AFFAIRE ION c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

24.01.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ION c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A Treia CAUZA ION c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 1936/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 ianuarie 2008 DEFINITIVF 24/04/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă în cauza Ion c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Elisabet Fura-Sandström, Egbert Myjer, David Thór Björgvinsson, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefèvre, judecători, Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 ianuarie 2008, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 1943/04) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Aurelia Ion ( A fost reprezentat succesiv de agentul său, dl Beatrice Ramașcanu, de co-agentul său, dl Ruxandra Pașoi, și de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 13 februarie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII, reclamanta s-a născut în 1929 și își are reședința în Woodside, SUA. Prin decizia din 28 aprilie 1978 a Consiliului departamental din Timiș, o proprietate imobiliară deținută de reclamantă și de soțul ei a fost naționalizată fără despăgubiri. Bunul era situat în Timișoara, 7 rue Albinelor și era format dintr-o construcție și un teren de 705 m pe teren. La 20 martie 1996, soțul reclamantei a murit. Din certificatul de moștenitor depus la dosar reiese că reclamanta este unicul ei moștenitor. Prin contractul din 21 ianuarie 1997, statul vindea proprietatea unui terț care locuia acolo în calitate de chiriaș ( La 14 august 2002, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instană din Timișoara ( Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre din 4 iunie 2003 a tribunalului județ din Timiș, care a respins apelul recurentei. 11. Prin hotărârea din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel a admis parțial acțiunea și, în consecință, a constatat că proprietatea fusese naționalizată fără titlu valabil. Cu toate acestea, aceasta a confirmat valabilitatea contractului de vânzare, reținând buna credință a cumpărătorului. Acțiune în înscrierea reclamantei ca proprietar al bunului în registrul de publicitate imobiliară 13. Prin hotărârea definitivă din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva primăriei și a cumpărătorului, pentru a fi înregistrată ca proprietar al bunului. A doua acțiune în anulare a contractului de vânzare 14. La 9 ianuarie 2004, primăria sesizează instanța de primă instanță cu privire la o acțiune împotriva cumpărătorului, în vederea anulării contractului de vânzare; reclamanta a intervenit în procedură în sprijinul acestei cereri. 15. Prin hotărârea din 6 mai 2004, Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea, reținând că dispozițiile legii fuseseră respectate în momentul încheierii contractului de vânzare și că, în plus, a existat și autoritatea de lucru judecat, ținând seama de hotărârea din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel. 16. Această hotărâre a fost confirmată de două hotărâri pronunțate la 11 octombrie 2004 și la 6 decembrie 2005 de Curtea de Apel, care a respins apelul și acțiunea recurentei. Cererea de restituire a clădirii întemeiate pe Legea nr. 10/2001 17. La 22 octombrie 2001, recurenta a solicitat primăriei, în temeiul Legii nr. 10/2001, să restituie imobilul. 18. La 27 octombrie 2003, Comisia și-a reiterat cererea la primărie. 19. La 15 martie 2004, primăria l-a informat că, având în vedere numărul de dosare, nu putea specifica termenul limită de examinare a cererii sale. Prin scrisoarea din 2 aprilie 2007, primăria a informat guvernul că cererea recurentei nu a fost examinată până în prezent, având în vedere faptul că au fost solicitate informații cu privire la clădire de la mai multe autorități. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 21. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumărescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, § 31-44), Strain și alții c. România 57001/00, §§ 26, CEDO 2005 VII), Paduraru c. România 63252/00, § 38 53, CEDH 2005 XII (extracturi) și Porteanu c. România 4596/03, § 23-25, 16 februarie 2006 22. Legea nr. 247/2005 a fost modificată prin Ordonanța de urgență a guvernului n. 81 din 28 iunie 2007, publicată în Monitor Oficial din 29 iunie 2007 privind accelerarea procedurii de despăgubire pentru imobilele luate în mod abuziv de către stat. În conformitate cu art. 7 din titlul II, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a ordonanței, guvernul trebuie să adopte un regulament privind desemnarea societății