WEINZINGER v. AUSTRIA

Reclamantul, dl Johann Weinzinger, este un național austriac născut în 1950 și locuiește în Katsdorf. El este reprezentat în fața Curții de către dl B. Scharmuller, un avocat care practică în Linz. Guvernul austriac (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Tichy, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Europene și Internaționale. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul a lucrat pentru societatea V. în calitate de șef al departamentului taxelor vamale din 1999 până în 2001. În 1999 și 2000 Oficiul Vamal Principal Linz (Hauptzollamt) a efectuat inspecții la trei societăți subsidiare deținute de V. Prin scrisoarea din 30 iunie 2000 și 5 februarie 2001, Oficiul Vamal Principal a notificat reclamantului că au fost înființate proceduri penale pentru infracțiunile financiare împotriva acestuia pe suspect de evaziune neglijentă a taxelor vamale și de import. Întrucât reclamantul a fost responsabil pentru declarațiile vamale ale societății V și filialelor sale, procedura a fost adresată împotriva acestuia. Reclamantul a fost invitat să prezinte declarații scrise în termen de două săptămâni.

Reclamantul a furnizat informații într-o declarație orală și a trimis avocatului său două declarații scrise, care au inclus cererile de încetare a procedurii, la 31 iulie 2000 și 19 februarie 2001. Oficiul Vamal Principal nu a răspuns la aceste declarații. Prin scrisoarea din 15 aprilie 2008, reclamantul a fost convocat la o audiere în fața Oficiului Vamal Principal Linz și Wels, autoritatea penală de primă instanță în materie financiară (Zollamt Linz Wels als Finanztrafbehörde I. Instanz). Obiecția se referă la presupusele infracțiuni penale financiare notificate reclamantului la 30 iunie 2000 și 5 februarie 2001. Audierea s-a desfășurat la 15 mai 2008 înainte ca comitetul care se ocupă de acest caz (Spruchsenat beim Zollamt Linz Wels als Organ des Zollamtes Linz als Finanzstrafbehörde I. Instanz).

Unele atribuții vamale a fost acuzate de a fi evadat neglijent. În ceea ce privește restul acuzațiilor, comitetul a decis să întrerupă procedura după ce a constatat că reclamantul nu a acționat în mod neglijent sau împotriva legii. Decizia a fost transmisă la avocatul reclamantului la 17 iunie 2008. 10. În temeiul articolului 130 din Constituția Federală (Bundes-verfassungsgesetz), Curtea Administrativă reglementează, printre altele, cererile (Beschwerden) în care se susține că autoritățile administrative au încălcat datoria de a decide. 11. art. 132 din Constituția Federală, în partea sa relevantă, citește următoarele: „O acțiune de încălcare de către autoritățile administrative ... obligația de a decide poate fi depusă de oricine care are dreptul de a fi parte în cadrul procedurilor administrative pentru a executa această obligație.

O acțiune de încălcare a obligației de a decide este inadmisibilă în cadrul procedurilor penale administrative, cu excepția proceselor și acuzațiilor private în ceea ce privește infracțiunile fiscale.” 12. Secțiunea 73 din Legea privind procedura administrativă generală (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) se ocupă de datoria autorităților administrative de a decide. Partea sa relevantă se citește după cum urmează: „(1) sub rezerva oricărei dispoziții contrare din regulamentele administrative, autoritățile trebuie să decidă în ceea ce privește cererile părților ... și apeluri fără întârziere inutile și cel târziu șase luni de la depunerea cererii sau a recursului.

(2) În cazul în care decizia nu este notificată părții în acest termen, jurisdicția va fi transferată autorității superioare competente la cererea scrisă a părții ...” În cadrul procedurii în temeiul Lectului privind infracțiunile fiscale, nu este posibilă o cerere de transfer de jurisdicție la autoritatea superioare.

13. Secțiunea 27 din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), referitoare la cererile împotriva nevoia administrației de a hotărî după cum urmează: „O cerere în temeiul articolului 132 din Constituția Federală de încălcare a obligației de a hotărî (depunerea împotriva nerespectării hotărârii administrației) poate fi depusă numai atunci când autoritatea cea mai înaltă la care se poate face o cerere în cadrul procedurilor administrative, fie prin intermediul unui recurs, fie prin intermediul unei cereri de transfer de competență, ... a fost aplicată de către o parte și nu a luat o decizie cu privire la această chestiune în termen de șase luni ...” 14. Potrivit unei hotărâri a Curții Constituționale din 30 septembrie 1989 (publicate în colectarea oficială a hotărârilor acestei instanțe, VfSlg 12167/89), Curtea Administrativă poate, de asemenea, să primească cereri împotriva incapacității administrației de a decide în temeiul articolului 132 din Constituția Federală, luată în combinație cu art. 27 din Legea Curții Administrative, în cazul în care o autoritate de primă instanță nu a dat o hotărâre în cadrul termenului de șase luni legale, cu condiția ca niciun alt remediu (cum ar fi o cerere de transfer de competență) să nu fie hotărât (a se vedea baza v. Austria, nr. 29800/96, § 27, ECHR 2001-I).

15. Competența autorităților fiscale în ceea ce privește procedurile referitoare la infracțiunile fiscale și comportamentul acestor proceduri sunt reglementate prin Legea privind infracțiunile fiscale (Finanzstrafgesetz). 16. Secțiunea 57 din Legea privind infracțiunile fiscale, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, a declarat că procedurile privind infracțiunile fiscale trebuie să fie efectuate de autoritățile proprio motu și că dovezile în numele inculpatului trebuie luate în considerare la fel de mult ca dovezi împotriva inculpatului. În plus, a afirmat că acuzații care nu sunt reprezentate de avocați trebuie să fie sfătuite în mod corespunzător și susținute de autoritatea fiscală care desfășoară procedura.

17. La 1 ianuarie 2008, a intrat în vigoare o secțiune modificată 57 din Legea privind infracțiunile fiscale, care a adăugat un nou punct 6 care a precizat că procedurile privind infracțiunile fiscale trebuie efectuate rapid și fără întârzieri inutile și au trebuit încheiate într-un termen rezonabil. Acesta a introdus în continuare o soluție împotriva întârzierilor autorității de primă instanță în hotărârea: inculpatul ar putea depune o cerere la președintele/președintele comitetului competent de apel al Comitetului de finanțare independent (Unabhänggiger Finanzsenat) pentru stabilirea unui termen rezonabil pentru aplicarea autorității fiscale de primă instanță.

1. The applicant, Mr Johann Weinzinger, is an Austrian national who was born in 1950 and lives in Katsdorf. He is represented before the Court by Mr B. Scharmuller, a lawyer practising in Linz.