GROGER v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
GROGER v. AUSTRIA (CtEDO, 2008)
Reclamantul, dl Christian Gröger, este un cetățean austriac care locuiește în Viena (Austria). El este reprezentat în fața Curții de către dl K. Bernhauser, avocat practicant la Viena. Guvernul austriac (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 martie 2001, autoritatea poliției din Viena a interogat reclamantul cu privire la suspiciunile de contrabandă de țigară. Oficiul Vamal din Viena (Zollamt Wien) a avut loc în 9 martie 2001 și 17 noiembrie 2005. La 5 aprilie 2006, Oficiul Vamal de la Viena a decis în mod oficial să înceapă proceduri de contrabandă în temeiul Legii privind infracțiunile fiscale. La 27 aprilie 2006, reclamantul a apelat împotriva deciziei de incoare a procedurii împotriva sa. În apelul său, el a prezentat, printre altele, că procedura a durat deja o perioadă de timp nejustificată și a solicitat întreruperea procedurii. art. 132 din Legea Constituțională Federală, în partea sa relevantă, se citește după cum urmează: „O acțiune de încălcare de către autoritățile administrative ... a obligației de a decide poate fi depusă de oricine care are dreptul de a face obiectul unei proceduri administrative. O acțiune de încălcare a obligației de a decide este inadmisibilă în cadrul procedurii penale administrative, cu excepția proceselor și acuzațiilor private în ceea ce privește infracțiunile fiscale.” Secțiunea 57 (6) din Codul de infracțiuni fiscale (Finanzstrafgesetz), astfel cum a fost modificată de Codul de infracțiuni fiscale Actul de modificare 2007 (Finanzstrafgesetz-Novelle 2007), Gazettel Federal 2007 Partea I 44 (BGBl. Nr. I 2007/44), astfel cum este în vigoare începând cu 1 ianuarie 2008, citește următoarele: „Procedurile penale financiare se desfășoară întotdeauna cu promptitudine și fără întârziere inutile și se încheie în timp adecvat. Procedura în care un acuzat este reținut se efectuează cu o expedință deosebită. În cazul în care o autoritate fiscală financiară este dilatorie în luarea măsurilor procedurale, acuzatul poate depune o cerere de către autoritatea penală financiară adresată șefului Senatului de apel al Senatului financiar independent (Berufungssenat des unabhänggigen Finanzsenates) menționată la secțiunea 62 (4) pentru a stabili un termen adecvat pentru ca autoritatea penală financiară să ia acțiunile procedurale. În cazul în care autoritatea fiscală financiară a luat acțiunile procedurale înainte de decizia privind cererea, cererea se consideră retrasă.”