administrative a fondului. În temeiul articolului 1 din PROTOCOLUL nr. 1 la CONVENȚIA nr. 23, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor, din cauza vânzării clădirii sale și a refuzului instanțelor naționale de a anula această vânzare, deși au reținut ilegalitatea naționalizării. Aceasta invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fondul 25. Guvernul subliniază că recurenta a recurs la procedura prevăzută de legea nr. 10/2001. El insistă asupra reformei instituite prin Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001, care are ca obiectiv accelerarea procedurii de restituire și, în cazurile în care o astfel de restituire se dovedește imposibilă, acordarea unei despăgubiri constând într-o participare, în calitate de acționari, la un organism de plasament de valori mobiliare, Proprietatea 26. Concluzia sa este că despăgubirea prevăzută de legislația românească îndeplinește cerințele jurisprudenței Curții. 27. Recurenta reiterează că dreptul său la respectarea bunurilor a fost ignorat din cauza refuzului instanțelor naționale de a anula contractul de vânzare. 28. Curtea constată că, în speță, recurenta a obținut o hotărâre judecătorească definitivă care recunoaște că bunul în cauză fusese naționalizat fără titlu valabil (a se vedea punctul 12 de mai sus). 29. Prin urmare, Comisia consideră că această constatare are ca efect recunoașterea indirectă și retroactivă a dreptului de proprietate al recurentei asupra acestui bun. În plus, Curtea constată că acest drept nu era revocabil și nu a fost contestat sau infirmat până în prezent (a se vedea Sebastian Taub c. România, nr 58612/00, § 37, 12 octombrie 2006 Gabriel c. România, 35951/02, §§ 25-26, 8 martie 2007).În plus, guvernul nu contestă dreptul recurentei asupra binelui în litigiu. 30. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că, în speță, problema existenței unui bun nu este controversată. 31. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea în special Porteanu menționat anterior § 32-35). 32. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. 33. Curtea reafirmă în special că, în contextul legislativ românesc care reglementează acțiunile în revendicare imobiliară și restituirea bunurilor naționalizate de regimul comunist, vânzarea de către stat a unui bun altora către terțe părți de bună credință, chiar și atunci când este anterioară confirmării definitive în justiție a dreptului de proprietate al altora, se analizează printr-o privare de bunuri (a se vedea Porteanu menționat anterior, punctul 32). 34. Curtea constată că ordonanța de urgență a guvernului 81/2007, adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de despăgubire pentru imobilele luate în mod abuziv de către stat. Cu toate acestea, Curtea constată că, până în prezent, Fondul de stat nu funcționează încă într-un mod care ar putea duce la acordarea efectivă a unei indemnizații. 35. Prin urmare, privarea de proprietate, combinată cu absența totală a despăgubirii, contravine articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea în special Strain menționat anterior, § 39, 43 și 59). 36. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, eșecul dreptului de proprietate al recurentei asupra bunului său, combinat cu lipsa totală a despăgubirii, l-a obligat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului său garantat prin art. 1 din Protocolul 37. Prin urmare, în cazul de față a avut loc o încălcare a acestei dispoziții. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 38. Recurenta a anulat prima procedură de anulare a contractului de vânzare care s-a încheiat prin hotărârea din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel de la Timișoara, considerând că instanțele naționale au făcut o evaluare eronată a documentelor din dosar și invocă în acest sens art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 39. Curtea amintește jurisprudența constantă potrivit căreia nu este competentă să examineze o cerere privind erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care aceste erori par a fi susceptibile să fi condus la o încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție ( García Ruiz Spania [GC], n 30544/96, § 40. Prin urmare, acest motiv trebuie respins ca fiind în mod evident nefondat, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. III. privind aplicarea art. 41 din Convenție 41. În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 932 EUR (EUR) și furnizează în acest sens un raport de expertiză din august 2007. Prin aceeași scrisoare, aceasta solicită 50 000 EUR pentru daune morale pentru nefericirea și umilirea pe care le-a suferit din cauza privării bunurilor sale. 43. Guvernul estimează, la rândul său, că valoarea de piață a bunului (construcție și teren) este de 178 545 EUR, pe baza unui raport de expertiză din octombrie 2007. 44. În ceea ce privește prejudiciul moral, consideră că o eventuală hotărâre de condamnare a statului ar putea constitui, prin el însuși, o reparație satisfăcătoare a presupusului prejudiciu moral suferit de recurentă. În plus, consideră că suma solicitată în acest sens este excesivă. 45. Curtea amintește că a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție din cauza vânzării de către statul clădirii către un terț, combinată cu lipsa totală a despăgubirii. 46. În circumstanțele speței, Curtea apreciază că restituirea clădirii situat în Timișoara, 7 rue Albinelor și format dintr-o construcție și un teren de 705 m ar plasa reclamanta cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost necunoscute. 47. În lipsa unei astfel de restituiri de către statul pârât în termen de trei ani luni de la data la care prezenta hotărâre devine definitivă, Curtea decide că guvernul trebuie să plătească persoanei în cauză, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a imobilului. 48. Având în vedere elementele furnizate de părți, precum și informațiile de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală, aceasta estimează valoarea de piață actuală a bunului de 195 000 EUR. 49. În ceea ce privește cererea recurentei privind prejudiciul moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la neplăceri și incertitudini, pentru care suma de 2 500 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Costuri și cheltuieli de judecată 50. Recurenta solicită 1 927 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 51. Aceasta furnizează copii ale nouă contracte de asistență judiciară încheiate succesiv de reprezentantul recurentei cu două Firme de avocatură între 13 august 2002 și 18 mai 2005. Contractele aveau ca obiect diferitele proceduri în fața instanțelor naționale. Totalul onorariilor, astfel cum au fost stabilite prin aceste contracte, era de 40 000 000 de foști lei români (ROL). 52. Recurenta prezintă, de asemenea, o copie a unei chitanțe din 6 ianuarie 2005 care atestă plata de către reprezentantul său a unei sume de 3 000 53. În plus, recurenta furnizează o copie a unui bilet de avion în valoare de 767 EUR. Biletul respectiv se referea la un zbor dus-întors de la Timișoara la New York, efectuat la 31 mai și 18 iunie 2007, de către reprezentantul recurentei, dl Maghici. 54. Guvernul observă că copiile contractelor de asistență judiciară prezentate de recurentă nu au fost însoțite de nicio chitanță care să ateste plata efectivă a sumelor în cauză și subliniază, de asemenea, că recurenta a furnizat doar o copie a unei chitanțe din 6 ianuarie 2005 care nu făcea nicio mențiune cu privire la contractul de asistență judiciară aferent. În ceea ce privește biletul de avion pentru reprezentantul recurentei, guvernul consideră că nu există nicio legătură cauzală între presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și cheltuielile de călătorie la New York 56. Guvernul nu se opune să se aloce recurentei o sumă corespunzătoare cheltuielilor și cheltuielilor de judecată care sunt legate de procedura internă și cea în fața Curții, cu condiția ca acestea să fie stabilite, necesare și să aibă o legătură cu cauza. 57. Curtea amintește că un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea, hotărând în echitate, consideră adecvată alocarea către reclamant a sumei de 1 200 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 58. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. DE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr 1 la convenție și inadmisibil pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. A spus că statul pârât trebuie să restituie reclamantei bunul situat la Timișoara, 7 rue Albinelor, format dintr-o construcție și un teren aferent în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție că, în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât trebuie să plătească recurentei, în același termen de trei luni, 195 000 EUR (o sută optzeci și cincisprezece de mii EUR) pentru daune materiale pe care, în orice caz, statul pârât trebuie să le plătească recurentei 500 EUR (două mii cinci sute de euro) pentru prejudicii morale și 200 EUR (o mie două sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată sumele în cauză vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului și ar trebui adăugate la acestea orice sume care pot fi datorate ca impozit sumele respective vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Stanley Naismith Boštjan Dl Zupančič Grefier Adjunct Președinte