CASE OF SOPHIA ANDREOU v. TURKEY
CASE OF SOPHIA ANDREOU v. TURKEY (CtEDO, 2010)
CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE SOFIA ANDREOU v. TURKIE (Depunerea nr. 18360/91) JUGUL satisfacție echitabilă STRASBOURG 22 iunie 2010 FINAL 22/11/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sophia Andreou v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea Secțiune), ședința ca Camera compusă de: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 1 iunie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 18360/91) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 18360/91), de către un național cipriot, dna Sophia Andreou (nr. „reclamantul”), la 7 iunie 1991. Într-o hotărâre pronunțată la 27 ianuarie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a susținut că moștenitorii reclamantului (soțul său, fiul său și fiica ei) au stat în picioare să continue procedura actuală în locul ei, au respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și au constatat încălcări continue ale articolului 8 din Convenție din cauza negarării complete a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul ei și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul la proprietatea ei, utilizarea și bucuria acestora, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate (Sofia Andreou c. Turcia , nr. 18360/91 , §§§ 15, 16, 31 și 40 și punctele 1-4 din dispozițiile operative, 27 ianuarie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenția, moștenitorii reclamantului au solicitat doar satisfacția de 664.921 lire chipriotă (CYP aproximativ 1.136.084 euro) pentru privarea proprietăților reclamantului în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. În plus, moștenitorii reclamantului au solicitat 380.000 CYP (aproximativ 649.268) în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 20.553 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 54 și 57, și punctul 5 din dispozițiile operative). La 13 iulie 2009, Curtea a invitat moștenitorii reclamantului și guvernului să prezinte orice materiale pe care le considerau relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. În septembrie 2009, moștenitorii reclamantului au fost invitați să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele lor sau pentru a indica și a justifica orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 30 septembrie 2009, moștenitorii reclamantului au produs certificate de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Survegheri din Republica Cipru. Ea traduce din aceste documente care, la 29 septembrie 2009, proprietățile descrise la punctul 16 literele (a), (b), (c), (d), (e), (g) și (h) au fost înregistrate în numele lui Ioannou Sofia. Dosarul conține un certificat emis de Republica Cipru la 24 iulie 1998 în care se declară că “Sofia Andreou de Ayios Amvrosios, Kyrenia, cartea de identitate nr. 284342, este aceeași persoană ca Sophia Ioannou și Sophia Andreou Ioannou”. Niciun certificat nou de afirmare a proprietății a fost prevăzut pentru proprietatea descrisă la punctul 16 litera (f) de mai jos. Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale moștenitorilor reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 Martie 2010) și au susținut că moștenitorii reclamantului ar trebui să-și adreseze cererile Comisiei de proprietate imobiliară (CIB) instituite prin Legea „TRNC” 67/2005. 10. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos În orice caz, Curtea nu poate să reitere jurisprudența sa conform căreia obiecții bazate pe neepuizarea recoursurilor interne formulate după ce a fost declarată admisibilă nu pot fi luate în considerare la etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 12. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul de față privind faptul că moștenitorii reclamantului nu au fost obligați să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după introducerea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 16 din hotărârea principală și punctul 2 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod inevitabil trimiterea cazului la Marea Camera. 13. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚII 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 15. În cererile lor de satisfacție din 29 septembrie 1999, moștenitorii reclamantului au solicitat CYP 196.962 (336.529 EUR) pentru prejudicii materiale. Se bazează pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor lor, care include pierderea închirierii anuale colectate sau se așteaptă să fie colectate din închirierea proprietăților, plus dobânzi de la data în care aceste chirie erau obligate până la ziua plății. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în septembrie 1999. Moștenitorii reclamantului nu au solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece erau încă proprietarii legali ai proprietăților. Raportul de evaluare conține o descriere a satului Ayios Amvrosios, unde se aflau proprietățile reclamantului. 