CtEDO 24.11.2015 Auto

BÂRZĂ AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
24.11.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BÂRZĂ AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamanții – dl Mircea Bârză, dl Ștefan Necșuleu, dl Marcela Felicia Necșuleu, dl Ioan Voicu, dl Maria Voicu, dl Viorel Zudor, dl Livia Zudor, dl Cornel Oprița, dl Ioan Muntean, dl Ana Muntean, dl Ioan Șeican, dl Victoria Șeican, dl Maria Voic, dl Mariana Voic și dl Ioana Voic – sunt resortisanți români născuți în 1950, 1951, 1954, 1930, 1937, 1952, 1954, 1928, 1928, 1949, 1951, 1928, 1928, 1953, respectiv în Alba-Iulia. Aceștia au fost reprezentați în fața Curții de către dl E.A. Popescu, avocat care practică în Alba-Iulia. Guvernul României (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe din România. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de partide, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții trăiau pe aceeași stradă timp de peste treizeci de ani. Strada pe care locuiau au fost construite – pentru a le permite accesul ușor la casele lor – pe propriile lor terenuri private. Prin Decizia Guvernului nr. 974/2002 confirmarea inventarului proprietății publice deținute de județul Alba, strada pe care casele reclamanților au fost localizate a fost transferate, ca proprietate publică, către județul Alba. Într-o dată neespecificată, reclamanții au depus o plângere preliminară (procedura prealabilă) cu Guvernul, în căutarea de a anula decizia Guvernului nr. 974/2002 pe motivul faptului că erau proprietarii terenului pe care erau construite casele lor. La 11 aprilie 2007, Guvernul român a respins plângerea preliminară din motivele că hotărârea impușită era legală și că reclamația era interzisă în timp util. La 8 mai 2007, reclamanții au instituit o procedură judiciară împotriva Guvernului român și a Consiliului Local Alba-Iulia care solicită anularea, printre altele, a unei părți a atașamentului nr. 12 la Decizia Guvernului nr. 974/2002. Aceștia au susținut că autoritățile interne au fost transferate ilegal spre proprietatea publică strada, care a fost construită pe terenurile lor private. În plus, au susținut că Decizia Guvernului nr. 974/2002 a fost eliberată pe baza art. 108 din Constituția română și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietățile publice. În consecință, aceaceasta a fost de caracter normativ și, prin urmare, în conformitate cu art. 11 alineatul (4) din Legea nr. 554/2004, nu a fost supusă limitației legale. În plus, reclamanții au susținut afirmația că decizia impugnată a fost de caracter normativ prin apelarea, printre altele, la hotărârea Curții de casă nr. 1511 din 2 mai 2006. La 13 iulie 2007, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins acțiunea reclamanților. Acesta a remarcat că, în 2003, reclamanții au instituit o procedură judiciară împotriva Consiliului Local Alba-Iulia și a unei terțe părți, în căutarea unei injuncții împotriva Consiliului Local Alba-Iulia și a unei terțe părți care să recunoască proprietatea reclamanților asupra terenului pe care se aflau în stradă casele lor au fost construite. În cursul procedurii respective, la 19 martie 2004, Oficiul primarului Alba-Iulia a informat în mod expres reclamanții că străzile lor au fost situate în proprietatea publică au fost transferate și au fost menționate în anexa nr. 12 la Decizia guvernamentală nr. 974/2002. Curtea a susținut că atașamentul a fost, fără îndoială, un act administrativ unilateral de caracter individual, deoarece conține un inventar al proprietăților transferate către proprietatea publică și a fost publicat în Journalul Oficial (n. 701(bis.) din 25 septembrie 2002). În plus, reclamanții au fost informați în mod expres cu privire la transferul prin notă informativă din 19 martie 2004 trimisă de către Oficiul Primarului Alba-Iulia. Reclamanții au inițiat procedurile în fața instanței la 8 mai 2007. Acțiunea a fost, prin urmare, limitată la timp, având în vedere termenul legal prevăzut de art. 11 alineatul (2) din Legea nr. 554/2004 privind acțiunile în fața instanțelor administrative. 11. Reclamanții au apelat la punctele de drept (recursuri) împotriva hotărârii și au reiterat argumentele pe care le-au susținut în fața instanței de primă instanță, susținând, de asemenea, că hotărârea Curții de Casație nr. 1511 din 2 mai 2006 a stabilit deja (în cadrul procedurii inițiate de o altă parte) hotărârea Guvernului nr. 974/2002 a fost un act administrativ de caracter normativ și, prin urmare, ar putea fi contestat în orice moment. 12. Prin o hotărâre finală din 7 martie 2008, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților în privința punctelor de drept. În plus, argumentul reclamanților, neaprobat de motive, că decizia impușită a fost un act administrativ unilateral de caracter normativ nu a putut fi acceptat. Decizia menționată anterior a fost, de fapt, un act administrativ unilateral de caracter individual, deoarece a confirmat că proprietatea în cauză se afla în proprietatea publică a județului Alba și se referă la entități juridice specifice care funcționează în județ, precum și la proprietățile individuale menționate în anexele. 13. La 14 aprilie 2010, Curtea de Casație a permis acțiunea unei terțe părți împotriva Guvernului României și Consiliului Local Alba-Iulia care solicită anularea unei părți a atașamentului nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 974/2002. La 26 noiembrie 2013, Curtea de Casație a informat Guvernul că a elaborat o jurisprudență bogată care a clasificat decizii guvernamentale similare cu cele contestate de reclamanți ca acte administrative unilaterale de caracter individual. Acesta a susținut prezentarea acesteia referindu-se la treizeci și patru de hotărâri pronunțate de aceasta între ianuarie 2009 și noiembrie 2011 care au fost publicate fie pe site-ul internet al Curții de Casație, fie au fost menționate în articolele juridice. 15. art. 11 alineatele (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 privind acțiunile în fața instanțelor administrative prevede că actele administrative normative pot fi contestate în orice moment, în timp ce actele administrative individuale pot fi contestate în cel mult un an de la data eliberării. 16. art. 108 din Constituția română prevede, printre altele, că guvernul poate emite decizii sau ordonanțe. Aceste decizii pot fi emise în vederea punerii în aplicare a legii. Deciziile Guvernului sunt semnate de Primul Ministru și de miniștrii responsabili pentru punerea lor în aplicare și sunt publicate în Jurnalul Oficial. Nepublicarea unei astfel de decizii o face ineficace. 17. art. 21 alineatul (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și normele care reglementează aceasta prevede că inventarii proprietăților publice sunt elaborate de consiliile de județ sau de Consiliul General de la București și trimise guvernului pentru ca acesta din urmă să ateste prin decizia că proprietatea publică a acestuia a fost inclusă în proprietatea publică a județului. 18. Prin hotărâre finală din 2 mai 2006 (nr. 1511) Curtea de Casație a permis procedurile introduse de o parte terță împotriva, printre altele, a Guvernului român, cerând anularea unei părți a atașamentului 12 la Decizia Guvernului nr. 974/2002. Consideră că decizia impugnată este un act administrativ normativ emis pe baza articolului 108 din Constituția Românească și a articolului 21 alineatul (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică în cursul etapelor finale a procedurii speciale de stabilire a inventarului proprietății publice ale Alba. Pe această bază juridică a apărut că, indiferent dacă Decizia guvernamentală nr. 974/2002 este o decizie normativă sau individuală, a fost un act care a determinat proprietatea publică și a stabilit normele care se vor aplica acestor proprietăți. Prin urmare, procedura care solicită anularea parțială a deciziei menționate anterior nu a fost supusă termenelor prevăzute la art. 11 alineatul (2) din Legea nr. 544/2004 și decizia de a respinge aceste proceduri ca fiind îndepărtate în timp, a constituit o interpretare greșită a legii. Concluzia achiziționată de instanța de primă instanță a fost incorectă, chiar dacă ar fi putut fi acceptată că hotărârea impugnată nu a fost un act administrativ de caracter normativ, având în vedere că procedura a fost inițiată în termen de un an de la momentul în care victima a fost informată de această decizie.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă