CASE OF ASLLANI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

RESPONDENT

MKD

HOTĂRÂRE

10.12.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Preliminary objection joined to merits and dismissed (Article 35-1 - Exhaustion of domestic remedies);Remainder inadmissible;Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Effective investigation) (Procedural aspect);Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ASLLANI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1962 și trăiește în Ohrid. Reclamantul a fost angajat de o companie locală deținută de Z.C., care a operat o brutare în Resen. La 9:30 p.m. la 20 martie 2008, câțiva polițiști au sosit la brutărie pentru a stabili dacă angajații erau în posesia permiselor de muncă și de ședere necesare. G.S., un ofițer de poliție la momentul respectiv și în prezent primarul Resen, a sosit mai târziu. La 1.30 a.m. dimineața următoare a sosit reclamantul, după ce a fost chemat de Z.C. Z.C. și reclamantul a fost dus la secția de poliție Resen și intervievat în biroul M.G., comandantul-șef al poliției Resen. Reclamantul a afirmat că în timpul interviului G.S. L-a tratat rău și că a părăsit secția de poliție la aproximativ 4.15 a.m. la 21 martie 2008. În aceeași zi reclamantul a fost examinat în spitalul Ohrid de Dr. L.D.B. care a emis un certificat (nu. 30) în care a fost diagnosticat cu fractura osso nosi post traumatica-in obs. Pe inversul certificatului a apărut următorul text scris manual: „La 5.30 a.m., o bătălie (теפаака), o rază X a fost luată de piramida nazală ... S-au realizat realignement și [splinting] ...” 8. Un certificat medical neobișnuit (nu. 51150) semnat de Dr. L.D.B. a indicat următoarele: „Reclamantul a fost admis la 21 martie 2008 la ora 17:30. ca un caz urgent. S-a ocupat de o luptă. Piramida nasului si ... narizul superior drept a fost vizibil umflat. Presupunând că septul nazal a fost rupt, o rază X a fost luată de piramida nazală ... Rezultatele radiologului sunt: nu există modificări traumatice ale osului nasal. Deci obstrucția cavității nazale drepte a fost cauzată de umflare. Septul nazal a fost realiniat la stânga și un front dublu [splint a fost făcut] ...” 9. La o dată neespecificată între 21 și 27 martie 2008, reclamantul a depus o plângere de maltrat de către poliție la procurorul public. În plus, la 27 martie 2008, reclamantul și Z.C. S-au plâns la DCPS că au fost tratate rău de ofițeri de poliție în timpul incidentului între 20 și 21 martie 2008. Potrivit notelor oficiale ale poliției din acea dată, reclamantul s-a plâns că, după discuția de la brutărie, el a fost arestat și deținut („риведен и δадрδан) la secția de poliție Resen pentru interogare. În timpul interogatoriu, G.S. l-a insultat și l-a atacat fizic. A scos un ziar din geanta reclamantului și a încercat să-l împacheteze în gura reclamantului. Apoi l-a lovit de trei ori, provocând leziuni vizibile, adică un nas rupt și vânătăi faciale. Ofițeri de poliție D.L. și M.G., comandantul-șef al poliției Resen, a fost prezent la momentul respectiv. Z.C. S-a plâns că în timp ce la brutărie, G.S. L-a lovit de mai multe ori în față în fața muncitorilor. El l-a insultat și a amenințat să-l trimită “în sac de plastic negru în Kosovo” cu excepția cazului în care a recunoscut că a dat bani lui T., un ofițer de poliție din Resen. 10. La 27 și 28 martie 2008, reclamantul a fost examinat din nou la spitalul Ohrid și a prescris un tratament. 11. La 2 aprilie 2008 a fost examinat la spitalul Skopje și diagnosticat cu vânătăi faciale și un nas rupt. Un alt certificat de confirmare a rănilor a fost emis de spital la 15 iulie 2008. O scanare CT pe 25 septembrie 2008 a confirmat că a suferit un nas rupt fără deplasare osoasă. 12. În scrisorile din 24 aprilie, 19 mai și 6 iunie 2008, procurorul public, ca răspuns la plângerea penală depusă de solicitant, a solicitat DCPS să comunice orice material relevant cu privire la presupusul incident la 21 martie 2008. 13. La 17 iunie 2008, DCPS a trimis procurorului un „raport special” ( Se citește după cum urmează: „Pentru a stabili adevărul cu privire la acuzații, DCPS a interogat reclamanții, E.A., B.J., B.T. (Lucrători bătăi), inspectorul de muncă Resen – D.Dz., precum și ofițerii de poliție G.S., M.G., D.L., Z.S., V.D., T.V., J.I., N.S., S.S. și J.F. Pe baza discuțiilor desfășurate și a unei inspecții a jurnalului zilnic și a altor materiale oficiale referitoare la cazul deținut la sediul de poliție Resen [DCP] stabilește următoarele: la 20 martie 2008 la aproximativ ora 9:45. K.G., D.L., Z.S. și V.D., ofițeri de poliție îmbrăcați, și J.I., un ofițer de poliție în uniformă (oficială), a sosit la A. brutărie. După ce s-au identificat lucrătorilor, inclusiv proprietarul Z.C., ei i-au informat că vor efectua o inspecție ... Între timp, ofițer de poliție G.S. A sosit la brutărie. S-a alăturat discuției cu Z.C. și ceilalți lucrători, întrebând dacă au oferit pâine gratuită, hrană și băuturi unor ofițeri de poliție în schimbul protecției lor. L-a întrebat pe proprietar... Z.C., câți bani îi dădea ofițerului de poliție T. să-l protejeze... în prezența celorlalți lucrători, G.S. L-am lovit pe Z.C. în față de mai multe ori. [El] atunci ... L-a comandat la magazin, unde G.S. A continuat să-l aplece în față. El a amenințat să-l omoare, să-l pună într-o pungă de plastic negru și să-l returneze în Kosovo, cu excepția cazului în care el a admis la un judecător că a fost da bani T. [G.S.] i-a insultat etnia. ... La 21 martie 2008, la aproximativ 1.30 a.m. [Reclamantul], Z.C. și [sase alte persoane] au fost arestate și deținute la secția de poliție Resen ... Când [reclamantul] a luat documentele din geanta lui despre brutărie ... G.S. a observat un ziar [K.D] care a avut în prima pagină declarația de independență a Parlamentului din Kosovo și o imagine a feței A.J. cu noul steag al Kosovo. G.S. a început să caute sacul [reclamantului] și a scos ziarul afară. El a încercat să-l umple în [reclamantul] gura ... [El] a continuat să folosească limba ofensivă pentru a insulta etnia [de reclamantului]. El i-a lovit brusc de trei ori în nas, provocând leziuni vizibile, cum ar fi vânătăi. Nasul reclamantului a început să sângereze. Acest lucru sa întâmplat în prezența Z.C., M.G. și D.L. Mai târziu, când [reclamantul] și Z.C. s-a dus la ofițerul de poliție N.S. pentru a da detalii despre lucrătorii din Kosovo, N.S. a observat sânge pe cămașa [de reclamantului]. El a întrebat [ reclamantul] despre originea sângelui. [El] a răspuns că nu este corect că a fost bătut de un ofițer de poliție și că el este gata să ia responsabilitatea pentru acțiunile sale. În timpul discuției, ofițerul de poliție G.S. a refuzat acuzațiile formulate de reclamant și de Z.C., explicând că nu a folosit nici o forță în timpul conversației sale cu ei. Afirmația lui a fost confirmată de ofițeri de poliție M.G., D.L., Z.S., V.D., T.V. și J.I., care [a spus] că nici o forță nu a fost folosită împotriva [reclamantului] sau Z.C. de G.S. sau orice alt ofițer de poliție în îndeplinirea sarcinilor lor. În ceea ce privește inspecția efectuată la A. Biferia din Resen, ofițerii de poliție nu aveau nici un plan; nu exista niciun mandat de percheziție. În plus, nu au existat informații în jurnalul zilnic despre arestarea și detenția [reclamantului] la secția de poliție Resen, sau despre utilizarea forței împotriva lui. Nu a fost nici un raport [în legătură cu utilizarea forței] elaborat. După ce interviul s-a încheiat și au fost obținute toate dovezile relevante pentru procedurile de infracțiune, [reclamantul] a fost eliberat; Z.C. și ceilalți lucrători din Kosovo au rămas... Având în vedere leziunile suferite, la 21 martie 2008 la aproximativ 5 a.m. [Reclamantul] s-a dus la Ohrid [H]ospital, unde a obținut asistență medicală imediată. O radiografie a fost apoi luată de piramida nazală și [un gât nazal] a fost făcut. Un certificat medical nr.30 a fost emis în acest sens.” 14. După cum se menționează în raportul special, aceaceasta a fost însoțită de materiale scrise considerabile, care au inclus plângerea reclamantului; note oficiale privind interviurile efectuate cu G.S. și diferite ofițeri de poliție, inclusiv M.G., D.L., Z.S., V.D., T.V., J.I. și J.F și N.S.; certificate medicale nr. 30 și 51150 și fotografii reclamantului cu un guler de gât și gât pe nas. Guvernul nu a furnizat copii ale notelor oficiale referitoare la interviurile depuse cu ofițerii de poliție enumerați mai sus. 15. În urma unei cereri ale procurorului din 12 iunie 2008, la 30 octombrie 2008, un judecător investigator al Tribunalului de Primă Instanță („curtea de proces”) a deschis o anchetă cu privire la acuzațiile că G.S. a fost tratat rău, amenințat și insultat Z.C. și reclamantul. 16. Între 30 octombrie și 17 decembrie 2008, judecătorul investigator a auzit probe orale de la solicitant, G.S., Z.C., lucrători B.T. și B.J., ofițeri de poliție N.S., D.L., M.G. și alți martori. 17. Reclamantul a declarat că ofițerii de poliție prezenti la locul faptei l-au ordonat pe el și pe Z.C. Pentru a merge la secția de poliție. Doi dintre ei s-au alăturat lui și Z.C. în mașina acestuia din urmă și a plecat să meargă acolo. Reclamantul a repetat că în timpul interviului la secția de poliție, G.S. a folosit limba ofensivă împotriva lui, a încercat să umple un ziar în gura lui și l-a lovit de trei ori în fața și nas. 18. G.S. a refuzat toate acuzațiile formulate împotriva lui de către reclamant și Z.C. 19. Z.C., care a dat dovezi fără reclamantul și reprezentantul său prezent, a declarat: „... G.S. M-a tratat corect... Nu m-a tratat rău sau m-a insultat. Nu e adevărat că G.S. sau orice alt inspector de poliție m-a dus la [spadă], m-a împins împotriva pungilor de făină și m-a lovit. E absolut nepotrivit... Vreau, de asemenea, să subliniez că nu este adevărat că G.S. amenințat că mă va pune într-o pungă de plastic neagră și mă va trimite înapoi în Kosovo. Întreaga poveste a fost un set-up de [reclamantul], ca să zic așa. El mi-a sugerat să acuze [G.S.] de maltratare, insultă și lovitură, spunându-mi că amândoi [obținem] 1 milion de euro (EUR) compensare de la stat, și 100.000 EUR de la acuzat., am mers la Skopje și am dat o declarație cu privire la acest caz, o declarație falsă acuzând [G.S.] în frica că [reclamantul] ar putea să mă deporte în Kosovo. O oră mai târziu, [ reclamantul] a sosit la brutărie într-un taxi de la Ohrid. La cererea poliției... M-am dus la secția de poliție Resen. Nu pot spune dacă am intrat în... cu [ reclamantul], dar ceea ce este relevant este că eu, [ reclamantul], și cinci persoane din Kosovo au mers la secția de poliție Resen în mașini și jeeps ... după un timp, un polițist m-a dus și [ reclamantul] în biroul șef al Resen. A fost [G.S.], [un alt ofițer] și șef-ofițerul Resen, cred că numele lui este M.[G] ... La un moment dat am observat că [ reclamantul] ia documente și un ziar din geanta lui ... Pot să spun cu fermitate că [G.S.] nu a luat ziarul ... și nu l-a lovit în față. Nu știu dacă a fost sânge pe cămașa lui... Pot spune că totul este o minciună construită de [de reclamantul], pentru că el m-a forțat să spun că acuzatul m-a tratat rău și m-a insultat. Nici acuzatul nu a lovit [reclamantul] la secția de poliție ...” 20. Lucrătorii de panificare B.T. și B.J. Amândoi au confirmat acest lucru în timpul incidentului din 20 martie 2008 G.S. vorbea cu voce tare și le -a întrebat cine le -a dat pâine pe gratis. Ambele au confirmat că G.S. și Z.C. S-a dus la magazin și la Z.C. s-a întors cu făină pe spate. B.J. A confirmat că G.S. l-a pălmuit pe Z.C., în timp ce B.T. a susținut că ea nu a auzit Z.C. se plânge că a fost pălmuit sau maltratat de cineva în acea noapte. 21. N.S., ofițerul de poliție responsabil pentru străini, a declarat: „După o vreme, Z.C. și un cetățen necunoscut din Republica Macedonia, care a spus că numele său era Esat Aslani [sic] și că el a fost managerul companiei, a sosit la biroul meu ... el mi-a spus literalmente că totul este bine [referitor la interdicția de angaja străini fără permis de muncă], dar nu ar trebui să fiu bătut în sus”. L-am întrebat cine l-a bătut în sus și l-a îndreptat cu mâna, și-a spus: ‘(Uitați-vă aici). Mi-a arătat sânge și am observat că avea o pată de sânge vizibilă, ca să zic. A spus că un ofițer de poliție l-a bătut, dar nu a specificat cine. I-am spus că nu era treaba mea... Nu am văzut nimic pe [fața reclamantului] ca o leziune la nas sau sânge ...” 22. Ofițeri de poliție D.L. și M.G. a refuzat că G.S. l-a pălmuit pe Z.C. la brutărie sau la G.S. au folosit limbaj ofensiv. Ei au confirmat că reclamantul a sosit la brutărie și că atât el, cât și Z.C. au discutat despre problema lucrătorilor ilegali cu ei și G.S. în biroul M.G. de la secția de poliție Resen. De asemenea, au confirmat că reclamantul avea un ziar în geanta lui și în G.S. au întrebat a cui fotografie a fost pe prima pagină. Ambele au refuzat că G.S. l-a lovit pe solicitant. 23. O opinie medicală legistică a fost comandată de instanța de judecată. La 28 ianuarie 2009, Dr. Z.K., un expert în instanță, a elaborat un raport medical pe baza dosarelor medicale menționate mai sus și a unei alte radiografii. Părțile relevante ale raportului au afirmat: „[reclamantul] a suferit un nas rupt fără nici o deplasare de fragmente osoase, precum și vânătăi faciale. Rănile astea... cantitate de leziuni corporale. Rănile astea... au fost rezultatul utilizării forței brute pe față.” 24. La 24 februarie 2009, procurorul a informat judecătorul de investigare că retrage acuzațiile împotriva SG. de către reclamant și „Ministrul de Interne al DCPS prin intermediul raportului special” datorită lipsei de dovezi că G.S. a comis infracțiunea în cauză. 25. La 2 martie 2009, ancheta a fost închisă și reclamantul a fost sfătuit că ar putea continua urmărirea penală în calitate de procuror subsidiar. El a profitat de această oportunitate și la 13 aprilie 2009 a adus o acuzație privată împotriva G.S. pentru acuzații de răul tratament și leziuni corporale. 26. La 15 mai 2009, instanța de judecată a permis obiecția de către G.S. și a întrerupt procedura. La 3 noiembrie 2009, această decizie a fost anulată de Curtea de Apel Bitola, care a ordonat instanței de judecată să examineze în continuare acuzațiile care au fost formulate între timp, și anume că reclamantul a suferit anumite leziuni într-un accident de trafic care s-a întâmplat înainte de incidentul din 21 martie 2008. Curtea de apel a ordonat, de asemenea, o confruntare între reclamant, G.S. și ofițeri de poliție D.L, M.G. și N.S. 27. La o audiere din 23 decembrie 2009, reclamantul a confirmat că a suferit o leziune la gât într-un accident de trafic care s-a întâmplat la 6 sau 7 septembrie 2007 și că, din cauza acestui fapt, purtase un guler la gât. Pe fotografii luate la DCPS la trei zile după presupusul incident, el avea un guler la gât. A negat că a existat vreo legătură cu leziunile la nas și ochi pe care G.S. L-a cauzat. 28. La 5 februarie 2010 a avut loc o confruntare între reclamantul și ofițerii de poliție G.S., D.L. și M.G., care a refuzat că G.S. l-a lovit pe solicitant. 29. N.S., care a participat, a declarat: „... Am observat că [ reclamantul] avea sânge [pe el], și anume o mică pată pe cămașă.” 30. Toate judecătorii instanței de judecată, inclusiv judecătorul președintelui, au aplicat separat pentru a fi excluși din caz, deoarece stăteau deja într-o capacitate diferită. La 1 iunie 2010, Curtea de Apel Bitola a atribuit cazul Tribunalului de Primă Instanță Bitola ca instanță cu jurisdicție ratione loci. 31. Tribunalul Bitola a avut mai multe audieri, în care a auzit dovezi orale de la reclamant, G.S. și ofițeri de poliție D.L., M.G. și N.S. Acuzatul și ofițerii de poliție au menținut declarațiile anterioare, negând că G.S. l-a lovit pe reclamant în timpul interviului la secția de poliție Resen. N.S. a declarat, printre altele, că a observat o pată pe cămașa reclamantului, dar că nu putea spune cu siguranță dacă a fost sânge. În cursul procedurii, reclamantul a cerut instanței să examineze Z.C., care, potrivit informațiilor oficiale din partea Ministerului Internului, a părăsit Statul pârât în noiembrie 2009. Încercările instanței de a-și asigura prezența la proces nu au fost de niciun folos, deoarece locul său a rămas necunoscut, în ciuda declarațiilor G.S. din 21 aprilie și 24 decembrie 2010 că a fost în contact cu el și a știut unde locuia. În audierea din 21 aprilie 2010, reclamantul a declarat că a fost, de asemenea, în contact cu Z.C. care au fost de acord să furnizeze dovezi în instanță și să confirme declarația sa dată DCPS. 32. La 1 februarie 2011, Curtea a achitat G.S. pentru lipsa de dovezi. Acesta a stabilit că el și câțiva ofițeri de poliție au mers la brutărie pentru a urmări acuzațiile că lucrătorii ilegali din Kosovo au fost angajați acolo, și că ambele Z.C. și reclamantul a fost interogat la secția de poliție. Cu toate acestea, s-a constatat că niciunul dintre martorii examinați nu a confirmat acuzațiile reclamantului privind maltraturile. 33. La 19 mai 2011, Curtea de Apel din Bitola a permis un recurs depus de reclamant și a trimis cauzele pentru examinarea proaspătă. Curtea a susținut că instanța de primă instanță nu a stabilit fapte relevante în ceea ce privește leziunile reclamantului, care au fost susținute de dovezi medicale relevante. În plus, aceasta nu a dat niciun motiv cu privire la originea acestor leziuni, în ciuda faptului că s-au luat măsuri de investigare în vederea stabilirii dacă au fost cauzate în accidentul de mașină care s-a întâmplat de fapt la 2 octombrie 2007. În acest sens, acesta a instruit instanța de judecată să reevalueze dovezile disponibile și, dacă este necesar, să organizeze o confruntare cu reclamantul și martorii. Curtea inferioară a fost, de asemenea, sfătuită să analizeze dovezile medicale disponibile și să analizeze la ce oră reclamantul a solicitat asistență medicală. 34. În noua procedură, instanța de primă instanță a examinat din nou inculpatul și reclamantul. O confruntare a fost aranjată între el și ofițerii de poliție care au fost prezenți la secția de poliție la momentul respectiv. De asemenea, a auzit dovezi orale de la doctorii L.D.B. (care a confirmat veracitatea informațiilor conținute în certificatul medical, a se vedea punctele 7 și 8 de mai sus) și Z.K., expert în instanță. 35. Reclamantul a prezentat în dovadă o declarație scrisă din 8 decembrie 2011, certificată de Tribunalul de Primă Instanță din Prizren (Kosovo), în care Z.C. a declarat că mărturia sa din 1 decembrie 2008 (a se vedea punctul 19 de mai sus) a fost incorectă și a fost dată sub presiune. El a confirmat că reclamantul a fost lovit de G.S. la secția de poliție în prezența a doi ofițeri de poliție, din cauza căreia a suferit un nas rupt. El a confirmat declarația dată DCPS-ului. El a declarat că el nu va da dovezi orale în Tribunalul de Primă Instanță Bitola pentru că se tem de siguranța sa personală. Cu toate acestea, el este de acord să depună mărturie în Curtea de Prizren, în EULEX (Misiunea de Stat de Drept a UE în Kosovo) sau în Ambasada Macedoneană din Pristina. 36. La 30 octombrie 2012, Tribunalul de Primă Instanță a achitat din nou G.S. din cauza lipsei de dovezi pentru a sprijini acuzațiile reclamantului. Curtea a declarat că a dat greutate la dovezile furnizate de toți martorii, în special având în vedere că majoritatea dintre ei erau ofițeri de poliție și dr Z.K. a fost un expert cu experiență în instanță. 37. La 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel din Bitola a anulat această hotărâre și a remis cazul de examinare proaspătă, care, după cum se menționează în hotărâre, trebuia să se desfășoare în fața unui grup diferit de judecători din instanța de primă instanță. Curtea a constatat că instanța inferioară nu a stabilit din nou faptele referitoare la rănile reclamantului. Dovezile medicale disponibile au confirmat că leziunile descrise în rapoartele medicale emise imediat după presupusul incident din 21 martie 2008 nu au fost rezultate din accidentul auto în 2007. Curtea de primă instanță a făcut doar trimitere la declarațiile martorilor fără a evalua valoarea lor probativă în legătură cu dovezile medicale. Acesta nu a acordat nicio greutate dovezilor medicale, care ar fi trebuit analizate în legătură cu momentul în care reclamantul a solicitat asistență medicală. Curtea a instruit instanța de judecată să reevalueze dovezile, să organizeze o confruntare între reclamant și inculpat și să ia alte măsuri pentru a stabili originea rănilor reclamantului. 38. În reluarea procedurii și la cererea Tribunalului de Primă Instanță din Bitola, la 30 martie 2013 Dr. Z.K. a completat avizul expert în ceea ce privește nasul rupt al reclamantului, spunând că nu a putut fi exclus că a suferit-o în accidentul de trafic în octombrie 2007. Acest lucru a fost așa de când nasurile rupt s-au vindecat încet și a rămas X-ray detectabil pentru o lungă perioadă de timp. El a afirmat, de asemenea, că cu o leziune nazală, cum ar fi cea descrisă în certificatul medical emis de Dr. L.D.B. (a se vedea punctul 7 de mai sus), vânătorii ar trebui să apară între 15 și 20 de minute după ce au fost lovite. Certificatul medical nu a indicat că a existat vreo vânătoare pe fața reclamantului atunci când a fost examinat la spitalul Ohrid. 39. Dr. L.D.B. a confirmat că ea a indicat în certificatul medical tot ceea ce considerase relevant în ceea ce privește prejudiciul reclamantului. Reclamantul a declarat că a refuzat să precizeze că el a fost agresat de poliție de când a declarat că „ea] nu vrea să meargă la instanță”. 40. N.S. a comentat cu privire la declarațiile sale anterioare adresate judecătorilor de anchetă și judecătorilor de proces (a se vedea punctele 21 și 29 de mai sus), declarând că el nu a putut confirma dacă a văzut o pată de sânge pe cămașa reclamantului. 41. În timpul procedurii, Curtea a încercat prin intermediul Ministerului Justiției să asigure participarea Z.C. la proces. Cu toate acestea, locul său a rămas necunoscut, în ciuda faptului că reclamantul a declarat că a fost în contact cu el și că a fost de acord să depună mărturie în instanța Skopje sau Kumanovo din cauza fricăi. Curtea nu a acceptat că Z.C. au furnizat dovezi în aceste instanțe. 42. Într-o hotărâre din 4 februarie 2014, instanța nu a admis în probă declarația scrisă a Z.C. din 8 decembrie 2011 (a se vedea punctul 35 de mai sus) constatând că nu a fost dată în instanță și nu a putut servi drept bază pentru o hotărâre. 43. La 7 februarie 2014 Tribunalul de Primă Instanță a achitat G.S. din cauza lipsei de dovezi că a comis infracțiunile imputate. Curtea a confirmat că poliția, inclusiv acuzatul, a fost implicată în inspecție la brutărie. Reclamantul, după ce a fost chemat de Z.C., a sosit la brutărie la ora 1.30. la 21 martie 2008. La secția de poliție Resen, acuzatul s-a alăturat ofițerilor de poliție M.G. și D.L., care au intervievat Z.C. La scurt timp după aceea, reclamantul a sosit la birou, chiar dacă nu a fost convocat oficial. Curtea a stabilit, de asemenea, că a existat o discuție între acuzatul și reclamantul cu privire la ziar. După discuție, reclamantul s-a plâns ofițerului de poliție N.S. că a fost lovit de un inspector de poliție, susținând că o pată pe cămașa lui era sânge din nas. Reclamantul nu a avut leziuni faciale vizibile. Tribunalul de Primă Instanță a indicat, de asemenea, că, după ce reclamantul a părăsit secția de poliție la aproximativ 3 a.m., el a participat la o luptă cu persoane necunoscute la un loc necunoscut și la 5.30 a.m. a cerut asistență medicală la spitalul Ohrid. Dr. L.D.B. l-a examinat, menționând în certificatul medical că rănile au fost susținute într-o luptă. Reclamantul a convins în continuare Z.C. pentru a încărca G.S. înainte de DCPS. În ceea ce privește raportul special al acesteia, Curtea a declarat: „... În plus față de declarațiile reclamanților, acuzați și martori, aceasta nu conține nici o indicație că [DCP] a stabilit orice relevanță pentru aceste proceduri, [inclusiv] orice responsabilitate din partea acuzatului ...” 44. Considerând dovezile medicale și declarațiile doctorilor L.D.B. și Z.K., instanța a stabilit acest lucru la ora 5.30 a.m. la 21 martie 2008, când reclamantul a fost examinat pentru prima dată la spitalul Ohrid, el a avut umflare pe nas, dar nu a avut vânătăi. După cum este specificat în certificatul medical emis de Dr. L.D.B., rănile au fost susținute într-o luptă. Având în vedere declarațiile martorilor și ale Z.C. în cadrul anchetei, instanța a concluzionat că nu au existat dovezi care să susțină acuzațiile reclamantului. 45. La 8 mai 2014, Curtea de Apel din Bitola a permis apelul reclamantului și a anulat hotărârea instanței de primă instanță. Acesta a concluzionat că instanța inferioară, în ciuda faptelor considerabile, „a stabilit fapte incomplete și necorespunzătoare” și „a atras concluzii ilogice și irezonabile”. În acest sens, Curtea a declarat: „Curtea observă, după cum a remarcat deja în hotărârea sa din 24 ianuarie 2013, că instanța de primă instanță nu a luat în considerare [înregistrările] medicale ... și dovezi aduse privind dacă a existat vreo colorare a prejudiciului [de reclamantului]. În cursul procedurii, s-a făcut o încercare de a raporta prejudiciul [reclamantului] la un accident de trafic în octombrie 2007 [în care] a suferit răni și a purtat un guler de gât pentru mai mult timp. Acest lucru nu mai este argumentat în hotărârea impușită, dar se presupune că prejudiciul [reclamantul] a fost susținut într-o luptă la care a participat înainte de a cere Dr. L.D.B pentru asistență medicală. Nu este clar pe care baza instanței de primă instanție a tras această concluzie ... Curtea de Primă Instanță nu a evaluat în mod suficient declarația N.S. ... în care el a spus cu claritate că a observat o pată de sânge pe cămașa [de reclamantului]. În hotărârea impușită, declarația acestui martor se modifică astfel încât să se justifice concluzia că [reclamantul] nu a susținut o astfel de prejudiciu ... Tribunalul de primă instanță, în principiu, acceptă faptul că prejudiciul [reclamantului] nu a fost rezultatul acțiunilor luate de acuzat, ci ... a fost susținut într-o luptă cu persoane neidentificate într-un loc necunoscut imediat înainte de examinarea [medicală]. ... În astfel de circumstanțe, instanța constată că prejudiciul [reclamantului] a fost cauzat mai târziu decât interviul care a avut loc la secția de poliție Resen ... ... Nu există dovezi că după interviul [la secția de poliție, reclamantul] a mers undeva, a participat la o luptă cu persoane neidentificate și a suferit răni înainte de a cere medicului un control medical. Motivele pe care instanța de primă instanță le dă în sprijinul hotărârii sale nu sunt clare și, într-o măsură considerabilă, contradictorii și incoherente cu dovezile admise ...” 46. La 18 martie 2015, Curtea de Primă Instanță a achitat (ослоаодува од овинение) G.S. în ceea ce privește acuzațiile de leziune corporală, a fost respinsă acuzația (се одиива оовинението). În acest sens, Curtea a constatat că urmărirea penală a devenit în timp util. În ceea ce privește acuzațiile privind maltraturile, instanța a constatat, din aceleași motive ca în hotărârea anterioară, că nu existau suficiente dovezi că prejudiciul reclamantului asupra nasului a fost cauzat de G.S. Dimpotrivă, toate materialele disponibile au sugerat că au fost susținute într-o luptă care a avut loc imediat înainte ca reclamantul să ceară asistență medicală la spitalul Ohrid. 47. La 9 iulie 2015, Curtea de Apel Bitola a permis recursul reclamantului și a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru o examinare proaspătă, care, după cum se menționează în hotărâre, trebuia să se desfășoare în fața unui alt comitet de judecători. Curtea a declarat că: „... încheierea instanței de primă instanță a fost într-o îndoială serioasă și faptele stabilite nu au fost susținute de dovezile admise ... Tribunalul de primă instanță a ignorat din nou instrucțiunile Curții de Apel specificate în hotărârile [precedente]. Curtea de primă instanță nu a luat în considerare [înregistrările medicale] ... Tribunalul de primă instanță a fost înainte instruit să evalueze declarația [N.S.]; [aceștia], care a inclus unele indicații despre ceea ce s-a întâmplat ... După cum s-a afirmat anterior, este clar din declarația [N.S.] că a fost declarat de [reclamantul] că nu avea dreptate să lucreze fără permis, dar că [reclamantul] nu ar fi trebuit să fie bătut. Martorul [N.S.] a afirmat în mod clar că a văzut o pată de sânge [în jurul] stomacului reclamantului [zonă] ... ar fi necesar ca [prima instanță] să reevalueze dovezile deja admise și să acorde o atenție deosebită instrucțiunilor [precizate] în această hotărâre și hotărârile anterioare ale Curții de Apel, care sugerează că dovezile disponibile sunt suficiente [pentru instanța] pentru a obține o concluzie privind dacă acuzatul a întreprins aceste acțiuni și a comis infracțiuni imputate ...” 