16. Punctul de începere a raportului de evaluare a fost valoarea de închiriere a fiecărei proprietăți în 1974, ajustată ulterior în sus sau în jos în funcție de creșterea sau scăderea anuală, pentru a ajunge la creanța de închiriere în 1987. Proprietățile pentru care s-au solicitat prejudicii materiale ar putea fi descrise după cum urmează: (a) Kyrenia, Ayios Amvrosios, în interiorul satului, casă cu curte (nivel de sol), foaie/plan 13/14X, plot nos. 189/1/2/1, 189/3, suprafață: 350 metri pătrați (m2), share: întreg; (b) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Ayios Demetrianos, câmp cu copaci, foaie/plan 13/13, plot nr. 193, suprafața: 3.054 m2, share: întreg; (c) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Moussas, câmp cu copaci, foaie/plan 13/21, plot nr. 207, zona: 1.229 m2, cota: întreagă; (d) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Tsioppi, grădină/câmp cultivat, foaie/plan 13/23, plot nr. 115, zona: 335 m2, cota: întreagă; (e) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Bambatzera, câmp cu copaci, foaie/plan 13/27, plot nr. 226, zona: 11,851 m2, cota: întreagă; (f) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Vouno tis Mangous, câmp cu copaci, foaie/plan 13/31, plot nr. 32/1, zona: 19,449 m2, cota: întreagă; (g) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Vouno tis Mangous, câmp cu copaci, folie/plan 13/31, plot nr. 32/3, zona: 13,186 m2, cota: 1⁄2; (h) Kyrenia, Ayios Amvrosios, Tzieheneu Teresi, câmp cu măsline, folie/plan 13/19, plot nr. 171, zona: 9,121 m2; cota: 1/6. 17. Expertul a luat în considerare natura zonei în curs de studiu și tendințele creșterii închirierilor (o medie de 7% sau 12% pe an) în zonele neocupate pe baza Indexului prețurilor la consum pentru închirieri și locuințe ale Departamentului de Statistică și Cercetare al Guvernului Cipru. Dobânzile compuse pentru plată întârziată au fost aplicate la o rată de 8% pe an. Astfel, chiria anuală totală care ar fi putut fi obținută în 1974 a fost CYP 360 (aproximativ 615) pentru proprietatea menționată la alineatul 16 litera (a) de mai sus și CYP 99.2 (aproximativ 169) pentru proprietățile menționate la alineatul 16 literele (b), (c), (d), (f) și (g) de mai sus; proprietățile menționate la alineatul 16 literele (e) și (h) de mai sus au avut o valoare de piață deschisă a CYP 17,565 din 1974 (aproximativ EUR) La 25 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluțiilor cazului, moștenitorii reclamantului au prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care trebuiau să acopere perioada de pierdere a utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Acestea au elaborat un raport de evaluare revizuit care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că sumele datorii pentru pierderea utilizării sunt CYP 47.074 pentru proprietatea menționată la punctul 16 litera (a) de mai sus, CYP 20.557 pentru proprietățile menționate la alineatul (16 literele (b), (c), (d), (f) și (g) de mai sus și CYP 597.290 pentru proprietățile menționate la alineatul (1) Suma totală solicitată de moștenitorii reclamantului s-a ridicat astfel la CYP 664.921 (aproximativ 1.136.084). 19. La 30 septembrie 2009, moștenitorii reclamantului au elaborat un raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2009. Pe baza criteriilor utilizate în rapoartele anterioare, expertul desemnat de moștenitorii reclamantului a considerat că întreaga sumă datorată clienților săi pentru prejudicii materiale a fost de 1,311,889, 20. Expertul anexat la raportul său o hotărâre a Curții de district Kyrenia, dată la 6 iulie 1973, privind compensarea achizițiilor de teren care a avut loc în februarie 1970. De la această hotărâre s-a dovedit că valorile terenurilor situate în Ayios Amvrosios la momentul respectiv au fost între CYP 560 (aproximativ 956) și CYP 1.120 (aproximativ 1,913) per decare și că valorile terenurilor au avut o creștere de 20% anuală. Expertul a prezentat, de asemenea, o tabelă sinoptică care indică prețurile de zece „vânzări comparabile pentru proprietăți în Kato Kyrenia și Ayios Amvrosios”. Potrivit acestui tabel, valoarea de un metru pătrat din 1974 a locului de construcție a fost compusă între CYP 24.1 (aproximativ 41 EUR) și CYP 28,7 (aproximativ 49 EUR), în timp ce câmpurile ar putea fi vândute pentru un preț compus între CYP 0,969 (aproximativ 1,65 EUR) și CYP 1,28 (aproximativ 2,18 EUR pe metru pătrat. 21. În declarațiile lor juste de satisfacție din 29 septembrie 1999, moștenitorii reclamantului au solicitat în continuare 380.000 CYP (aproximativ 649.268) în ceea ce privește prejudiciile morale. Ei au declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cauza Loizidou ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-I, ținând cont însă de perioada de timp pentru care a fost reclamată daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă și că a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 8 din Convenție. (b) Guvernul 22. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale moștenitorilor reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 6 octombrie 2009. Ei au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme. De exemplu, unele solicitanți aveau proprietăți comune și nu s-au dovedit că coproprietenții lor au fost de acord cu partiția bunurilor. Nici atunci când se pretinde daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, reclamanții au arătat că drepturile acestor coproprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 23. Guvernul a susținut, de asemenea, că, pe măsură ce s-a aplicat o creștere anuală a valorii proprietăților, ar fi nedrept adăugarea dobânzilor compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de moștenitorii reclamantului a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută în întreaga perioadă examinată. 24. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi moștenitorilor reclamantului opțiunea de a vinde proprietățile statului, renunțând astfel la titlul și cererile în ceea ce privește acestea. 25. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la punctul 16 literele (c), (e), (f), (g) și (h) de mai sus. Celelalte proprietăți imobile menționate în cerere erau posedate de refugiați; acestea nu puteau constitui obiectul restituirii, dar ar putea acorda dreptul la compensații financiare, care să fie calculate pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. În cazul în care moștenitorii reclamantului ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 45.884.21 (aproximativ 78.397) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 48.872.90 (aproximativ 83.504) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”, valoarea de piață deschisă din 1974 a tuturor proprietăților descrise la punctul 16 de mai sus a fost de 7.986 CYP (aproximativ 13,644). După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să ofere moștenitorilor reclamantului un schimb de proprietăți cu proprietăți turce-cipriote situate în sud-estul insulei. 26. În observațiile din 6 octombrie 2009, Guvernul a remarcat că valorile proprietăților grec-chipriote din nordul Ciprului s-au redus considerabil de la eliberarea hotărârii Loizidou și a hotărârii Curții Europene de Justiție din 28 aprilie 2009 în cazul Apostolides c. Orams (Cazul C-42-07). 27. Guvernul a observat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 28. Prin urmare, se poate spune că CIB a utilizat aceleași criterii ca reclamanții grec-chipriot. Cu toate acestea, fiind în posesia registrelor de terenuri în care au fost înregistrate vânzări comparabile, a fost mai bine plasat să evalueze valorile pieței din 1974 ale proprietăților. Calculele lor au fost foarte presupunătoare; de exemplu, procentul utilizat pentru evaluarea pierderii veniturilor au fost frecvent la fel pentru clădirile, câmpurile, limbilele și parcelele de teren, indiferent de locația lor, de existența energiei electrice sau a aprovizionării cu apă și de accesul la un drum minor sau major. Dimpotrivă, autoritățile turc-chipriote au luat în considerare toate aceste factori; au aplicat un procent mai mare pentru clădirile din zonele construite decât pentru câmpurile vacante. 29. Guvernul a insistat, de asemenea, că, deoarece nu ar putea fi exclus faptul că proprietățile în cauză au fost transferate în cadrul sistemului juridic din sudul Ciprului, reclamanții ar trebui să fie obligați să furnizeze certificate de căutare emise de Departamentul grec-chipriot de terenuri și sondaje. Incapacitatea de a susține titlul proprietăților în momentul material și în momentul hotărârii Curții ar trebui considerată ca fiind o incapacitate de cooperare cu Curtea. Nu ar trebui acordată satisfacție echitabilă în ceea ce privește cererile nefondate sau dubioase. 30. După eliberarea hotărârii principale a Curții, autoritățile turc-chipriot au invitat reclamantul să solicite CIB pentru a ajunge la un acord cu privire la chestiunile de compensare. Această atitudine se datorează în principal motivelor politice și presiunii exercitate de autoritățile greco-chipriot pentru a descuraja cetățenii să se aplice CIB. Informațiile înșelătoare au fost furnizate cu privire la competențele sale și a ciprioților greci-chiprioți care i-au aplicat au fost interogați de Biroul Procurorului General. În 2006, media greco-chipriot a dezvăluit chiar o „listă chimică” și a publicat numele reclamanților CIB. 31. În cele din urmă, Guvernul a susținut că pretinderea moștenitorilor reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale este excesivă; ar trebui avută în vedere practicile Curții și faptul că nu se poate solicita nici un prejudiciu pentru perioada de după decesul reclamantului. Evaluarea Curții 32. Curtea reamintește că, în hotărârea sa principală, a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 8 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 prin negarea completă a drepturilor reclamantului în ceea ce privește domiciliul ei și bucurarea pașnică a proprietăților sale din nordul Ciprului (a se vedea punctele 40 și 31 din hotărârea principală). În plus, constatările sale privind încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenuri și imobiliare, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 29 din hotărârea principală). Prin urmare, moștenitorii ei au dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale de la data depunerii declarației Turciei de recunoaștere a dreptului unei cereri individuale în temeiul articolului anterior 25 din Convenția, și anume 22 ianuarie 1987, până la data decesului reclamantului, și anume 15 decembrie 1993 (a se vedea punctul 4 din hotărârea principală; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95, § 26, 20 februarie 2001, și Demades c. Turcia (justă satisfacție), nr. 16219/90, § 21, 22 aprilie 2008). 33. În această privință, Curtea constată că moștenitorii reclamantului nu au introdus o cerere autonomă privind o posibilă încălcare a drepturilor de proprietate pe care le-ar fi putut achiziționa în calitatea lor de succesori ai doamnei Sophia Andreou, ci au solicitat pur și simplu să continue cererea depusă de decedat (a se vedea punctele 14 și 15 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). În aceste circumstanțe, nu se poate acorda nici o presupusă prejudicii materiale pentru pierderea utilizării pentru timpul care a trecut după decesul reclamantului. De asemenea, trebuie remarcat că documentele elaborate de moștenitorii reclamantului (a se vedea punctul 8 de mai sus) arată că, la 29 septembrie 2009, proprietățile descrise la punctul 16 literele (a), (b), (c), (d), (e), (g) și (h) de mai sus au fost încă înregistrate în numele reclamantului. Este adevărat că moștenitorii reclamantului nu au prezentat dovezi care să arate actualul proprietar înregistrat al proprietății descrise la punctul 16 litera (f) de mai sus; cu toate acestea, deoarece Curtea va evalua prejudiciile materiale suferite de reclamant numai până la 15 decembrie 1993, nu este necesară dovezi scrise privind proprietatea actuală a acestei parcele de teren. 34. În opinia Curții, evaluările furnizate de moștenitorii reclamantului implică un grad semnificativ de speculație și nu asumă suficientă alocație pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou v. Turcia) În consecință, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de moștenitorii ei (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant în ceea ce privește chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietăților, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (Loizidou (justa satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente oricărei încercări de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit), 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 35. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 27-28 de mai sus), în timp ce moștenitorii reclamantului au referit la vânzarea, în 1970, a unor terenuri comparabile. Potrivit evaluării experților lor, această vânzare a arătat că, în momentul în care prețul de piață al terenurilor situate în Ayios Amvrosios a fost constituit între 956 și 1.913 EUR pe decare, care este între 0,956 și 1,9113 EUR pe metru pătrat. În plus, în conformitate cu tabelul sinoptic produs de expert, în câmpurile din aceeași locație din 1974 ar putea fi vândute pentru o sumă compusă între EUR 1.65 și 2.18 pe metrou pătrat (a se vedea punctul 20 mai sus). Părțile nu au reușit să producă date relevante pentru evaluarea prețului de piață al clădirilor din 1974. 36. Curtea observă, în continuare, că moștenitorii reclamantului au prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobânzi compuse anuale în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plăților datorate. În timp ce Curtea consideră că o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi statutare ar trebui acordată reclamantului, constată că ratele aplicate de moștenitorii ei sunt de partea înaltă (a se vedea mutatis mutandis Demades) În plus, moștenitorii reclamantului au calculat pierderea închirierilor până la sfârșitul anului 2009, și nu până la 15 decembrie 1993, data decesului reclamantului (a se vedea punctele 32 și 33 de mai sus). 37. În sfârșit, Curtea consideră că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare care, până la moartea ei, trebuie să aibă experiență de-a lungul anilor să nu poată utiliza proprietățile ei așa cum ea a considerat potrivit și să se bucure de casa ei (a se vedea Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (justă satisfacție), citat mai sus, § 47). 38. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că suma care, potrivit Guvernului, ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (aproximativ EUR) 78.397 – a se vedea punctul 25 de mai sus) constituie o bază echitabilă pentru compensarea daunelor suportate de doamna Sophia Andreou. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, Curtea decide să acorde 80.000 EUR sub conducerea prejudiciilor materiale și morale. Costuri și cheltuieli 39. În cererile lor de satisfacție din 29 septembrie 1999, care se bazează pe facturile din partea reprezentantului lor, moștenitorii reclamantului au solicitat CYP 10.160.62 (aproximativ 17.360 EUR) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus CYP 2.160 (aproximativ 3.690) pentru costul raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților. La 7 iunie 2000, reprezentantul moștenitorilor reclamantului a declarat că clienții săi au primit asistență juridică în valoare de 5.000 de franci francezi (aproximativ 762) și că această sumă ar fi trebuit să fie dedusă din factura sa anterioară. Ianuarie 2008, moștenitorii reclamantului au prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxele juridice de 1,955 EUR și, respectiv, 2.000 EUR. 40. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 42. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcărilor în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își ajungă la decizia privind problema justei satisfacții (a se vedea Demades) 43. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare, ținând cont de suma primită de moștenitorii reclamantului prin intermediul unui ajutor juridic (aproximativ 762), aceasta decide să acorde 7,238 EUR sub acest cap. Dobânzile implicite 44. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor moștenitorilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească moștenitorii reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 80.000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 7,238 EUR (sapte mii două sute treizeci și opt de euro), plus orice impozit care poate fi taxat moștenitorilor reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii moștenitorilor reclamantului pentru o satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 iunie 2010, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului