Auerbach împotriva Austriei

Comunicat la 30 noiembrie 2015 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 907/13 Paul AUERBACH împotriva Austria depusă la 21 decembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Paul Auerbach, este un național olandez, născut în 1962 și trăiește în Londra. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. De la 1997 la 1998, reclamantul a fost CEO al Wiener Central Wechsel- und Creditbank (CWAG), o companie subsidiară a Băncii Naționale Ungare. În această perioadă, Banca Națională Ungară a ordonat companiei reclamanților, Tudor AG, cu sediul în Liechtenstein, să privatizeze CWAG. Procedura penală La 19 decembrie 2000, Autoritatea Fiscală a Viennei pentru 1 Distritul a primit o plângere anonimă împotriva reclamantului în care a fost acuzat de evaziune fiscală în timpul perioadei sale de președinte la CWAG.

La 21 septembrie 2001, Autoritatea fiscală din Viena pentru 1 district a pus informații penale împotriva reclamantului cu suspiciune de evaziune fiscală în legătură cu o remunerație primită de la Banca Națională Ungară. La 9 octombrie 2001, Curtea Penală Regională de la Viena – la cererea Oficiului Procurorului Public – a lansat o procedură de anchetă preliminară împotriva reclamantului și a ordonat Autorității Fiscale de la Viena pentru districtul 1 să investigheze și să prezinte un raport final privind cuantumul taxelor evacuate. La 23 noiembrie 2001 a fost cercetată casa reclamantului și reclamantul a fost informat cu privire la investigațiile împotriva acestuia.

La 22 aprilie 2003, Autoritatea fiscală din Viena pentru districtul 1 a informat Curtea penală regională din Viena că au încheiat investigațiile și au trimis concluziile la Autoritatea fiscală din Viena pentru 3 și 11 Districtul („Autoritatea fiscală”) în cazul în care faptele ar fi evaluate și se ia o decizie privind prezentarea raportului final. La 5 martie 2004, reclamantul a depus o cerere de întrerupere a procedurii. El a susținut că instanța nu este competentă să decidă în privința cauzei, deoarece nu avea intenția de a comite infracția, care era o condiție pentru competența instanței în conformitate cu art. 53 § 1 din Legea privind infracțiunile fiscale (Finanzstrafgesetz ). Reclamantul s-a mai plâns că Autoritatea fiscală încă nu a prezentat raportul final, dar a susținut că acest lucru nu ar împiedica instanța să dispună de proceduri, deoarece faptele sunt suficient de stabilite.

La 14 aprilie 2004, Curtea penală regională de la Viena a respins cererea reclamantului, susținând că faptele, în măsura în care au fost stabilite, nu ar conduce la concluzia că instanța nu este competentă în acest caz și că nu ar putea evalua în mod concludent cazul fără a obține raportul final al Autorității Fiscale. La 7 aprilie 2009, reclamantul a depus o altă cerere de întrerupere a procedurii penale împotriva acestuia. La 27 iulie 2009, Curtea penală regională de Viena a respins cererea reclamantului și, la 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel de la Viena a respins recursul reclamantului. Acestea au susținut că condițiile de discontinuare a procedurii nu au fost îndeplinite deoarece faptele stabilite până în prezent nu ar conduce la concluzia că investigațiile suplimentare sunt inadecvate.

Cu toate acestea, Curtea de Apel din Viena a recunoscut că Autoritatea fiscală încă nu și-a prezentat raportul final, chiar dacă a încheiat anchetele în 2003 și a emis deja noi ordine de evaluare a impozitelor în 2004. Cu toate acestea, întrucât procedurile de evaluare fiscală pe termen scurt nu împiedică o autoritate fiscală să prezinte un raport final, autoritatea fiscală a susținut că întârzierea a fost nejustificată și constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, a ordonat procurorului public să evalueze raportul final, pe care autoritatea fiscală ar trebui să îl elibereze cât mai curând posibil, și să încheie faza de anchetă fără întârziere. La 23 iunie 2010, Autoritatea fiscală a prezentat raportul final.

La 2 august 2010, Procurorul public a emis un proiect de acuzație împotriva reclamantului cu privire la suspiciunile de evaziune fiscală. La 15 aprilie 2011, Curtea de Apel din Viena a respins obiecția reclamantului față de proiectul de pronunțare și l-a declarat legal eficace. La 15 iunie 2011, Curtea penală regională din Viena a pronunțat o audiere orală și a condamnat reclamantul în temeiul articolului 33 § 1 din Legea privind infracțiunile fiscale și i-a impus o amendă de 150 000 EUR. La 8 martie 2012, Curtea Supremă a anulat hotărârea și a remis cazul la Curtea Penală Regională de la Viena. La 31 august 2012, Curtea Penală Regională de la Viena a desfășurat o audiere și a achitat reclamantul tuturor taxelor.

Alte seturi de procedură La 8 iunie 2004, Autoritatea Fiscală a emis o decizie, în care a evaluat impozitul pe venit al reclamantului pentru anii 1997 și 1998. Reclamantul a apelat. La 20 noiembrie 2007, Comitetul financiar independent ( Unabhänggiger Finanzsenat ) a respins recursul său. La 15 decembrie 2010, Curtea Administrativă a respins recursul reclamantului. La 21 decembrie 2010, reclamantul a inițiat o procedură oficială de răspundere împotriva Republicii Austria, cerând compensații pentru durata procedurii penale și pentru alte încălcări care se presupune că au avut loc în cursul procedurii penale. La 30 iunie 2011, Curtea Civilă Regională de la Viena, la cererea reclamantului, a suspendat procedurile oficiale de răspundere în așteptarea rezultatului procedurii penale.

După încheierea procedurii penale, se pare că procedurile oficiale de răspundere au fost continuate. Cu toate acestea, nu se știe dacă acestea sunt încă în așteptare sau dacă nu, care a fost rezultatul acestora. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu eficace împotriva lungii acestor proceduri. Întrebarea a fost durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „temp rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenția? Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție?

Communicated on 30 November 2015

FOURTH SECTION

Application no. 907/13 Paul AUERBACH against Austria lodged on 21 December 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Paul Auerbach, is a Dutch national, who was born in 1962 and lives in London. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. From 1997 to 1998, the applicant was the CEO of the Wiener Central Wechsel- und Creditbank (CWAG), a subsidiary company of the Hungarian National Bank. During this period, the Hungarian National Bank ordered the applicant’s company, the Tudor AG , based in Liechtenstein, to privatise the CWAG. 1. The criminal proceedings On 19 December 2000 the Vienna Tax Authority for the 1 st District received an anonymous complaint against the applicant wherein he was accused of tax evasion during his time as a CEO at CWAG.

On 21 September 2001 the Vienna Tax Authority for the 1 st District laid criminal information against the applicant on suspicion of tax evasion in connection to a remuneration received from the Hungarian National Bank. On 9 October 2001 the Vienna Regional Criminal Court – on the request of the Public Prosecutor’s Office – opened preliminary investigation proceedings against the applicant and ordered the Vienna Tax Authority for the 1 st District to investigate and submit a final report concerning the amount of taxes evaded. It further issued an order for the applicant’s house to be searched. On 23 November 2001 the applicant’s house was searched and the applicant was informed about the investigations against him.

On 22 April 2003 the Vienna Tax Authority for the 1 st District informed the Vienna Regional Criminal Court that they had completed the investigations and had sent their findings to the Vienna Tax Authority for the 3 rd and 11 th District (“the Tax Authority”) where the facts would be assessed and a decision on submitting the final report be taken. On 5 March 2004 the applicant filed a request for the discontinuation of proceedings. He claimed that the court was not competent to decide on the case because he had lacked the intent to commit the offence, which was a condition for the court’s competence according to Section 53 § 1 of the Tax Offences Act ( Finanzstrafgesetz ). The applicant further complained that the Tax Authority had still not submitted the final report, but claimed that this would not prevent the court from discontinuing the proceedings as the facts were sufficiently established.

On 14 April 2004 the Vienna Regional Criminal Court rejected the applicant’s request. It held that the facts, insofar as established, would not lead to the conclusion that the court was not competent in the present case and that it could not conclusively assess the case without having obtained the final report from the Tax Authority. On 7 April 2009 the applicant filed another request for the discontinuation of the criminal proceedings against him. On 27 July 2009 the Vienna Regional Criminal Court dismissed the applicant’s request and on 27 November 2009 the Vienna Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal. They held that the conditions for discontinuing the proceedings were not met as the facts established so far would not lead to the conclusion that further investigations were inadequate.

However, the Vienna Court of Appeal acknowledged that the Tax Authority had still not submitted its final report, even though it had concluded the investigations in 2003 and had issued new tax assessment orders in 2004 already. But as pending tax assessment proceedings do not prevent a tax authority from submitting a final report, it held that the Tax Authority’s delay was unjustified and amounted to a violation of Article 6 § 1 of the Convention. It therefore ordered the Public Prosecutor to assess the final report, which the Tax Authority should issue as soon as possible, and to conclude the investigative phase without further delay. On 23 June 2010 the Tax Authority submitted the final report.

On 2 August 2010 the Public Prosecutor issued a bill of indictment against the applicant on the suspicion of tax evasion. On 15 April 2011 the Vienna Court of Appeal dismissed the applicant’s objection to the bill of indictment and declared it legally effective. On 15 June 2011 the Vienna Regional Criminal Court held an oral hearing and convicted the applicant pursuant to Section 33 § 1 of the Tax Offences Act of tax evasion and imposed on him a fine of EUR 150,000. On 8 March 2012 the Supreme Court quashed the judgment and referred the case back to the Vienna Regional Criminal Court. On 31 August 2012 the Vienna Regional Criminal Court held a hearing and acquitted the applicant of all charges.

2. Other sets of proceedings On 8 June 2004 the Tax Authority issued a decision, in which it assessed the applicant’s income tax for the years 1997 and 1998 anew. The applicant appealed. On 20 November 2007 the Independent Finance Panel ( Unabhängiger Finanzsenat ) dismissed his appeal. On 15 December 2010 the Administrative Court dismissed the applicant’s appeal. On 21 December 2010 the applicant initiated official liability proceedings against the Republic of Austria, claiming compensation for the length of the criminal proceedings and for other breaches that had allegedly taken place in the course of the criminal proceedings. On 30 June 2011 the Vienna Regional Civil Court, upon the applicant’s request, suspended the official liability proceedings pending the outcome of the criminal proceedings.

Following the termination of the criminal proceedings, the official liability proceedings were apparently continued. It is not known, however, whether they are still pending or if not, what their outcome was. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings and under Article 13 of the Convention about the lack of an effective remedy against the length of these proceedings. QUESTIONS 1. Was the length of the criminal proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 2. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention?