii veniturilor au fost frecvent la fel pentru clădirile, câmpurile, limbilele și parcelele de teren, indiferent de locația lor, de existența energiei electrice sau a aprovizionării cu apă și de accesul la un drum minor sau major. Dimpotrivă, autoritățile turc-chipriote au luat în considerare toate aceste factori; au aplicat un procent mai mare pentru clădirile din zonele construite decât pentru câmpurile vacante. 30. Guvernul a insistat, de asemenea, că, deoarece nu ar putea fi exclus faptul că proprietățile în cauză au fost transferate în cadrul sistemului juridic din sudul Ciprului, reclamanții ar trebui să fie obligați să furnizeze certificate de căutare emise de Departamentul grec-chipriot de terenuri și sondaje. Incapacitatea de a susține titlul proprietăților în momentul material și în momentul hotărârii Curții ar trebui considerată ca fiind o incapacitate de a coopera cu Curtea. Nu ar trebui acordată satisfacție echitabilă în ceea ce privește cererile nefondate sau dubioase. 31. După eliberarea hotărârii principale a Curții, autoritățile turc-chipriot au invitat reclamantul să solicite CIB pentru a ajunge la un acord cu privire la chestiunile de compensare. Această atitudine se datorează în principal motivelor politice și presiunii exercitate de autoritățile greco-chipriot pentru a descuraja cetățenii să se aplice CIB. Informațiile înșelătoare au fost furnizate cu privire la competențele sale și a ciprioților greci-chiprioți care i-au aplicat au fost interogați de Biroul Procurorului General. În 2006, media greco-chipriot a dezvăluit chiar o „listă chimică” și a publicat numele reclamanților CIB. 32. În cele din urmă, Guvernul a remarcat că suma solicitată pentru prejudicii morale este incompatibilă cu jurisprudența și practica Curții. Evaluarea Curții 33. Curtea reamintește că, în hotărârea sa principală, a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 8 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 prin negarea completă a drepturilor reclamantului în ceea ce privește domiciliul ei și bucurarea pașnică a proprietăților sale din nordul Ciprului (a se vedea punctele 36 și 26 din hotărârea principală). În plus, constatările sale privind încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenuri și imobiliare, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 24 din hotărârea principală). Prin urmare, ea are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei de recunoaștere a dreptului unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până la 7 septembrie 1999, când și-a transferat proprietățile către copiii ei (a se vedea mutatis mutandis Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 26956/95 § 26, 20 februarie 2001, și Demades c. Turcia (sau satisfacție), nr. 16219/90, § 21, 22 aprilie 2008). 34. În ceea ce privește acest lucru, Curtea constată că afirmațiile de proprietate a proprietăților imobile ocupate de turc produse de reclamant (a se vedea punctul 8 de mai sus) arată că, la 6 aprilie 2009, copiii ei erau încă proprietarii proprietăților descrise la punctul 15 de mai sus. O „interesare a vieții” în favoarea reclamantului nu a fost menționată în documentele oficiale până în februarie 2009 (a se vedea punctele 8 și 20 de mai sus); în aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu poate fi luată în considerare în evaluarea prejudiciului pecuniar suferit de dna Evagorou Christou. 35. În opinia Curții, evaluările furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu sunt suficiente pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou v. Turcia) În consecință, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de ea (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant în ceea ce privește chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietăților, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (Loizidou (justa satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit), 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 36. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 27-29 de mai sus), în timp ce reclamantul a insistat asupra scalelor de evaluare adoptate de expertul desemnat de ea. 37. Curtea remarcă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobânzi compunte anuale în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că o anumită sumă de compensare sub formă de dobânzi statutare ar trebui acordată reclamantului, constată că ratele aplicate de ea sunt de partea înaltă (a se vedea, mutatis mutandis Demades (zis satisfacție), citat mai sus, § 24). În plus, reclamantul a calculat pierderea închirierilor până la sfârșitul anului 2009, și nu până la 7 septembrie 1999, data la care și-a transferat proprietățile copiilor (a se vedea punctele 33 și 34 de mai sus). 38. În sfârșit, Curtea consideră că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor în absența de a-și utiliza proprietățile pe care le-a considerat adecvate și să se bucure de casa ei (a se vedea Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (justă satisfacție), citat mai sus, § 47). 39. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că suma care, potrivit Guvernului, ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (aproximativ EUR) 168.087 – a se vedea punctul 26 de mai sus) constituie o bază echitabilă pentru compensarea daunelor suportate de dna Evagorou Christou. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, Curtea decide să acorde 170.000 EUR sub conducerea prejudiciilor materiale și morale. Costuri și cheltuieli 40. În cererile sale de satisfacție din 19 noiembrie 1999, care se bazează pe facturile din partea reprezentantului ei, reclamantul a solicitat 3.207 CYP (aproximativ 5 480 EUR) pentru costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii în fața Curții. Această sumă a inclus CYP 900 (aproximativ 1.537 EUR) pentru costul raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. În observațiile sale scrise din 15 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat taxe juridice suplimentare pentru CYP 2.645 (aproximativ 4.519). În cererile sale actualizate pentru satisfacție echitabilă din 24 ianuarie 2008, ea a prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxele juridice de 1,955 EUR și, respectiv, 2,955,5 EUR. Prin urmare, suma totală solicitată pentru costuri și cheltuieli a fost de aproximativ 14,910 EUR. 41. La 5 octombrie 2009, reclamantul a solicitat suma suplimentară de 3,317,42 EUR. 42. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 44. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcărilor în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își ajungă la decizia privind problema justei satisfacții (a se vedea Demades) 45. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde o sumă totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 170.000 EUR (o sută șaptezeci mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 iunie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă