Shumskiy împotriva Rusiei și încă o cerere

Comunicat la 9 decembrie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cerințele nr. 32200/09 și 33077/09 Vladimir Ivanovich SHUMSKIY împotriva Rusiei și Lyudmila Nikolayevna VLADIMIROVA împotriva Rusiei depuse la 11 iunie 2009 și, respectiv, 20 mai 2009 DECLARAREA DECIZIEA FACTELOR nr. 32200/09 de dl Shumskiy Reclamantul, dl Vladimir Ivanovich Shumskiy, este un național rus, care s-a născut în 1977 și locuiește în decontarea Anna în regiunea Voronezh. El este reprezentat în fața Curții de către dna L.I. Shumskaya, un avocat practicant în Anna. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul în care reclamantul, un avocat, a reprezentat societatea de răspundere limitată “A” („societatea”).

La 15 martie 2007, reclamantul, acționând în numele companiei, a trimis o plângere scrisă, care nu a fost făcută publică, Biroului Procurorului General al Rusiei, susținând cazuri de corupție și de corupție printre agenții biroului procurorului din districtul Anninskiy din regiunea Voronezh (“oficiul procurorului de district”). Se pare că el a menționat numele dlui S., procurorul districtului. Plânsul a citit, în special, după cum urmează: „Vă cer să luați măsuri de reacție procurorului pentru a opri ... corupția ... în biroul procurorului din districtul Anninskiy din regiunea Voronezh.” La 31 martie 2008, reclamantul a lăsat un mesaj pe site-ul oficial al Președintelui Rusiei (www.kremlin.ru ), care nu a fost făcut public.

El a susținut că Procurorul General al Rusiei a ignorat plângerile sale implementând agenții biroului procurorului de district. Mesajul, în măsura în care este relevant, a fost exprimat după cum urmează: „Oficiul Procurorului General, pentru a-l exprima pur și simplu, nu dorește să intervină în prespredel care este creat de agenți ai birourilor procurorilor locale, în special de dl S., procurorul din districtul Anninskiy din regiunea Voronezh.” Termenul bespredel (« angajat de reclamant nu are echivalent englez. Originând din argot criminal, în zilele noastre este utilizat în limba rusă pentru a descrie comportamentul nelimitat sau nebridat de partea cuiva într-o poziție de putere de orice fel sau climatul general de nedreptate.

După ce a aflat de plângerea adresată Biroului Procurorului General și de mesajul de pe site-ul internet scris de solicitant, dl S. solicită autorităților de investigare să deschidă o anchetă penală în temeiul articolului 130 din Codul penal rus. La 24 aprilie 2008, un investigator al Unității de Investigație Interdistrict Anninskiy a Departamentului de Investigație al Comitetului de Investigație al Oficiului Procurorului Rus a refuzat să intenteze proceduri penale. Dl S. a introdus o acțiune civilă pentru difamare împotriva reclamantului care pretinde retragerea declarațiilor neprevăzute și a prejudiciilor morale în valoare de 100 de ruble ruse (RUB). La cererea reclamantului, societatea a fost admisă în procedura de difamare civilă ca co-acuzat.

La 8 iulie 2008, Curtea de District Anninskiy din regiunea Voronezh („curtea de district Anninskiy”) a constatat în favoarea dlui S., motivând faptul că acuzațiile de corupție au afectat reputația unei persoane și că reclamantul a „întenționat să prejudicieze reclamantul”. Acesta a ordonat reclamantului și companiei să retragă declarațiile difamatorii prin trimiterea de scrisori Biroului Procurorului General și Președintelui Rusiei. De asemenea, a ordonat fiecărui contestat să plătească domnului S. RUB 100 în leziuni morale. La 30 iulie 2008, Curtea de district Anninskiy a pronunțat o hotărâre suplimentară pentru soluționarea emiterii taxelor judecătorești și a ordonat reclamantului și societății să plătească sub acest șef RUB 100 și, respectiv, RUB 2000. La 11 decembrie 2008, Curtea Regională Voronezh a stat pe cale de recurs a anulat hotărârea din partea referitoare la societate și a susținut-o în partea referitoare la solicitant.

Reclamantul a căutat, în continuare, să instituie o procedură de supraveghere-revizuire, dar în absență. Cererea nr. 33077/09 a dnei Vladimirova Reclamantul, dna Lyudmila Nikolayevna Vladimova, este un național rus, născut în 1949 și trăiește în Vorozh. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna S.I. Kuzevanova, un avocat practicant în Vorozh. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este profesor la Universitatea de Stat Voronezh („universitatea”) și șeful sindicatului de personal al universității. La 28 aprilie 2007, reclamantul a trimis în numele sindicatului o scrisoare ministrului Educației din Rusia și șeful Administrației Președintelui Rusiei care a raportat presupuse încălcări ale dreptului muncii de către administrația universității și alte nereguli.

Scrisoarea citită, în măsura în care este relevantă, după cum urmează: „Administrația [de la universitate] a început să pună în aplicare în clădirea noastră încă un alt proiect anti-sindicalist ...” „În calculul procentului de membri ai sindicatului, pentru a crește numărul de angajați [ele] includ toate angajații, indiferent dacă lucrează integral sau parțial. Cu toate acestea, atunci când calculează numărul de delegați reprezentativi la conferința de personal, [ele] se pare că au abandonat voturile un număr considerabil de parte angajații care au fost supuși discriminării sociale de către administrație [de universitate].” O copie a scrisorii a fost publicată pe site-ul sindicalului.

La 11 aprilie 2008, dl T., președintele universității, a introdus proceduri civile de difamare împotriva reclamantului în fața Curții de district Leninskiy de Voronezh („Curtea de district Leninskiy”) și a susținut retragerea declarațiilor presupuse de difamatorie conținute în scrisoarea din 28 aprilie 2007 și a prejudiciilor morale în valoare de un ruble rusesc. Reclamantul și-a prezentat obiecțiile scrise față de declarația de afirmații care susțin că dl T. nu a fost menționat în scrisoarea, că scopul scrisei a fost de a raporta nereguli în comportamentul administrației către un organism de supraveghere, nu de a difama dl T., și că declarațiile impugnate au fost hotărâri de valoare care nu au fost susceptibile de probă.

După ce a primit de la tribunalul de district Leninskiy instrucțiuni de analiză a textului scrisorii din 28 aprilie 2007, un expert lingvist a elaborat un raport care a afirmat că termenul „administrație” a fost utilizat în scrisoarea ca eufemism pentru a evita denumirea personală a dlui T.. La 15 septembrie 2008, tribunalul de district Leninskiy, bazat pe raportul expertului lingvist, a acordat domnului T. Reclamațiile lui T. în parte. Acesta a declarat următoarele declarații care dăunează reputația dlui T.: „administrația [de universitate] a început să pună în aplicare în clădirea noastră încă un alt anti Proiectul sindicalist” și „empleați” care au fost supuși discriminării sociale de către administrația [de la universitate]”, și au constatat că reclamantul nu și-a demonstrat veracitatea.

Curtea a acordat domnului T. un ruble rusesc în prejudiciu moral. La 25 noiembrie 2008, Curtea Regională Voronezh a susținut în întregime hotărârea din 15 septembrie 2008. Intențiile reclamanților de a iniția o procedură de control au fost eșuate. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că procedura respectivă de difamare împotriva acestora a constituit o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare. A existat o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare ca urmare a procedurii de difamare împotriva fiecăruia dintre ele care au dus la hotărârile din 25 noiembrie și 11 decembrie 2008 de către Curtea Regională Voronezh? Dacă este cazul, a respectat cerințele articolului 10 al doilea paragraf al Convenției (a se vedea, de exemplu, Zakharov c. Rusia , nr. 14881/03, 5 Octombrie 2006; Kazakov c. Rusia , nr. 1758/02, 18 decembrie 2008; și Bezymyanny c. Rusia , nr. 10941/03, 8 aprilie 2010)?

Communicated on 9 December 2015

THIRD SECTION

Applications nos 32200/09 and 33077/09 Vladimir Ivanovich SHUMSKIY against Russia and Lyudmila Nikolayevna VLADIMIROVA against Russia lodged on 11 June 2009 and 20 May 2009 respectively

STATEMENT OF FACTS

A. Application no. 32200/09 by Mr Shumskiy The applicant, Mr Vladimir Ivanovich Shumskiy, is a Russian national, who was born in 1977 and lives in the settlement of Anna in the Voronezh Region. He is represented before the Court by Ms L.I. Shumskaya, a lawyer practising in Anna. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. At the material time the applicant, a lawyer, represented limited liability company “A.” (“the company”). On 15 March 2007 the applicant, acting on the company’s behalf, sent a written complaint, which was not made public, to the Prosecutor General’s Office of Russia alleging instances of corruption and bribery among agents of the prosecutor’s office of the Anninskiy District of the Voronezh Region (“the district prosecutor’s office”).

It appears that he mentioned the name of Mr S., the district prosecutor. The complaint read, in particular, as follows: “I request you to take measures of prosecutorial reaction to stop ... the corruption ... in the prosecutor’s office of the Anninskiy District of the Voronezh Region.” On 31 March 2008 the applicant left a message on the official website of the President of Russia ( www.kremlin.ru ), which was not made public. He claimed that the Prosecutor General’s Office of Russia had been ignoring his complaints implicating the agents of the district prosecutor’s office. The message, in so far as relevant, was worded as follows: “The Prosecutor General’s Office, to put it simply, are unwilling to interfere with the bespredel that is created by agents of local prosecutors’ offices, in particular, by Mr S., the prosecutor of the Anninskiy District of the Voronezh Region.” The term bespredel («беспредел») employed by the applicant has no English equivalent.

Originating from criminal argot, nowadays it is commonly used in the Russian language to describe limitless or unbridled behaviour on the part of someone in a position of power of any kind or the general climate of lawlessness. Having learned of the complaint to the Prosecutor General’s Office and of the message on the website penned by the applicant, Mr S. requested the investigative authorities to open a criminal investigation on account of libel under Article 130 of the Russian Criminal Code. On 24 April 2008 an investigator of the Anninskiy Inter-district Investigative Unit of the Investigative Department of the Investigative Committee of the Russian Prosecutor’s Office refused to institute criminal proceedings.

Mr S. brought a civil action for defamation against the applicant claiming retraction of the impugned statements and non-pecuniary damage in the amount of 100 Russian roubles (RUB). Upon the applicant’s motion the company was admitted to the civil defamation proceedings as a co ‑ defendant. On 8 July 2008 the Anninskiy District Court of the Voronezh Region (“the Anninskiy district court”) found in Mr S.’s favour, having reasoned that allegations of corruption were damaging to one’s reputation and that the applicant had “intended to harm the plaintiff”. It ordered the applicant and the company to retract the defamatory statements by sending letters to the Prosecutor General’s Office and the President of Russia.

It also ordered each respondent to pay Mr S. RUB 100 in non-pecuniary damage. On 30 July 2008 the Anninskiy district court delivered an additional judgment to resolve the issue of court fees and ordered the applicant and the company to pay under this head RUB 100 and RUB 2,000, respectively. On 11 December 2008 the Voronezh Regional Court sitting on appeal quashed the judgment in the part concerning the company and upheld it in the part concerning the applicant. The applicant further sought to institute supervisory-review proceedings, but to no avail. B. Application no. 33077/09 by Ms Vladimirova The applicant, Ms Lyudmila Nikolayevna Vladimirova, is a Russian national, who was born in 1949 and lives in Voronezh.

She is represented before the Court by Ms S.I. Kuzevanova, a lawyer practising in Voronezh. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is a professor at the Voronezh State University (“the university”) and the head of the university’s staff trade union. On 28 April 2007 the applicant sent on the trade union’s behalf a letter to the Minister of Education of Russia and the head of the Administration of the President of Russia reporting alleged breaches of labour law by the university’s administration and other irregularities. The applicant enclosed a number of documents in support of the allegations.

The letter read, in so far as relevant, as follows: “The administration [of the university] has begun to implement in our building yet another anti ‑ unionist project ...” “When calculating the percentage of trade union members, to increase the number of employees [they] include all employees regardless of whether they work full- or part-time. However, when calculating the number of representative delegates to the staff conference, [they] apparently divested of votes a considerable number of part ‑ time employees who have been subjected to social discrimination by the administration [of the university].” A copy of the letter was published on the trade union’s website. On 11 April 2008 Mr T., the president of the university, brought civil proceedings for defamation against the applicant before the Leninskiy District Court of Voronezh (“the Leninskiy district court”).

He claimed retraction of allegedly defamatory statements contained in the letter of 28 April 2007 and non-pecuniary damage in the amount of one Russian rouble. The applicant submitted her written objections to the statement of claims asserting that Mr T. had not been mentioned in the letter, that the purpose of the letter had been to report irregularities in the administration’s conduct to a supervising body, not to defame Mr T., and that the impugned statements had been value judgments not susceptible of proof. Having received from the Leninskiy district court instructions to analyse the text of the letter of 28 April 2007, an expert linguist prepared a report stating that the term “administration” had been used in the letter as a euphemism to avoid naming Mr T. in person.

On 15 September 2008 the Leninskiy district court, having relied on the expert linguist’s report, granted Mr T.’s claims in part. It declared the following statements to be damaging to Mr T.’s reputation: “[t]he administration [of the university] has begun to implement in our building yet another anti ‑ unionist project”, and “[employees] who have been subjected to social discrimination by the administration [of the university]”, and found that the applicant had failed to prove their veracity. The court awarded Mr T. one Russian rouble in non ‑ pecuniary damage. On 25 November 2008 the Voronezh Regional Court upheld the judgment of 15 September 2008 in full. The applicant’s attempts to initiate a supervisory review procedure were unsuccessful.

COMPLAINTS The applicants complain under Article 10 of the Convention that the respective defamation proceedings against them amounted to a breach of their right to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Was there an interference with the applicants’ right to freedom of expression as a result of the defamation proceedings against each of them which resulted in the judgments of 25 November and 11 December 2008 by the Voronezh Regional Court? If so, did it comply with the requirements of the second paragraph of Article 10 of the Convention (see, for example, Zakharov v. Russia , no. 14881/03, 5 October 2006; Kazakov v. Russia , no. 1758/02, 18 December 2008; and Bezymyannyy v. Russia , no. 10941/03, 8 April 2010)?