CtEDO 24.11.2015 Auto

W.A. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
24.11.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
W.A. c. FRANCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 20230/14 W.A. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 24 noiembrie 2015 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Andrei Potocki, Síofra O Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Președintele secțiunii, dl W.A., este un cetățean pakistanez născut în 1989 și rezident în Villeurbanne. Președintele secțiunii a accesat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură]. A fost reprezentat de agentul său, Francois Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ceea ce privește faptele, cum au avut loc înainte de sosirea reclamantului în Franța Reclamantul, comerciant de profesie și membru al comunității ahmadie, originar din districtul Da.N., districtul C., Pakistan, avea funcții în cadrul comunității sale ca Tatăl său, președintele partidului ahmadi local, a făcut obiectul unei acuzații de proselitism în temeiul articolului 298 C din Codul penal și a executat, din acest motiv, o pedeapsă de condamnare penală de la un an la o perioadă nespecificată. În cursul anului 2011, liderul local al Khatme Nabuwat, o mișcare extremistă anti-ahmadi, s-a deplasat în mod regulat în comerțul cu reclamantul pentru a-l intimida și pentru a-i cere să își părăsească funcțiile în cadrul mișcării ahmadi. În același an, reclamantul a fost, de asemenea, implicat într-un caz deschis pe baza articolului 298 C din Codul Penal, acuzat de prozelitism pentru distribuirea de ziare și cărți și pentru organizarea de reuniuni în cadrul comerțului său. Informat că o percheziție urma să fie efectuată la domiciliul său, reclamantul a reușit să fugă ascunzându-se la unchiul său din S. și s-a hotărât să își părăsească țara în Franța la 27 septembrie 2011. În ceea ce privește faptele cum au avut loc în Franța, reclamantul a formulat o cerere de azil la 23 decembrie 2011, care a fost respinsă de către Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizi (OFPRA) la 28 septembrie 2012 din următoarele motive: Declarațiile de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea Națională a Drepturilor de Azil (CNDA) și-a respins acțiunea împotriva deciziei OFPRA la 3 aprilie 2013, având în vedere următoarele motive, totuși, că [reclamantul] nu a fost în măsură să explice de ce i s-a acordat responsabilități religioase relativ importante în pofida tinereții sale Mai mult decât atât, nu există niciun element care să permită înțelegerea motivelor pentru care presupusele amenințări s-ar fi întors brusc împotriva lui, în timp ce tatăl său, îngrijorat anterior, ar fi putut să rămână în provincia P. fără dificultăți semnificative, că, în general, relatarea de lamaie a apărut fără credibilitate ; că, pe de altă parte, singura mărturisire ahmadiei [reclamantului] nu poate demonstra sistematismul persecuțiilor pretinse ; că, în timp ce faptele nu sunt stabilite, temerile exprimate de reclamant (...) nu sunt întemeiate. Reclamantul a făcut obiectul unei obligații de a părăsi teritoriul la data de 14 mai 2013, la 12 februarie 2014, a făcut obiectul unei măsuri de detenție administrativă, decizie pe care a pronunțat-o în fața instanței administrative. La 18 februarie 2014, instanța administrativă și-a respins cererea. Reclamantul a solicitat reexaminarea cererii sale de azil, care a fost respinsă de OFPRA la 26 februarie 2014, pentru următoarele motive Evenimentele care ar fi trebuit să fie la originea noilor fapte, și anume activismul său pentru cauza qadiani, nu au fost considerate anterior ca fiind stabilite de Oficiu și CNDA. Mai mult decât atât, afirmațiile sale succinte și neechivoce nu pot fi depășite de aderarea Oficiului (...) în plus, trebuie să se constate lipsa spontanetății discursului său [și] caracterul schematic al declarațiilor sale (...) În plus, cele trei scrisori depuse la dosar (...) s-au dovedit a fi redactate în termeni conveniți și lipsite de forță probatorie. În mod similar, articolul de ziar prezentat se consideră a fi lipsit de garanții suficiente de autenticitate. La 11 martie 2014, reclamantul a depus o cerere de aplicare a articolului 39 din Regulamentul de procedură, la care Curtea a adoptat dreptul în aceeași zi pe durata procedurii. Printr-o decizie din 13 iulie 2015, CNDA a anulat decizia directorului general al L.A.O.FPRA la 26 februarie 2014 și a recunoscut reclamantului calitatea de refugiat pe baza următoarelor motive: (...) că, în contextul actual al comunității ahmadia din Pakistan și având în vedere vizibilitatea angajamentului comunitar al reclamantului și al tatălui său, el poate să se teamă din cauza religiei sale, să fie persecutat în sensul dispozițiilor menționate anterior ale Convenției de la Geneva în cazul în care se întoarce în țara sa de origine ; că, prin urmare, dl W.A. are motive întemeiate să se prevaleze de calitatea de refugiat la 10 august 2015, prefectul a abrogat la Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul declară că o trimitere la Pakistan ar fi supus unor tratamente contrare acestei dispoziții din cauza apartenenței sale la mărturisirea ahmadiei. În observațiile sale prezentate Curții la 24 august 2015, guvernul susține că reclamantul, care a fost recunoscut ca refugiat printr-o decizie a CNDA din 13 iulie 2015, nu mai poate invoca o persoană care încalcă art. 3 din convenție, în prezent este protejat împotriva oricărei decizii de rejudecare în țara sa de origine. Prin urmare, guvernul invită Curtea să șteargă cererea privind rolul în aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (b) și (c) din convenție. Într-o scrisoare din 3 septembrie 2015, reclamantul informează Curtea că dorește să își mențină cererea. Curtea amintește că nu se poate retrage. În sensul articolului 34 din Convenție, cel care a obținut, la nivel național, o redresare adecvată și suficientă a presupuselor încălcări ale Convenției (Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța (dec.), nr 25389/05, § 36, 10 octombrie 2006). Această regulă este valabilă chiar dacă persoana respectivă obține satisfacție în timp ce procedura este deja inițiată în fața Curții ; astfel, se dorește caracterul subsidiar al sistemului de garanții al Convenției (ibid . În speță, Curtea constată că recunoașterea statutului de refugiat al reclamantului împiedică orice măsură de expulzare către țara sa de origine. În consecință, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate pretinde că este victima încălcării prevăzute la art. 3 din convenție, în sensul articolului 34 din convenție (a se vedea în acest sens H.O. c. Franța (dec.), 20388/12, §§ 20-25, 10 septembrie 2013). Prin urmare, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. La art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții ia sfârșit. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 decembrie 2015. Milano Blaško Ganna Yudkivska Grefier adjunct președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă