SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 78069/11 Adam JARKIEWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 24 noiembrie 2015 într-un comitet compus din Nona Tsotsoria, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători, și Fatos Arac Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 octombrie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Adam Jarkiewicz, este un resortisant polonez născut în 1971. La momentul faptei, acesta a fost deținut la casa de judecată a lui Lublin. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Palusiak, avocat la Varșovia. Guvernul polonez ( La 17 martie 2011, Tribunalul Districtual din Lublin a dispus arestarea provizorie a reclamantului, pe motiv că a fost acuzat de comiterea încălcării legii împotriva drogurilor. La 19 mai 2011, a fost respinsă o acțiune a reclamantului împotriva deciziei privind arestarea provizorie a acestuia. În hotărârile lor în acest sens, instanțele interne se refereau la elementele care confirmă existența unor motive plauzibile de a suspecta reclamantul că a comis infracțiuni, la gravitatea pedepsei și la necesitatea de a menține buna conduită a procedurii. La 31 august 2011, Tribunalul Regional din Lublin a depus o plângere împotriva reclamantului, iar Curtea nu a fost informată cu privire la rezultatul procedurii penale inițiate împotriva sa. Din dosar reiese că până la 12 aprilie 2012, reclamantul a executat, în paralel cu arestarea sa provizorie, o pedeapsă cu închisoarea de doi ani, aplicată la 31 decembrie 2009, într-o procedură penală separată de cea menționată anterior. Invocând art. 3 din convenție, reclamantul se plângea că a fost supus unei percheziții corporale în prezența unui agent de poliție. Citând art. 5 alineatul (3) din Convenție, el se plângea de durata detenției sale provizorii. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, acesta a susținut o încălcare a principiului egalității armelor din cauza refuzului autorităților de a-i permite să ia cunoștință de dosarul de la lit. (l) și de la (l) la (i) prin faptul că a dus la mod corespunzător să conteste în mod corect deciziile privind detenția sa provizorie. Citând art. 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plângea în sfârșit de o încălcare a dreptului său la prezumția de nevinovăție din cauza motivelor deciziilor jurisdicționale referitoare la detenția sa provizorie. În speță, Curtea a considerat mai oportun să se ia în considerație de la art. 3 din Convenția pe teren a articolului 8 din Convenție. din cererea privind obiecțiunile reținute din art. 5 alin. (4), 6 alin. (2) și (8) din Convenție a fost comunicată guvernului. În ceea ce privește obiecțiile reținute din art. 5 alin. (4), 6 alin. (2) și 8 din Convenție Printr-o scrisoare din 17 octombrie 2013, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii. În plus, guvernul a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din Convenție. [...] the Government hereby wish to entreh 000 (fifteen thousand Polish zlotys) which they consider to be reasonable in the light of the Court It will be plata within three months from the data of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus tree percentage puncte. ... Prin scrisoarea din 7 ianuarie 2014, reclamantul a solicitat Curții o satisfacție echitabilă mai mare. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea a examinat îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze analoage, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) în fine 13. În consecință, este necesar să se șteargă cauza rolului, în măsura în care se referă la obiecțiile reținute în temeiul art. 5 alin. (4), 6 alin. (2) și (8) din Convenție. Pe de o parte, art. 5 alin. (3) din Convenție se invocă la art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. 15. Curtea constată că detenția provizorie este extinsă la data de 17 martie 2011 la 19 iulie 2012, adică pe o perioadă de aproximativ un an și patru luni. Din dosar reiese că până la 12 aprilie 2012, reclamantul a executat, în paralel cu arestarea sa provizorie, o pedeapsă cu închisoarea aplicată într-o altă procedură penală (punctul 3 de mai sus). Perioada care trebuie luată în considerare după scăderea duratei pedepsei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea observă că, în speță, reclamantul a fost pus în detenție provizorie pe motiv că elementele reunite de autorități au permis Ö să fi comis încălcări ale legii împotriva stupefiantelor. Aplicarea acestei măsuri a fost repusă în aplicare la intervale regulate, pe motiv că suspiciunile împotriva sa persistau, că infracțiunile reproșate erau pasibile de o pedeapsă semnificativă și că detenția provizorie era necesară pentru a garanta buna desfășurare a procedurii. Curtea consideră că reținerea provizorie a reclamantului a fost întemeiată pe motivele care au stat la baza acesteia. având în vedere durata perioadei care urmează să fie luată în considerare, aceasta nu a fost contrară articolului 5 alineatul (3) din Convenție. 17. Având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, Curtea consideră că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și o respinge în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 5 alin. (4), 6 alin. (2) și (8) din Convenție, precum și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decid să elimine această parte din cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 17 decembrie 2015. Fatoș Arac
Requête n
o
78069/11
Adam JARKIEWICZ
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 24 novembre 2015 en un comité composé de
:
Nona Tsotsoria,
présidente,
Krzysztof Wojtyczek,
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
juges,
et de Fatos Aracı,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 novembre 2011,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17 octobre 2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse du requérant
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Adam Jarkiewicz, est un ressortissant polonais né en 1971. À l’époque des faits, il était détenu à la maison d’arrêt de Lublin. Le requérant a été représenté devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, Mme J. Chrzanowska, du ministère des Affaires étrangères.
3.
Le 17 mars 2011, le tribunal de district de Lublin ordonna la détention provisoire du requérant, au motif qu’il était soupçonné d’avoir commis les infractions à la loi contre les stupéfiants. Le 19 mai 2011, un recours du requérant contre la décision relative à sa détention provisoire fut rejeté. Cette mesure fut reconduite jusqu’au 19 juillet 2012. Dans leurs décisions en la matière, les juridictions internes se référaient aux éléments confirmant l’existence des raisons plausibles de soupçonner le requérant d’avoir commis les infractions reprochées, à la sévérité de la peine encourue et à la nécessité de préserver la bonne conduite de la procédure. Le 31 août 2011, un acte d’accusation dirigé contre le requérant fut déposé au tribunal régional de Lublin. La Cour n’a pas été informée de l’issue de la procédure pénale engagée à son encontre.
Il ressort du dossier qu’apparemment jusqu’au 12 avril 2012, le requérant purgea, en parallèle de sa détention provisoire, une peine de prison de deux années infligée le 31 décembre 2009 dans une procédure pénale distincte de celle susmentionnée.
4.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir subi une fouille corporelle en présence d’une agente de police. Citant l’article 5 § 3 de la Convention, il se plaignait en outre de la durée de sa détention provisoire. Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, il alléguait une violation du principe d’égalité des armes en raison du refus des autorités de lui permettre de prendre connaissance du dossier de l’instruction le concernant et de l’impossibilité en ayant résulté pour lui de contester convenablement les décisions relatives à sa détention provisoire. Citant l’article 6 § 2 de la Convention, le requérant se plaignait enfin d’une violation de son droit à la présomption d’innocence en raison des motifs des décisions juridictionnelles relatives à sa détention provisoire.
5.
En l’espèce, la Cour a estimé plus opportun d’examiner le grief tiré de l’article 3 de la Convention sur le terrain de l’article 8 de la Convention. La partie
de la requête relative aux griefs tirés d’articles 5 § 4, 6 § 2 et 8 de la Convention a été communiquée au Gouvernement.
A.
Sur les griefs tirés d’articles 5 § 4, 6 § 2 et 8 de la Convention
6.
Par une lettre du 17 octobre 2013, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
(...) the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgment of the violation of Article 5 § 4, Article 6 § 2 and Article
8 §
2 of the Convention on account of the applicant’s detention between 17
March 2011 and 19 July 2012.
Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the sum of PLN
15
000 (fifteen thousand Polish zlotys) which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that maybe applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37
§
1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.
...»
7.
Par une lettre du 7 janvier 2014, le requérant a demandé à la Cour une satisfaction équitable plus élevée.
8.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
: «
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
9.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
10.
À cette fin, la Cour a examiné de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
11.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires analogues–, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 §
1
c)).
12.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1
in fine
).
13.
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle, pour autant qu’elle concerne les griefs tirés d’articles 5 § 4, 6 § 2 et 8 de la Convention.
B.
Sur le grief tiré de l’article 5 § 3 de la Convention
14.
Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire.
15.
La Cour constate que la détention provisoire s’est étendue du 17
mars 2011 au 19 juillet 2012, soit sur une durée d’environ une année et quatre mois. Il ressort du dossier que jusqu’au 12
avril 2012, le requérant a purgé, en parallèle de sa détention provisoire, une peine de prison infligée dans une autre procédure pénale (paragraphe 3 ci-dessus). La période à prendre en considération après la soustraction de la durée de la peine susmentionnée s’étend en l’espèce sur environ trois mois.
16.
La Cour observe qu’en l’espèce, le requérant a été placé en détention provisoire au motif que les éléments réunis par les autorités permettaient de le soupçonner d’avoir commis les infractions à la loi contre les stupéfiants. L’application de cette mesure a été reconduite à des intervalles réguliers, au motif que les soupçons à son encontre persistaient, que les infractions reprochées étaient passibles d’une peine importante et que la détention provisoire était nécessaire pour garantir le bon déroulement de la procédure. La Cour estime que la détention provisoire du requérant a été fondée sur les raisons «
pertinentes et suffisantes
» et qu’au vu de la durée de la période à considérer, elle n’a pas été contraire à l’article 5 § 3 de la Convention.
17.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, la Cour estime que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et la rejette en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 5 § 4, 6 § 2 et 8 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer cette partie de la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention
;
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 décembre 2015.
Fatoș Aracı
Nona Tsotsoria
Greffière adjointe
Présidente