- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 noiembrie 2015
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Sur împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 75441/10 Deste și Veysel Sur împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se înscrie la 24 noiembrie 2015 într-un comitet compus din Nebojša Vučić, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 12 noiembrie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAPTĂ ȘI PROCEDURA Reclamanții, domnul Deste Sur și domnul Veysel Sur, sunt resortisanți turci născuți în 1972 și, respectiv, 1969 și care își au reședința în Istanbul. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Șayan, avocat în Istanbul. Guvernul turc (atlonia) a fost reprezentat de agentul său.
Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plângeau de o încălcare a dreptului la viață al fiului lor din cauza decesului fiului lor în urma unei operații chirurgicale de apendicită și a insuficienței investigațiilor penale desfășurate în dreptul intern. Aceștia au considerat, de asemenea, că durata procedurilor penale în fața instanțelor naționale este rezonabilă în sensul articolului 6 din convenție. Plângerile reclamanților au fost comunicate guvernului pe baza unei întrebări referitoare la protecția procedurală a dreptului la viață în sensul articolului 2 din convenție. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate avocatului reclamanților care a fost invitat să le prezinte pe ale sale.
Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire datată 23 aprilie 2015, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția avocatului reclamanților asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale în numele reclamanților a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ea putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Această scrisoare este în mod clar adresată avocatului persoanelor care nu au răspuns la aceasta. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din data de 23 September 2015, aceeași scrisoare de avertizare a fost trimisă direct reclamanților.
Această scrisoare a ajuns bine și la părțile interesate care nu au răspuns la aceasta. ÎN CONFORMITATE cu cele de mai sus, Curtea concluzionează că în scris nu se mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În cazul în care nu există circumstanțe speciale care să afecteze respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 17 decembrie 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Modululer Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 75441/10 Deste et Veysel SUR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 24 novembre 2015 en un comité composé de : Nebojša Vučinić, président, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, juges, et de Abel Campos, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 12 novembre 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
FAITS ET PROCÉDURE
Les requérants, M me Deste Sur et M. Veysel Sur, sont des ressortissants turcs nés respectivement en 1972 et en 1969 et résidant à Istanbul. Ils ont été représentés devant la Cour par M e İ. Șayan, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Invoquant l’article 2 de la Convention, les requérants se plaignaient d’une atteinte au droit à la vie de leur fils en raison du décès de celui-ci à l’issue d’une opération chirurgicale de l’appendicite et de l’insuffisance de l’enquête pénale menée en droit interne. Ils estimaient également que la durée de la procédure pénale devant les juridictions nationales était déraisonnable au sens de l’article 6 de la Convention.
Les griefs des requérants ont été communiqués au Gouvernement sur la base d’une question relative à la protection procédurale du droit à la vie au sens de l’article 2 de la Convention. Le Gouvernement a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées à l’avocat des requérants qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception datée du 23 avril 2015, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de l’avocat des requérants sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations au nom des requérants était échu et qu’il n’avait pas sollicité la prolongation.
Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Cette lettre est bien parvenue à l’avocat des requérants qui n’y a pas répondu. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 23 septembre 2015, la même lettre d’avertissement a alors été envoyée directement aux requérants. Cette lettre est bien parvenue aux intéressés qui n’y ont pas non plus répondu. EN DROIT À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 17 décembre 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Greffier adjoint Président