Reclamanții – dl Mircea Bârză, dl Ștefan Necșuleu, dl Marcela Felicia Necșuleu, dl Ioan Voicu, dl Maria Voicu, dl Viorel Zudor, dl Livia Zudor, dl Cornel Oprița, dl Ioan Muntean, dl Ana Muntean, dl Ioan Șeican, dl Victoria Șeican, dl Maria Voic, dl Mariana Voic și dl Ioana Voic – sunt resortisanți români născuți în 1950, 1951, 1954, 1930, 1937, 1952, 1954, 1928, 1928, 1949, 1951, 1928, 1928, 1953, respectiv în Alba-Iulia. Aceștia au fost reprezentați în fața Curții de către dl E.A. Popescu, avocat care practică în Alba-Iulia. Guvernul României (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe din România. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de partide, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții trăiau pe aceeași stradă timp de peste treizeci de ani. Strada pe care locuiau au fost construite – pentru a le permite accesul ușor la casele lor – pe propriile lor terenuri private. Prin Decizia Guvernului nr. 974/2002 confirmarea inventarului proprietății publice deținute de județul Alba, strada pe care casele reclamanților au fost localizate a fost transferate, ca proprietate publică, către județul Alba. Într-o dată neespecificată, reclamanții au depus o plângere preliminară (procedura prealabilă) cu Guvernul, în căutarea de a anula decizia Guvernului nr. 974/2002 pe motivul faptului că erau proprietarii terenului pe care erau construite casele lor. La 11 aprilie 2007, Guvernul român a respins plângerea preliminară din motivele că hotărârea impușită era legală și că reclamația era interzisă în timp util. La 8 mai 2007, reclamanții au instituit o procedură judiciară împotriva Guvernului român și a Consiliului Local Alba-Iulia care solicită anularea, printre altele, a unei părți a atașamentului nr. 12 la Decizia Guvernului nr. 974/2002. Aceștia au susținut că autoritățile interne au fost transferate ilegal spre proprietatea publică strada, care a fost construită pe terenurile lor private. În plus, au susținut că Decizia Guvernului nr. 974/2002 a fost eliberată pe baza art. 108 din Constituția română și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietățile publice. În consecință, aceaceasta a fost de caracter normativ și, prin urmare, în conformitate cu art. 11 alineatul (4) din Legea nr. 554/2004, nu a fost supusă limitației legale. În plus, reclamanții au susținut afirmația că decizia impugnată a fost de caracter normativ prin apelarea, printre altele, la hotărârea Curții de casă nr. 1511 din 2 mai 2006. La 13 iulie 2007, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins acțiunea reclamanților. Acesta a remarcat că, în 2003, reclamanții au instituit o procedură judiciară împotriva Consiliului Local Alba-Iulia și a unei terțe părți, în căutarea unei injuncții împotriva Consiliului Local Alba-Iulia și a unei terțe părți care să recunoască proprietatea reclamanților asupra terenului pe care se aflau în stradă casele lor au fost construite. În cursul procedurii respective, la 19 martie 2004, Oficiul primarului Alba-Iulia a informat în mod expres reclamanții că străzile lor au fost situate în proprietatea publică au fost transferate și au fost menționate în anexa nr. 12 la Decizia guvernamentală nr. 974/2002. Curtea a susținut că atașamentul a fost, fără îndoială, un act administrativ unilateral de caracter individual, deoarece conține un inventar al proprietăților transferate către proprietatea publică și a fost publicat în Journalul Oficial (n. 701(bis.) din 25 septembrie 2002). În plus, reclamanții au fost informați în mod expres cu privire la transferul prin notă informativă din 19 martie 2004 trimisă de către Oficiul Primarului Alba-Iulia. Reclamanții au inițiat procedurile în fața instanței la 8 mai 2007. Acțiunea a fost, prin urmare, limitată la timp, având în vedere termenul legal prevăzut de art. 11 alineatul (2) din Legea nr. 554/2004 privind acțiunile în fața instanțelor administrative. 11. Reclamanții au apelat la punctele de drept (recursuri) împotriva hotărârii și au reiterat argumentele pe care le-au susținut în fața instanței de primă instanță, susținând, de asemenea, că hotărârea Curții de Casație nr. 1511 din 2 mai 2006 a stabilit deja (în cadrul procedurii inițiate de o altă parte) hotărârea Guvernului nr. 974/2002 a fost un act administrativ de caracter normativ și, prin urmare, ar putea fi contestat în orice moment. 12. Prin o hotărâre finală din 7 martie 2008, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților în privința punctelor de drept. În plus, argumentul reclamanților, neaprobat de motive, că decizia impușită a fost un act administrativ unilateral de caracter normativ nu a putut fi acceptat. Decizia menționată anterior a fost, de fapt, un act administrativ unilateral de caracter individual, deoarece a confirmat că proprietatea în cauză se afla în proprietatea publică a județului Alba și se referă la entități juridice specifice care funcționează în județ, precum și la proprietățile individuale menționate în anexele. 13. La 14 aprilie 2010, Curtea de Casație a permis acțiunea unei terțe părți împotriva Guvernului României și Consiliului Local Alba-Iulia care solicită anularea unei părți a atașamentului nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 974/2002. La 26 noiembrie 2013, Curtea de Casație a informat Guvernul că a elaborat o jurisprudență bogată care a clasificat decizii guvernamentale similare cu cele contestate de reclamanți ca acte administrative unilaterale de caracter individual. Acesta a susținut prezentarea acesteia referindu-se la treizeci și patru de hotărâri pronunțate de aceasta între ianuarie 2009 și noiembrie 2011 care au fost publicate fie pe site-ul internet al Curții de Casație, fie au fost menționate în articolele juridice. 15. art. 11 alineatele (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 privind acțiunile în fața instanțelor administrative prevede că actele administrative normative pot fi contestate în orice moment, în timp ce actele administrative individuale pot fi contestate în cel mult un an de la data eliberării. 16. art. 108 din Constituția română prevede, printre altele, că guvernul poate emite decizii sau ordonanțe. Aceste decizii pot fi emise în vederea punerii în aplicare a legii. Deciziile Guvernului sunt semnate de Primul Ministru și de miniștrii responsabili pentru punerea lor în aplicare și sunt publicate în Jurnalul Oficial. Nepublicarea unei astfel de decizii o face ineficace. 17. art. 21 alineatul (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și normele care reglementează aceasta prevede că inventarii proprietăților publice sunt elaborate de consiliile de județ sau de Consiliul General de la București și trimise guvernului pentru ca acesta din urmă să ateste prin decizia că proprietatea publică a acestuia a fost inclusă în proprietatea publică a județului. 18. Prin hotărâre finală din 2 mai 2006 (nr. 1511) Curtea de Casație a permis procedurile introduse de o parte terță împotriva, printre altele, a Guvernului român, cerând anularea unei părți a atașamentului 12 la Decizia Guvernului nr. 974/2002. Consideră că decizia impugnată este un act administrativ normativ emis pe baza articolului 108 din Constituția Românească și a articolului 21 alineatul (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică în cursul etapelor finale a procedurii speciale de stabilire a inventarului proprietății publice ale Alba. Pe această bază juridică a apărut că, indiferent dacă Decizia guvernamentală nr. 974/2002 este o decizie normativă sau individuală, a fost un act care a determinat proprietatea publică și a stabilit normele care se vor aplica acestor proprietăți. Prin urmare, procedura care solicită anularea parțială a deciziei menționate anterior nu a fost supusă termenelor prevăzute la art. 11 alineatul (2) din Legea nr. 544/2004 și decizia de a respinge aceste proceduri ca fiind îndepărtate în timp, a constituit o interpretare greșită a legii. Concluzia achiziționată de instanța de primă instanță a fost incorectă, chiar dacă ar fi putut fi acceptată că hotărârea impugnată nu a fost un act administrativ de caracter normativ, având în vedere că procedura a fost inițiată în termen de un an de la momentul în care victima a fost informată de această decizie.
1.The applicants – Mr Mircea Bârză, Mr Ștefan Necșuleu, Ms Marcela Felicia Necșuleu, Mr Ioan Voicu, Ms Maria Voicu, Mr Viorel Zudor, Ms Livia Zudor, Mr Cornel Oprița, Mr Ioan Muntean, Ms Ana Muntean, Mr Ioan Șeican, Ms Victoria Șeican, Ms Maria Voic, Ms Mariana Voic and Ms Ioana Voic – are Romanian nationals who were born in 1950, 1951, 1954, 1930, 1937, 1952, 1954, 1949, 1928, 1928, 1949, 1951, 1928, 1953 and 1953, respectively, and live in Alba-Iulia. They were represented before the Court by Mr E.A. Popescu, a lawyer practising in Alba-Iulia. 2. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Romanian Ministry of Foreign Affairs. 3. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 4. The applicants had lived on the same street for over thirty years. The street they lived on had been built – in order to afford them easy access to their homes – on their own private land. 5. By Government Decision no. 974/2002 confirming the inventory of the public property owned by Alba County, the street on which the applicants’ houses were located was transferred, as public property, to Alba County. 6. On an unspecified date the applicants lodged a preliminary complaint (procedura prealabilă) with the Government, seeking to have Government Decision no. 974/2002 cancelled on the ground that they were the owners of the land on which the street their houses were located on was built. 7. On 11 April 2007 the Romanian Government dismissed the preliminary complaint on the grounds that the impugned decision had been lawful and that the complaint was time-barred. 8. On 8 May 2007 the applicants instituted court proceedings against the Romanian Government and Alba-Iulia Local Council seeking the annulment, inter alia, of part of attachment no. 12 to Government Decision no. 974/2002. They argued that the domestic authorities had unlawfully transferred to public ownership the street, which had been built on their private land. Moreover, they argued that Government Decision no. 974/2002 had been issued on the basis of Article 108 of the Romanian Constitution and Article 21(3) of Law no. 213/1998 on public property. Consequently, it had been of a normative character and had therefore – under Article 11(4) of Law no. 554/2004 – not been subject to statutory limitation. Furthermore, the applicants supported their claim that the impugned decision had been of a normative character by relying on, inter alia, the Court of Cassation’s judgment no. 1511 of 2 May 2006. 9. The domestic authorities argued that the applicants’ action was timebarred. 10. On 13 July 2007 the Alba-Iulia Court of Appeal dismissed the applicants’ action. It noted that in 2003 the applicants had instituted court proceedings against Alba-Iulia Local Council and a third party, seeking an injunction against Alba-Iulia Local Council and that third party to acknowledge the applicants’ ownership of the land on which the street their houses were located on was built. During those proceedings, on 19 March 2004 the Alba-Iulia Mayor’s Office had expressly informed the applicants that the street their houses were located on had been transferred to public ownership and had been mentioned in attachment no. 12 to Government Decision no. 974/2002. The court held that the attachment was undoubtedly a unilateral administrative act of an individual character because it contained an inventory of the properties transferred to public ownership and was published in the Official Gazette (no. 701(bis.) of 25 September 2002). Moreover, the applicants had expressly been made aware of the transfer by the information note of 19 March 2004 sent to them by the Alba-Iulia Mayor’s Office. The applicants had initiated the proceedings before the court on 8 May 2007. The proceedings were therefore time-barred, given the statutory time-limit provided by Article 11(2) of Law no. 554/2004 on actions before administrative courts. 11. The applicants appealed on points of law (recurs) against the judgment and reiterated the arguments they had raised before the firstinstance court. Moreover, they contended that the Court of Cassation’s judgment no. 1511 of 2 May 2006 had already established (in proceedings initiated by another third party) that Government Decision no. 974/2002 was an administrative act of a normative character and that it could therefore be challenged at any time. 12. By a final judgment of 7 March 2008 the Court of Cassation dismissed the applicants’ appeal on points of law. It held that the firstinstance court had correctly established that under Article 11 of Law no. 554/2004 the proceedings initiated by the applicants were timebarred. Moreover, the applicants’ argument, unsupported by reasons, that the impugned decision was a unilateral administrative act of a normative character could not be accepted. The aforementioned decision was in fact a unilateral administrative act of an individual character because it attested that the property in question was in the public ownership of Alba County and it concerned specific legal entities operating in the county, as well as the individual properties mentioned in the annexes. 13. On 14 April 2010 the Court of Cassation allowed a third party’s action against the Romanian Government and Alba-Iulia Local Council seeking the annulment of part of attachment no. 12 to Government Decision no. 974/2002. It held, inter alia, that the third party had been made aware of the impugned decision in December 2007 and had initiated the court proceedings within the statutory time-limit. 14. On 26 November 2013 the Court of Cassation informed the Government that it had developed a rich case-law which had classified government decisions similar to the one challenged by the applicants as unilateral administrative acts of an individual character. It supported its submission by referring to thirty-four judgments delivered by it between January 2009 and November 2011 that had been published either on the Court of Cassation’s website or had been referred to in legal articles. 15. Article 11(2), (4) and (5) of Law no. 554/2004 on actions before administrative courts provides that normative administrative acts may be challenged at any time, whereas individual administrative acts may be challenged no later than a year from the date on which they were issued. 16. Article 108 of the Romanian Constitution provides, inter alia, that the Government may issue decisions or ordinances. Such decisions may be issued in order to implement laws. The Government’s decisions shall be signed by the Prime Minister and the ministers responsible for their implementation and shall be published in the Official Gazette. Failure to publish such decision renders it ineffective. 17. Article 21(3) of Law no. 213/1998 on public property and rules governing it provides that inventories of property under public ownership shall be drawn up by the county councils or the Bucharest General Council and sent to the Government in order for the latter to attest by a decision that the property has been included in the public ownership of the county. 18. By a final judgment of 2 May 2006 (no. 1511) the Court of Cassation allowed the proceedings brought by a third party against, among others, the Romanian Government, seeking the annulment of part of attachment 12 to Government Decision no. 974/2002. It held that the impugned decision was a normative administrative act issued on the basis of Article 108 of the Romanian Constitution and of Article 21(3) of Law no. 213/1998 on public property during the final stages of the special procedure establishing an inventory of Alba Country’s public property. On that legal basis it appeared that irrespective of whether Government Decision no. 974/2002 was a normative or individual, it was an act that determined property falling under public ownership and established the rules that would apply to such property. Therefore, the proceedings seeking the partial annulment of the aforementioned decision had not been subject to the time-limits stipulated by Article 11 (2) of Law no. 544/2004 and the decision to dismiss those proceedings as time-barred had amounted to a misinterpretation of the law. The conclusion reached by the first-instance court had been incorrect, even if it could have been accepted that the impugned decision had not been an administrative act of a normative character, given that the proceedings had been initiated within one year of the time when the victim the third party had been made aware of that decision.