Comunicat la 26 noiembrie 2015 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 18611/11 Ali MERCAN și alții împotriva Elveției introdusă la 14 martie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții sunt cetățeni turci. Dl Ali Mercan (primul reclamant) s-a născut în 1950 și își are reședința în Frankfurt. Dl Hasan Kemahli (al doilea reclamant) s-a născut în 1966 și își are reședința în Zürich. Dl Ethem Kayali (al treilea reclamant) s-a născut în 1955 și își are reședința în Schliern bei Köniz. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către T. Göksu, avocat în Friburg. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Primul reclamant, reprezentant european al Partidului Muncitorilor din Turcia, a vorbit cu ocazia unei conferințe de presă care a avut loc la 30 iunie 2007 într-un hotel din Winterthur în fața a 40 de spectatori și mass-media. Al doilea și al treilea reclamant au fost organizatorii acestei conferințe în numele Asociației pentru gândirea kemalistă (Verein ADD) În special, au închiriat localul, l-au angajat pe vorbitor și au informat presa prin e-mail. În plus, ei au pus să producă afișe cu inscripționarea mail-ul genocidul armean este o minciună internațională. Inițial, Dogu Perinçek a fost anunțat ca vorbitor media, dar, în fața refuzului autorităților elvețiene de a-l lăsa să intre pe teritoriu, l-au înlocuit cu primul reclamant. În timpul conferinței, acesta din urmă susținea că masacrele și deportările din armeni efectuate de Imperiul Otoman în 1915 nu erau făcute dintr-un genocid și că declarația genocidului nu era altceva decât o minciună internațională și istorică. Într-o declarație scrisă de trei pagini distribuită spectatorilor conferinței, reclamanții au adăugat că armenii au fost folosiți în timpul primului război mondial ca instrumente ale Rusiei țariste, precum și ale Angliei și Franței, pe care Turcia le-a făcut doar pentru a-și proteja națiunea și că evenimentele au constat în masacre reciproce între popoare în cadrul unui război între state. La 16 octombrie 2008, Tribunalul de District (Bezirksgericht) din Winterthur l-a recunoscut pe primul reclamant vinovat de discriminare rasială în sensul articolului 261a al. 4 din Codul penal elvețian (denumit în continuare mai jos; a se vedea mai jos) și l-a condamnat la o pedeapsă pecuniară de 150 de zile-amendă la 30 de franci Elvețiană (CHF) din care 75 cu suspendare (prin introducerea unei detenții provizorii de o zi și însoțită de o durată de probă de trei ani). Al doilea și al treilea reclamant au fost condamnați pentru complicitate la discriminare rasială în sensul art. 261a al. 4 CP, în legătură cu art. 25 CP, la pedepse pecuniare de 120 de zile-amendă la 30 CHF, din care 60 cu suspendare (prin impunerea unei detenții provizorii de o zi efectuate de cel de-al treilea reclamant). Reclamanții au introdus recurs împotriva acestei hotărâri la Tribunalul Cantonal (Obergericht) ) din cantonul lui Zürich. Ei au contestat faptul că comportamentul lor este o încălcare a articolului 162a 4 CP. Ei susțin dreptul de a-și exprima opiniile pentru a-și îmbunătăți cunoștințele despre umanitate într-un subiect care nu face obiectul unui consens între istorici, invocând în sprijinul tezelor lor libertatea de exprimare și libertatea științei (consacrate la articolele 16 și 20 din Constituția Elvețiană) ; a se vedea mai jos).În plus, ei au considerat că mai mult decât au avut niciodată intenția de a comite o discriminare rasială. Prin decizia din 9 februarie 2010, tribunalul cantonal a confirmat condamnarea reclamanților. În primul rând, el a constatat că evenimentele din anii 1915 și următoarele sunt stabilite pe fond ca un element al unui genocid în conformitate cu art. 261a al. 4 CP. Instanța reține, de asemenea, faptul că a existat un consens larg în cadrul societății, fapt constatat de Tribunalul Federal Elvețian (denumit în continuare mai jos) în decizia din 19 decembrie 2007 în cauza Perinçek (hotărârea Tf, ATF 6B_398/2007). În ceea ce privește condițiile subiective, tribunalul cantonal a constatat că ON de un genocid este, potrivit doctrinei majoritare, pedepsită chiar și în absența unui motiv discriminatoriu. Apoi, el a amintit avizul exprimat de Tf în cauza Perinçek. că comunitatea armeană este un popor, cel puțin o etnie, care se recunoaște în special în istoria sa marcată de evenimentele din 1915. Tf concluzionează că negarea genocidului și prezentarea poporului armean ca agresori constituie o încălcare a identității membrilor comunității armene. Pe de altă parte, tribunalul cantonal a respins argumentul potrivit căruia condamnarea a încălcat dreptul reclamanților la libertatea de exprimare și la libertatea științei. În cele din urmă, s-a estimat că art. 261a CP era un temei juridic care putea limita drepturile fundamentale și că măsura era proporțională cu scopul vizat și necesar. Reclamanții au formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Tf, care a fost respinsă la 16 septembrie 2010. Tf a constatat că prezenta cauză nu se distingea de cauza Perinçek. . Tf a afirmat în special că, în prezenta cauză, reclamantul a făcut referire la o minciună istorică și internațională legată de genocidul armean și că armenii au fost prezentați ca agresori. În plus, Tf a constatat că reclamantul a declarat că a venit în Elveția pentru a exprima opiniile lui Dogu Potrivit Tf, reclamanții au susținut, în esență, aceleași argumente ca și acesta în ceea ce privește aplicarea articolului 261a al. 4 CP, pe de o parte, și încălcarea drepturilor fundamentale, pe de altă parte. Din aceste motive, Tf a făcut trimitere în întregime la considerațiile cauzei Perinçek Pe de altă parte, el a adăugat că nu au putut demonstra că calificarea drept genocid a evenimentelor din 1915 a fost arbitrară. În al doilea rând, el a constatat că instanța inferioară a încheiat în mod corect un context cu privire la existența unor motive rasiste și că nu era necesar să se soluționeze dezbaterea în doctrină dacă motivul discriminării rasiale constituie o condiție necesară a articolului 261a al. 4 CP. În ceea ce privește drepturile fundamentale, Tf consideră că art. 261a al. 4 CP a constituit un temei juridic suficient, că declarațiile primului reclamant ar putea afecta pacea publică și ar putea aduce atingere demnității membrilor comunității armene și că incriminarea era necesară într-o societate democratică pentru securitatea națională, apărarea ordinii și protecția moralității în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante ale Codului penal elvețian (CP) din 21 decembrie 1937 sunt formulate după cum urmează art. 25 (Complicație) Pedeapsa este atenuată față de oricine a acordat în mod intenționat asistență autorului pentru comiterea unei infracțiuni sau a unei infracțiuni. art. 261a (Discriminare rasială) Cel care, în mod public, va incita la ură sau discriminare împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane din cauza apartenenței lor rasiale, etnice sau religioase, cel care, în mod public, va răspândi o ideologie menită să submineze sau să denigreze sistematic membrii unei rase, unei etnii sau unei religii; cel care, în același scop, a organizat sau a încurajat acțiuni de propagandă sau a luat parte la acestea; cel care, prin cuvânt, va avea în mod public o persoană sau un grup de persoane care, în virtutea rasei lor, a apartenenței etnice sau a religiei lor sau care, din același motiv, va nega, va minimiza sau va căuta să justifice un genocid sau alte infracțiuni împotriva umanității; Cel care a refuzat unei persoane sau unui grup de persoane, din cauza apartenenței lor rasiale, etnice sau religioase, o prestație destinată uzului public, va fi pedepsit cu o pedeapsă privativă de libertate de cel mult trei ani sau cu o pedeapsă pecuniară. Dispozițiile relevante ale Constituției federale a Confederației Elvețiane din 18 aprilie 1999 sunt formulate după cum urmează: art. 16 (Libertatea de a vorbi și de a informa) Libertatea de conștiință și libertatea de informare sunt garantate. Orice persoană are dreptul de a forma, de a exprima și de a-și răspândi liber opiniile. Orice persoană are dreptul de a primi liber informații, de a le procura de la sursele general accesibile și de a le difuza. art. 20 (Libertatea științei) Libertatea de educație și cercetare științifică este garantată. GRIEF Recurenții susțin că declarațiile făcute de primul reclamant nu se referă la fapte dovedite din punct de vedere istoric fără echivoc și că au, prin urmare, dreptul de a susține o antiteză. În ceea ce privește art. 10 alineatul (2) din convenție, reclamanții consideră că art. 261a Al. 4 CP nu constituia un temei juridic suficient, deoarece genocidul armean nu este dovedit fără echivoc. Ei contestă, în această privință, că condamnarea lor era necesară într-o societate democratică, pe care nu au nici o opinie rasistă. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere hotărârea Perinçek c. Elveția ([GC], nr 27510/08, 15 octombrie 2015 A existat vreo încălcare a dreptului reclamanților la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 din Convenție?
Communiquée le 26 novembre 2015
Requête n
o
18411/11
Ali MERCAN et autres
contre la Suisse
introduite le 14 mars 2011
Les requérants sont des ressortissants turcs. M. Ali Merçan (le premier requérant) est né en 1950 et réside à Francfort. M. Hasan Kemahli (le deuxième requérant) est né en 1966 et réside à Zürich. M. Ethem Kayali (le troisième requérant) est né en 1955 et réside à Schliern bei Köniz. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Le premier requérant, représentant européen du parti des travailleurs turc, parla lors d’une conférence de presse qui eut lieu le 30 juin 2007 dans un hôtel à Winterthur devant une quarantaine de spectateurs et les médias. Le deuxième et le troisième requérants furent les organisateurs de cette conférence au nom de l’association pour la pensée kémaliste (
Verein «
ADD
», Gesellschaft für kemalistisches Denken
). Ils avaient notamment loué le local, engagé l’orateur et informé la presse par courrier électronique. Par ailleurs, ils firent produire des affiches avec l’inscription «
Le génocide arménien est un mensonge international
».
Initialement, Dogu Perinçek fut annoncé comme orateur aux médias, mais, devant le refus des autorités suisses de le laisser entrer sur le territoire, ils le remplacèrent par le premier requérant. Lors de la conférence, ce dernier soutint que les massacres et déportations d’arméniens effectués par l’Empire ottoman en 1915 n’étaient pas constitutifs d’un génocide et que l’allégation du génocide n’était rien d’autre qu’un mensonge international et historique. Dans une déclaration écrite de trois pages distribuée aux spectateurs de la conférence, les requérants ajoutèrent que les Arméniens avaient été utilisés pendant la première guerre mondiale comme outils de la Russie tsariste ainsi que de l’Angleterre et de la France, que la Turquie n’avait fait que protéger sa nation et que les événements consistaient dans des massacres mutuels entre peuples dans le cadre d’une guerre entre Etats.
Le 16 octobre 2008, le tribunal de district (
Bezirksgericht
) de Winterthur reconnut le premier requérant coupable de discrimination raciale au sens de l’article 261
bis
al. 4 du Code pénal suisse (ci-après «
CP
»
; voir ci-dessous) et le condamna à une peine pécuniaire de 150 jours-amende à 30
francs
suisses (CHF) dont 75 avec sursis (en imputant la détention provisoire d’un jour et assortie d’une durée d’épreuve de trois années). Le deuxième et troisième requérants furent condamnés pour complicité de discrimination raciale au sens de l’article 261
bis
al. 4 CP, en relation avec l’article 25 CP, à des peines pécuniaires de 120 jours-amende à 30 CHF, dont 60 avec sursis (en imputant la détention provisoire d’un jour effectuée par le troisième requérant).
Les requérants interjetèrent appel contre ce jugement auprès du tribunal cantonal (
Obergericht
) du canton de Zürich. Ils contestèrent que leur comportement soit constitutif d’une infraction à l’article 162
bis
al. 4 CP. Ils soutinrent avoir le droit de donner leur opinion afin d’améliorer la connaissance de l’humanité sur un sujet qui ne fait pas l’objet d’un consensus parmi les historiens, invoquant à l’appui de leurs thèses la liberté d’opinion et la liberté de la science (consacrées aux articles 16 et 20 de la Constitution suisse
; voir ci-dessous). En outre, ils estimèrent qu’ils n’avaient jamais eu l’intention de commettre une discrimination raciale.
Par décision du 9 février 2010, le tribunal cantonal confirma la condamnation des requérants. Il constata, premièrement, que les événements des années 1915 et suivantes sont indubitablement établis comme constitutifs d’un génocide selon l’article 261
bis
al. 4 CP. Le tribunal retint également qu’il existe un large consensus dans la société, ce qui avait été constaté d’ailleurs par Tribunal fédéral suisse (ci-après «
Tf
») dans la décision du 19 décembre 2007 dans l’affaire
Perinçek
(arrêt du Tf, ATF 6B_398/2007). En ce qui concerne les conditions subjectives, le tribunal cantonal constata que la négation d’un génocide est, selon la doctrine majoritaire, punissable même en absence d’un mobile discriminatoire. Ensuite, il rappela l’avis exprimé par le Tf dans l’affaire
Perinçek
selon lequel la communauté arménienne constitue un peuple, soit tout au moins une ethnie, qui se reconnaît en particulier dans son histoire marquée par les événements de 1915. Le Tf en conclut que la négation du génocide et la présentation du peuple arménien comme agresseurs constitue une atteinte à l’identité des membres de la communauté arménienne. Par ailleurs, le tribunal cantonal rejeta l’argument selon lequel la condamnation avait violé le droit des requérants à la liberté d’opinion et de la science. Il estima enfin que l’article 261
bis
CP était une base légale susceptible de limiter les droits fondamentaux et que la mesure était proportionnée au but visé et nécessaire.
Les requérants formèrent un recours contre cette décision auprès du Tf qui fut rejeté le 16 septembre 2010. Le Tf constata que la présente affaire ne se distinguait pas de l’affaire
Perinçek
. Le Tf affirma notamment que, dans la présente affaire, le requérant avait fait référence à un mensonge historique et international en relation avec le génocide arménien et que les arméniens avaient été présentés comme des agresseurs. En outre, le Tf constata que le requérant avait déclaré venir en Suisse pour exprimer les opinions de Dogu
Perinçek avec lequel il se solidarise. Selon le Tf, les requérants avançaient en substance les mêmes arguments que celui-ci en ce qui concerne l’application de l’article 261
bis
al. 4 CP, d’un côté, et la violation des droits fondamentaux, de l’autre côté. Pour ces motifs, le Tf renvoya intégralement aux considérations de l’affaire
Perinçek
. Par ailleurs, il ajouta que les requérants n’avaient pas pu démontrer que la qualification de génocide des évènements de 1915 était arbitraire. Ensuite, il constata que l’instance inférieure avait correctement conclu du contexte à l’existence de mobiles racistes et qu’il n’y avait pas lieu de trancher le débat en doctrine de savoir si le mobile de discrimination raciale constitue une condition nécessaire de l’article 261
bis
al. 4 CP. Quant aux droits fondamentaux, le Tf estima que l’article 261
bis
al. 4 CP constituait une base légale suffisante, que les déclarations du premier requérant étaient susceptibles de troubler la paix publique et de porter atteinte à la dignité des membres de la communauté arménienne et que l’incrimination était nécessaire dans une société démocratique à la sécurité nationale, à la défense de l’ordre et à la protection de la morale au sens de l’article 10 § 2 de la Convention.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du Code pénal suisse (CP) du 21
décembre 1937 sont libellées comme suit
:
Article 25 (Complicité)
«
La peine est atténuée à l’égard de quiconque a intentionnellement prêté assistance à l’auteur pour commettre un crime ou un délit.
»
Article 261
bis
(Discrimination raciale)
«
Celui qui, publiquement, aura incité à la haine ou à la discrimination envers une personne ou un groupe de personnes en raison de leur appartenance raciale, ethnique ou religieuse
;
celui qui, publiquement, aura propagé une idéologie visant à rabaisser ou à dénigrer de façon systématique les membres d’une race, d’une ethnie ou d’une religion ;
celui qui, dans le même dessein, aura organisé ou encouragé des actions de propagande ou y aura pris part ;
celui qui aura publiquement, par la parole, l’écriture, l’image, le geste, par des voies de fait ou de toute autre manière, abaissé ou discriminé d’une façon qui porte atteinte à la dignité humaine une personne ou un groupe de personnes en raison de leur race, de leur appartenance ethnique ou de leur religion ou qui, pour la même raison, niera, minimisera grossièrement ou cherchera à justifier un génocide ou d’autres crimes contre l’humanité ;
celui qui aura refusé à une personne ou à un groupe de personnes, en raison de leur appartenance raciale, ethnique ou religieuse, une prestation destinée à l’usage public,
sera puni d’une peine privative de liberté de trois ans au plus ou d’une peine pécuniaire.
»
Les dispositions pertinentes de la Constitution fédérale de la Confédération suisse du 18 avril 1999
sont libellées comme suit
:
Article 16 (Libertés d’opinion et d’information)
«
La liberté d’opinion et la liberté d’information sont garanties.
Toute personne a le droit de former, d’exprimer et de répandre librement son opinion.
Toute personne a le droit de recevoir librement des informations, de se les procurer aux sources généralement accessibles et de les diffuser.
»
Article 20 (Liberté de la science)
«
La liberté de l’enseignement et de la recherche scientifiques est garantie.
»
GRIEF
Les requérants allèguent une violation de l’article 10 de la Convention par les autorités suisses. Ils soutiennent que les déclarations faites par le premier requérant ne concernaient pas des faits historiquement prouvés sans équivoque et qu’ils avaient donc le droit de soutenir une antithèse. En ce qui concerne l’article 10 § 2 de la Convention, les requérants estiment que l’article 261
bis
al. 4 CP ne constituait pas de base légale suffisante puisque le génocide arménien n’est pas prouvé sans équivoque. Ils contestent, à cet égard, que leur condamnation fût nécessaire dans une société démocratique, soutenant qu’ils n’ont pas d’opinions racistes.
A la lumière de l’arrêt
Perinçek c. Suisse
([GC], n
o
27510/08, 15
octobre 2015
)
,
y a-t-il eu violation du droit des requérants à la liberté d’expression au sens de l’article 10
de la Convention ?