Comunicat la 3 decembrie 2015 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 39014/12 Todor Slavov KORMEV împotriva Bulgariei introdusă la 4 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Todor Slavov Kormev, este un resortisant bulgar născut în 1981 și deținut la Stara Zagora. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În februarie 2009, procurorul regional Stara Zagora a deschis proceduri penale împotriva lui X pentru furtul unei sume mari de bani din fondul unei întreprinderi locale, care a avut loc la 7 februarie 2009, investigațiile efectuate de organele de anchetă penală i-au adus pe aceștia la reclamant și pe alți doi tineri, dl Stoykov și P.S. În dimineața zilei de 26 februarie 2009, trei echipe de intervenție ale poliției i-au arestat pe cei trei suspecți la casele lor. Evenimentele care au dus la arestarea unuia dintre presupusii complici ai reclamantului, dl Stoykov, au dus la o cerere formulată de acesta din urmă în fața Curții în care afirma că a fost maltratat de polițiștii care încercau să-l facă să mărturisească furtul în cauză și să-l convingă să le arate locul unde erau ascunși banii furați. octombrie 2015, Curtea a găsit o încălcare a articolului 3 din convenție din cauza tratamentelor efectuate domnului Stoykov la 26 februarie 2009, în cazul în care a fost în mâinile poliției (Stoykov c. Bulgaria, nr. 38252/11, §§ 55-61, 6 octombrie 2015, nefinalizat). La 26 februarie 2009, între orele 12:20 și 13:30, o echipă de polițiști au căutat într - un loc situat aproape de un drum muntos pe care l - a desemnat domnul Stoykov. Agenții au găsit acolo o bidonă de plastic care conținea o sumă foarte mare de bani, muniție pentru o pușcă de asalt și bijuterii de aur. În aceeași zi, M. Stoykov, asistat de un avocat ales de el, a făcut declarații în fața unui judecător de la tribunalul regional Stara Zagora. El a trecut la mărturisire și a explicat pregătirile făcute de el, de reclamant și P.S., intrarea celor trei bărbați în casa de campanie a contabilului întreprinderii în cauză și constrângerea exercitată asupra ei și a soțului său, recuperarea banilor de la birourile societății din orașul vecin și depunerea de bani în depozitul ales și pregătit anterior. La 27 februarie 2009, reclamantul a fost acuzat oficial de furtul a 750 000 de euro, 330 000 de lev-uri și opt bijuterii de aur, comis la 7 februarie 2009, cu complicitatea dlui Stoykov și P.S. și însoțit de violențe fizice și amenințări la adresa victimelor. La 28 februarie 2009, Tribunalul Regional din Stara Zagora a pus reclamantul în detenție provizorie. În timpul anchetei preliminare, organele de anchetă au adunat mai multe dovezi materiale, au interogat mai mulți martori și au dispus mai multe expertize. În iulie și august 2009, două decizii ale Parchetului Regional, banii și bijuteriile furate au fost restituite victimelor. La 25 august 2009, Parchetul regional a emis o plângere împotriva reclamantului și a celor doi complici ai săi și i-a trimis în fața Tribunalului Regional Stara Zagora, toți fiind acuzați de furt agravat și posesie ilegală a unei arme de foc. Tribunalul Regional Stara Zagora a pronunțat o acțiune penală între 27 octombrie 2009 și 15 mai 2010. În cursul procedurii în cauză, tribunalul regional a auzit mai mulți martori, a colectat probe materiale și documentare și a înaintat mai multe rapoarte de experiență la dosar. Stoykov s-a retras din depoziție și a fost maltratat de polițiști în timpul arestării sale și timp de câteva ore după aceea, când polițiștii ar fi trebuit să le arate locul unde erau ascunși banii furați. Pentru a verifica aceste acuzații, tribunalul a interogat-o pe tovarășa lui M. Stoykov, una dintre vecinele sale și doi ofițeri de poliție care au participat la operațiunea de arestare a acuzatului și în căutarea banilor furați. Dovezi medicale, referitoare la starea de sănătate a dlui Stoykov după arestarea sa, au fost, de asemenea, depuse la dosar. În pledoaria sa, avocatul reclamantului a subliniat faptul că acuzațiile împotriva clientului său se bazau numai pe declarația șantajată a colegului său acuzat, dl Stoykov. Prin hotărârea din 15 mai 2010, reclamantul și cei doi complici ai săi au fost găsiți vinovați de acuzațiile menționate anterior. Instanța regională și-a bazat concluzia cu privire la faptul că reclamantul a fost implicat în evenimentele în cauză pe declarația inițială a colegului său acuzat, dl Stoykov, care se afla în conformitate cu mărturiile celor două victime și cu analiza datelor provenite de la telefoanele mobile utilizate de cei trei co-inculpați. Stoykov, potrivit căruia declarația sa ar fi fost șantajată, nu a fost suficient stabilită. Tribunalul a respins, de asemenea, alibiul reclamantului conform căruia ar fi rămas la domiciliul său în ziua furtului. Condamnările reclamantului și ale colegilor săi inculpați au fost confirmate, la 21 aprilie 2011, de către instanța de apel din Plovdiv. În hotărârea sa, instanța de apel a preluat elementele faptice și juridice reținute de instanța regională și a respins argumentul reclamantului care intenționa să descalifice declarația complicelui său, dl Stoykov, declarând că acesta din urmă ar fi fost forțat să recunoască crima în cauză și să depună mărturie împotriva reclamantului. Curtea de apel a respins toate celelalte argumente procedurale ale apelanților referitoare în special la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurentul a formulat un recurs în casație prin contestarea în mod oficial a admisibilității, în temeiul dreptului intern, a mai multor probe aflate sub acuzare, precum și a motivării condamnării sale, care nu s-ar fi bazat decât pe declarația șantajată a colegului său acuzat, dl Stoykov. Prin hotărârea din 17 noiembrie 2011, Curtea Supremă de Casație a respins recursurile reclamantului și ale coinculpaților săi. În înalta instanță a considerat că hotărârile instanțelor inferioare au fost motivate pe deplin și că toate argumentele celor trei coinculți au fost examinate și respinse în mod convingător de către instanța regională și de către tribunalul de apel. În special, procesul-verbal al inspecției locului unde fuseseră recuperate banii și obiectele de valoare furate, mărturiile ofițerilor de poliție care au participat la etapa inițială a investigațiilor și declarația inițială a dlui Stoykov erau probe admisibile. Pe bună dreptate, tribunalele inferioare le-au luat în considerare pentru a stabili vinovăția celor trei co-inculpați. Curtea Supremă de Casație consideră că condamnarea reclamantului nu se baza doar pe declarația complicelui său, dl Stoykov. Pe de altă parte, toți co-inculpații au participat activ la procedurile penale, iar instanțele inferioare au accesat o parte din cererile lor de colectare a noilor probe. Reclamantul a fost încarcerat în centrul de detenție provizorie de la Stara Zagora în perioada 28 februarie - 27 august 2009. Accesul la echipamentul sanitar comun ar fi fost asigurat de trei ori pe zi la 10-15 minute. În restul timpului, deținuții ar fi trebuit să folosească o găleată pentru nevoile lor naturale. La 27 august 2009, reclamantul a fost transferat la închisoarea Stara Zagora. Până în iulie 2010, el ar fi împărțit o celulă de 6 metri pătrați, fără echipament sanitar integrat, cu un alt deținut. El ar fi avut posibilitatea de a utiliza toalete comune de trei ori pe zi În restul timpului el ar fi avut nevoie de o găleată. El ar fi avut dreptul la o oră de plimbare în aer liber pe zi. În restul timpului, el ar fi fost obligat să rămână pe pat, din lipsă de spațiu liber în celula sa. În iulie 2010, reclamantul a fost repartizat la un alt grup de prizonieri și a fost transferat într-o altă celulă, în cazul în care el este încă încarcerat. Acum are acces liber la facilitățile sanitare comune în timpul zilei, dar trebuie să folosească întotdeauna o găleată în timpul nopții. După spusele sale, în timpul iernii, spațiile din cartierul său de detenție sunt prost încălzite, de luni până vineri, iar încălzirea nu funcționează în weekend-uri. Dreptul și jurisprudența internă relevantă, referitoare la executarea pedepselor privative de libertate și la răspunderea statului ca urmare a condițiilor rele de detenție, a fost rezumată în Hotărârea Neshkov și în alte cauze c. Bulgaria, n (6925/10, 21487/12, 72893/12, 73196/12, 77718/12 și 9717/13, §§ 106-136, 27 ianuarie 2015. GRIEFS Invocând în esență art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de detenție în centrul de detenție provizorie și în închisoarea Stara Zagora. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul declară că condamnarea sa s-a bazat pe depoziția șantajată a colegului său acuzat. Condițiile de detenție ale reclamantului în centrul de detenție provizorie și în închisoarea Stara Zagora, sunt acestea constituind un tratament inuman sau degradant în conformitate cu art. 3 din Convenție Temeiul acuzațiilor în materie penală îndreptate împotriva reclamantului a fost examinat în mod echitabil, conform cerințelor art. 6 alin. (1) din Convenție ? În special faptul de a lua în considerare declarația colegului său acuzat, dl Stoykov, care ar fi fost extorcată în etapa de judecată preliminară, pentru a justifica condamnarea reclamantului, a constituit o încălcare a principiului de echitate a urmăririi penale
Communiquée le 3 décembre 2015
Requête n
o
39014/12
Todor Slavov KORMEV
contre la Bulgarie
introduite le 4 mai 2012
Le requérant, M. Todor Slavov Kormev, est un ressortissant bulgare né en 1981 et détenu à Stara Zagora.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
Les poursuites pénales contre le requérant
En février 2009, le parquet régional de Stara Zagora ouvrit des poursuites pénales contre X pour le vol d’une importante somme d’argent de la caisse d’une entreprise locale, survenu le 7 février 2009. Les investigations menées par les organes de l’enquête pénale amenèrent ceux-ci jusqu’au requérant et deux autres jeunes hommes, M. Stoykov et P.S.
Le matin du 26 février 2009, trois équipes d’intervention de la police, arrêtèrent les trois suspects à leurs domiciles respectifs. Le logement du requérant fut perquisitionné par la police.
Les événements entourant l’arrestation de l’un des complices présumés du requérant, M. Stoykov, ont donné lieu à une requête introduite par ce dernier devant la Cour où il affirmait qu’il avait été maltraité par les policiers qui essayaient de lui faire avouer le vol en cause et de le persuader de leur montrer l’endroit où était caché l’argent volé. Dans un arrêt du 6
octobre 2015, la Cour a trouvé violation de l’article 3 de la Convention à cause des traitements infligés à M. Stoykov le 26 février 2009, lorsqu’il était aux mains de la police (
Stoykov c. Bulgarie
, n
o
38152/11, §§ 55-61, 6
octobre 2015, non définitif).
Le 26 février 2009, entre 12 h 20 et 13 h 30, une équipe de policiers fouilla un endroit situé près d’une route de montagne que M. Stoykov avait désigné. Les agents y retrouvèrent un bidon en plastique qui contenait une très importante somme d’argent en espèces, des munitions pour un fusil d’assaut et des bijoux en or.
Le même jour, M. Stoykov, assisté d’un avocat de son choix, fit des dépositions devant un juge du tribunal régional de Stara Zagora. Il passa aux aveux et relata les préparatifs effectués par lui, le requérant et P.S., l’entrée des trois hommes dans la maison de campagne de la comptable de l’entreprise ciblée et la contrainte exercée sur elle et son époux, la récupération de l’argent des bureaux de la société dans la ville voisine et le dépôt de l’argent dans la cache choisie et préparée auparavant.
