AYHAN c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
AYHAN c. TURQUIE (CtEDO, 2015)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 38068/10 Emrullah AYHAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 noiembrie 2015 într-un comitet compus din Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițeco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 16 iunie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT pe reclamant, dl Emrullah Ayhan, este un resortisant turc născut în 1991 și rezident în Adana. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul S. Arac Printr-o cerere din 26 noiembrie 2009, reclamantul, deținut la centrul penitenciar din Kürkçüler Adana, a depus o plângere la procurorul Republicii împotriva gardienilor închisorii, în acest sens la 24 noiembrie 2009, gardienii închisorii au folosit forța în timpul percheziției corporale.
La scurt timp după aceea, au venit în celula mea și au fost aproximativ 20. În primul rând, ei m-au insultat și au amenințat. Apoi, ei au bătut mult timp. Ei au rupt trei dinți. În cele din urmă, ei vor fi amenințat din nou înainte de a pleca. Viața mea este în pericol. Vă cer să ia măsurile necesare. Aș dori să depună plângere împotriva gardienilor de închisoare care au fost bătute și insultate, precum și împotriva administrației... care a lăsat să se întâmple. La 26 noiembrie 2009, reclamantul a fost examinat la spital de către un medic generalist. Un raport medical a fost emis la sfârșitul acestei consultări. Pacientul este conștient și cooperează. Analiza sistemică nu a dezvăluit nimic anormal.
El susține că dinții săi au fost rupte de către gardienii închisorii. Este necesar să se ceară avizul unui dentist pentru a cunoaște originea acestei răni. Nu există nici o altă dovadă de violență asupra pacientului. La 8 decembrie 2009, reclamantul a fost ascultat de procurorul districtual al Republicii și-a repetat acuzațiile. La 11 decembrie 2009, la cererea procurorului general, a fost examinat la institutul medico-legal. Medicul legist a constatat că lipseau doi incisivi centrali inferviali inferali. Este ima că un dentist trebuia să-l examineze pentru a stabili cauza pierderii acestor doi dinți. La 15 decembrie 2009, un dentist l-a examinat pe reclamant și a observat că pacientul nu avea urme de lovituri și răni pe maxilar și că cei doi dinți lipsă prezentau răni cauzate de o extracție dentară.
La 21 decembrie 2009, procurorul general al Republicii a emis o ordonanță de nejudiciare, considerând că faptele Õ nu erau cuprinse într-o infracțiune. El a menționat că concluziile rapoartelor medicale nu susțineau relatarea reclamantului și că vizionarea înregistrărilor video ale locului în ziua presupusului incident nu a dezvăluit nici un tratament greșit asupra persoanei. La 26 februarie 2010, prin intermediul avocatului său, reclamantul a opus această decizie. 10. La 29 martie 2010, instanța de judecată din Tarsus a încuviințat ordonanța de nejudiciare atacată pe motiv că aceasta era conformă cu legea. motivele prezentate de Parchet au fost suficiente, detaliate și conforme cu elementele din fișa de informații și, prin urmare, nu a avut niciun motiv să dea curs cererii de opoziție.
GRIFS 11. Invocând articolele 3, 5, 6 și 13 din convenție, reclamantul se plânge că a fost supus torturii la centrul penitenciar din Kürkçüler Adana și că ancheta penală a fost insuficientă împotriva gardienilor responsabili. În opinia lor, instanța din Tarsus nu și-a examinat cauza în mod echitabil, fără chiar să țină o audiere, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenție. În plus, Curtea decide să examineze obiecțiile, cum au fost formulate de reclamant, din perspectiva părții substanțiale și a părții procedurale a art. 3 din Convenție, care se citește după cum urmează: Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 13. Curtea reamintește că acuzațiile de rele tratamente contrare articolului 3 trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate.
Pentru a stabili faptele invocate, Curtea utilizează criteriul probei. dincolo de orice dubiu rezonabil, o astfel de dovadă poate rezulta totuși dintr-o fâșie de d'înălțare sau din prezumții care nu au fost respinse, suficient de grave, precise și concordante (a se vedea, printre altele, Irlanda c. Regatul Unit, 18 ianuarie 1978, § 161 in fine, seria A n 25, Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 121, CEDH 2000 IV, Jalloh c. Germania [GC], n 54810/00, § 67, CEDH 2006 IX; Ramirez Sanchez c. Franța [GC], n 59450/00, § 117, CEDH 2006 IX, Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05, § 92, CEDH 2010, și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 82, 28 septembrie 2015 14. În acest sens, în cazul în care evenimentele în cauză, în totalitate sau în mare parte, sunt cunoscute exclusiv de către autorități, ca în cazul persoanelor supuse controlului lor, orice prejudiciu survenit pe parcursul acestei perioade duce la prezumții de fapt puternice.
Prin urmare, este responsabilitatea autorităților să ofere o explicație satisfăcătoare și convingătoare prin prezentarea unor dovezi care să indice fapte care să pună sub semnul întrebării relatarea victimei. În acest caz, Curtea constată că, în urma plângerii reclamantului, procurorul Republicii a deschis o anchetă penală. În cadrul acestei anchete, a auzit versiunea faptelor la mai târziu, a vizionat înregistrările video ale locului în ziua presupusului incident și a dispus un aviz medical pentru a cunoaște originea rănilor din gura reclamantului. 16. În urma acestei instrucțiuni penale, procurorul a constatat că relatarea dlui Ayhan nu susținea dovezile adunate, ci a observat că acesta nu prezenta nici o urmă de violență pe corpul său și că rănile din gura sa nu erau rezultatul unui șoc la nivelul maxilarului, ci al unei intervenții medicale pentru a extrage doi dinți.
Astfel, procurorul a emis un ordin de nejudiciare pe motiv că nu există nicio dovadă împotriva gardienilor în cauză. Reclamantul a putut contesta această decizie prin intermediul avocatului său în fața Curții, care a confirmat decizia atacată, considerând că aceasta era conformă cu legea. 17. Curtea consideră că ancheta penală în litigiu a fost efectuată în mod independent și imparțial. Nu se poate reproșa acestei anchete că a fost insuficientă sau contradictorie sau că a implicat în mod suficient reclamantul în desfășurarea sa. Având în vedere demersurile depuse de Parchet pentru a elucida faptele și ținând seama de elementele dosarului, faptul că instanța judecătorească nu a desfășurat o audiere înainte de a se pronunța asupra opoziției reclamantului nu poate fi considerat, în circumstanțele cauzei, ca fiind un element care reduce eficacitatea întregului mecanism de înjumătățire și a procedurii de opoziție.
Cu alte cuvinte, în opinia Curții, nu a existat nicio încălcare care ar fi putut afecta caracterul serios și aprofundat al anchetei penale. 18. Prin urmare, în ceea ce privește cele menționate anterior, Curtea nu dispune de elemente sau de o natură care să susțină o concluzie conform căreia reclamantul a suferit mai mult decât orice îndoială rezonabilă în privința tratamentelor care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 3 din Convenție din partea gardienilor închisorii de la Kürkçüler Adana. 19. Prin urmare, cererea este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 decembrie 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Premier Adjunct Președinte
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.