Le 27 février 2009, le requérant fut formellement inculpé du vol de 750
000 euros, 330
000 levs et huit bijoux en or, commis le 7 février 2009, avec la complicité de M. Stoykov et P.S. et accompagné de violences physiques et de menaces vis-à-vis des victimes.
Le 28 février 2009, le tribunal régional de Stara Zagora plaça le requérant en détention provisoire.
Au cours de l’instruction préliminaire, les organes de l’enquête rassemblèrent plusieurs preuves matérielles, interrogèrent plusieurs témoins et ordonnèrent plusieurs expertises. En juillet et en août 2009, par deux décisions du parquet régional, l’argent et les bijoux volés furent restituées aux victimes.
Le 25 août 2009, le parquet régional dressa l’acte d’accusation à l’encontre du requérant et de ses deux complices présumés et renvoya ceux
‑
ci en jugement devant le tribunal régional de Stara Zagora. Ils furent tous accusés de vol aggravé et de détention illégale d’une arme à feu.
Le tribunal régional de Stara Zagora examina l’affaire pénale entre le 27
octobre 2009 et le 15 mai 2010. Au cours de la procédure en cause, le tribunal régional entendit plusieurs témoins, recueillit des preuves matérielles et documentaires et versa au dossier plusieurs rapports d’expertise. Devant cette instance, M. Stoykov se rétracta de sa déposition et expliqua qu’il avait été maltraité par les policiers lors de son arrestation et pendant les quelques heures suivant celle-ci, lorsque les policiers l’auraient forcé de leur montrer l’endroit où était caché l’argent volé. Afin de vérifier ces allégations, le tribunal interrogea la compagne de M. Stoykov, une de ses voisines et deux agents de police qui avaient participé à l’opération d’arrestation de cet accusé et à la recherche de l’argent volé. Des preuves médicales, concernant l’état de santé de M. Stoykov après son arrestation, furent également versées au dossier.
Dans sa plaidoirie, l’avocat du requérant insista sur le fait que les charges contre son client reposaient uniquement sur la déposition extorquée de son coaccusé M. Stoykov.
Par un jugement du 15 mai 2010, le requérant et ses deux complices furent reconnus coupables des charges susmentionnées. L’intéressé fut condamné à dix-huit ans et six mois d’emprisonnement. Le tribunal régional basa sa conclusion concernant l’implication du requérant dans les événements en cause sur la déposition initiale de son coaccusé M. Stoykov, qui se trouvait corroborée par les témoignages des deux victimes et par l’analyse des données provenant des téléphones portables utilisés par les trois coaccusés. Le tribunal régional estima encore que l’allégation de M.
Stoykov, selon laquelle sa déposition lui aurait été extorquée, n’avait pas été suffisamment établie. Le tribunal rejeta également l’alibi du requérant selon lequel il serait resté à son domicile le jour du vol.
Les condamnations du requérant et de ses coaccusés furent confirmées, le 21 avril 2011, par la cour d’appel de Plovdiv. Dans son jugement, la cour d’appel reprit les éléments factuels et juridiques retenus par le tribunal régional. Elle rejeta l’argument du requérant tendant à la disqualification de la déposition de son complice M. Stoykov en estimant mal fondée l’allégation selon laquelle ce dernier aurait été forcé d’avouer le crime en cause et de témoigner contre le requérant. La Cour d’appel rejeta tous les autres arguments procéduraux des appelants relatifs notamment à l’irrecevabilité des preuves à charge.
Le requérant forma un pourvoi en cassation en contestant formellement la recevabilité, au regard du droit interne, de plusieurs preuves à charge, ainsi que la motivation de sa condamnation qui n’aurait reposé que sur la déposition extorquée de son coaccusé M. Stoykov. Les deux autres coaccusés se pourvurent également en cassation.
Par un arrêt du 17 novembre 2011, la Cour suprême de cassation rejeta les pourvois du requérant et de ses coaccusés. La haute juridiction estima que les jugements des instances inférieures avaient été amplement motivés et que tous les arguments des trois coaccusés avaient été examinés et rejetés de manière persuasive par le tribunal régional et par la cour d’appel. En particulier, le procès-verbal d’inspection des lieux où avaient été retrouvés l’argent et les objets de valeur volés, les témoignages des agents de police ayant participé au stade initial des investigations et la déposition initiale de M. Stoykov étaient des preuves recevables. C’était à juste titre que les tribunaux inférieurs les avaient pris en compte pour établir la culpabilité des trois coaccusés. La Cour suprême de cassation estima que la condamnation du requérant ne reposait pas uniquement sur la déposition de son complice M. Stoykov
: celle-ci avait été corroborée par les autres preuves recevables. Par ailleurs, tous les coaccusés avaient activement participé à la procédure pénale et les tribunaux inférieurs ont accédé à une partie de leurs demandes de rassemblement de nouvelles preuves.
2.
Les conditions de détention du requérant
Le requérant fut incarcéré dans le centre de détention provisoire de Stara Zagora du 28 février au 27 août 2009. À ses dires, sa cellule mesurait 2,2 sur 2,9 mètres et il la partageait avec un autre détenu. Le local aurait été sale, mal éclairé, infesté de cafards, sans ventilation et chauffage adéquats et sans installation sanitaire intégrée. L’accès à l’équipement sanitaire commun aurait été assuré trois fois par jour à raison de dix à quinze minutes. Le reste du temps, les détenues auraient dû se servir d’un seau pour leurs besoins naturels.
Le 27 août 2009, le requérant fut transféré à la prison de Stara Zagora. Jusqu’au mois de juillet 2010, il aurait partagé une cellule de 6 mètres carrés, sans équipement sanitaire intégré, avec un autre détenu. Il aurait eu la possibilité d’utiliser les toilettes communes trois fois par jour
; le reste du temps il aurait eu recours à un seau. Il aurait eu le droit à une heure de promenade en plein air par jour. Le reste du temps, il aurait été contraint de rester sur son lit, faute d’espace libre dans sa cellule.
En juillet 2010, le requérant fut affecté à un autre groupe de prisonniers et il fut transféré dans une autre cellule, où il est toujours incarcéré. Il expose qu’il a désormais libre accès aux facilités sanitaires communes pendant la journée, mais qu’il doit toujours se servir d’un seau pendant la nuit. À ses dires, pendant l’hiver, les locaux de son quartier de détention sont mal chauffés, du lundi au vendredi, et le chauffage ne fonctionne pas pendant les week-ends.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Le droit et la jurisprudence internes pertinents, concernant l’exécution des peines privatives de liberté et la responsabilité de l’État du fait des mauvaises conditions de détention, a été résumé dans l’arrêt
Neshkov et autres c. Bulgarie
, n
os
36925/10, 21487/12, 72893/12, 73196/12, 77718/12 et 9717/13, §§ 106-136, 27 janvier 2015.
Invoquant en substance l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des conditions de détention au centre de détention provisoire et à la prison de Stara Zagora.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que sa condamnation a été basée sur la déposition extorquée de son coaccusé.
1.
Les conditions de détention du requérant au centre de détention provisoire et à la prison de Stara Zagora, sont-elles constitutives d’un traitement inhumain ou dégradant au regard de l’article 3 de la Convention
?
2.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, le fait de prendre en compte la déposition de son coaccusé M. Stoykov, qui aurait été extorquée au stade de l’instruction préliminaire, pour motiver la condamnation du requérant, constituait-il une violation du principe d’équité des poursuites pénales
?