48. A cincea rundă de proceduri este în prezent în așteptare în fața instanței de primă instanță. 49. Într-o hotărâre din 12 noiembrie 2013, care a devenit finală la 4 decembrie 2013, Curtea Supremă a permis reclamantului cererea de protecție a dreptului la o audiere într-un termen rezonabil („remediare lungă”) și a recunoscut că procedura penală împotriva SG. a fost prea mult timp. Acesta a considerat că reclamantul nu a contribuit la durata procedurii, care au fost prelungite din cauza faptului că două instanțe de primă instanță au hotărât cazul; Tribunalul Bitola nu a fost diligent în stabilirea audierii judiciare și că acest caz a fost remis deja de două ori. Acesta a acordat reclamantului echivalentul de 500 euro (EUR) în compensare și a ordonat Tribunalului de Primă Instanță să încheie procedura penală cât mai repede posibil, dar cel târziu la șase luni de la primirea hotărârii sale.

The applicant was born in 1962 and lives in Ohrid. 6. The applicant was employed by a local company owned by Z.C., which operated a bakery in Resen. At 9.30 p.m. on 20 March 2008 several police officers arrived at the bakery in order to establish whether or not the employees were in possession of the necessary work and residence permits. G.S., a police officer at the time and currently the mayor of Resen, arrived sometime later. At 1.30 a.m. the next morning the applicant arrived, after being called by Z.C. Z.C. and the applicant were taken to the Resen police station and interviewed in the office of M.G., the commander-in-chief of Resen police. The applicant alleged that during the interview G.S. had ill-treated him and that he had left the police station at about 4.15 a.m. on 21 March 2008. 7. On the same day the applicant was examined in the Ohrid hospital by Dr L.D.B. who issued a certificate (no. 30) in which he was diagnosed with fractura osso nosi post traumatica-in obs. On the reverse of the certificate the following handwritten text appeared: “At 5.30 a.m., a fight (тепачка), an X-ray was taken of the nasal pyramid ... realignment and [splinting] were carried out ...” 8. An undated medical certificate (no. 51150) signed by Dr L.D.B. indicated the following: “[The applicant was] admitted on 21 March 2008 at 5.30 a.m. as an urgent case. It concerned a fight. The nose pyramid and the ... right upper nostril were visibly swollen. Assuming that the nasal septum was broken, an X-ray was taken of the nasal pyramid ... The radiologist’s findings are: no traumatic changes to the nasal bone. So the obstruction of the right nasal cavity was caused by swelling. The nasal septum has been realigned to the left and a double front [splint was made] ...” 9. On an unspecified date between 21 and 27 March 2008 the applicant lodged a complaint of ill-treatment by the police with the public prosecutor. Furthermore, on 27 March 2008 the applicant and Z.C. complained to the DCPS that they had been ill-treated by police officers during the incident between 20 and 21 March 2008. According to the official police notes from that date, the applicant complained that after the discussion at the bakery, he had been arrested and detained (приведен и задржан) at Resen police station for questioning. During questioning, G.S. had insulted and physically assaulted him. He had taken a newspaper out of the applicant’s bag and tried to stuff it into the applicant’s mouth. He had then punched him three times, causing visible injuries, namely a broken nose and facial bruising. Police officers D.L. and M.G., the commander-in-chief of the Resen police, had been present at the time. Z.C. complained that while at the bakery, G.S. had slapped him several times in the face in front of the workers. He had also insulted him and threatened to send him “in a black plastic bag to Kosovo” unless he admitted that he had been giving money to T., a police officer from Resen. 10. On 27 and 28 March 2008 the applicant was examined again at Ohrid Hospital and prescribed a therapy. 11. On 2 April 2008 he was examined at Skopje Hospital and diagnosed with facial bruising and a broken nose. Another certificate confirming the injuries was issued by the hospital on 15 July 2008. A CT scan on 25 September 2008 confirmed that he had suffered a broken nose without bone displacement. 12. In letters dated 24 April, 19 May and 6 June 2008 the public prosecutor, in response to the criminal complaint lodged by the applicant, asked the DCPS to communicate any relevant material regarding the alleged incident on 21 March 2008. 13. On 17 June 2008 the DCPS sent the public prosecutor a “special report” (посебен извештај) regarding the case, setting out a summary of the complaints made by the applicant and Z.C. It reads as follows: “To establish the truth regarding the allegations, the DCPS interviewed the complainants, E.A., B.J., B.T. (bakery workers), Resen labour inspector –D.Dz., as well as police officers G.S., M.G., D.L., Z.S., V.D., T.V., J.I., N.S., S.S. and J.F. On the basis of the discussions held and an inspection of the daily logbook and other official material regarding the case held at Resen police station, [the DCPS] establishes the following: On 20 March 2008 at about 9.45 p.m. K.G., D.L., Z.S. and V.D., plain-clothed police officers, and J.I., a police officer in (official) uniform, arrived at the A. bakery. After identifying themselves to the workers, including the owner Z.C., they informed them that they would be carrying out an inspection ... In the meantime, police officer G.S. arrived at the bakery. He joined in the discussion with Z.C. and the other workers, asking whether they had offered free bread, food and drinks to some police officers in return for their protection. He asked the owner ... Z.C., how much money he had been giving to police officer T. to protect him ... in the presence of the other workers, G.S. slapped Z.C. in the face several times. [He] then... ordered [him] to the storeroom, where G.S. continued slapping him in the face. He threatened to kill him, put him in a black plastic bag and return him to Kosovo unless he admitted to a judge that he had been giving money to T. [G.S.] insulted his ethnicity. ... On 21 March 2008 at about 1.30 a.m. [the applicant], Z.C. and [six other individuals] were arrested and detained at Resen police station ... When [the applicant] took documents out of his bag concerning the bakery ... G.S. noticed a [K.D] newspaper which had on its front page Kosovo Parliament’s declaration of independence and a picture of A.J.’s face with the new flag of Kosovo. G.S. started searching [the applicant’s] bag and took the newspaper out. He tried to stuff it into [the applicant’s] mouth ... [He] continued using offensive language to insult [the applicant’s] ethnicity. He suddenly punched him three times in the nose causing him visible injuries such as bruising. [The applicant’s] nose started to bleed. This happened in the presence of Z.C., M.G. and D.L. Later, when [the applicant] and Z.C. went to police officer N.S.’s office to give details about the workers from Kosovo, N.S. noticed blood on [the applicant’s] shirt. He asked [the applicant] about the origin of the blood. [He] replied that it was not right that he had been beaten up by a police officer and that he was ready to take responsibility for his actions. During the discussion, police officer G.S. denied the allegations made by the applicant and Z.C., explaining that he had not used any force during his conversation with them. [His] assertion was confirmed by police officers M.G., D.L., Z.S., V.D., T.V. and J.I., who [said] that no force had been used against [the applicant] or Z.C. by G.S. or any other police officer in the performance of their duties. Regarding the inspection carried out at the A. bakery in Resen, the police officers had no plan; there was no search warrant. Besides, there was no information in the daily logbook about [the applicant’s] arrest and detention at Resen police station, or [about] the use of force against him. Nor was a report [about the use of force] drawn up. After the interview ended and all the relevant evidence for misdemeanour proceedings had been obtained, [the applicant] was released; Z.C. and the other workers from Kosovo stayed... Given the injuries sustained, on 21 March 2008 at about 5 a.m. [the applicant] went to Ohrid [H]ospital, where he obtained immediate medical assistance. An X-ray was then taken of the nasal pyramid and [a nasal plaster] was made. A medical certificate, no.30 ...was issued in this regard.” 14. As noted in the special report, it was accompanied by considerable written material, which included the applicant’s complaint; official notes regarding interviews held with G.S. and various police officers including M.G., D.L., Z.S., V.D., T.V., J.I. and J.F and N.S.; medical certificates nos. 30 and 51150 and photographs of the applicant with a neck collar and plaster on his nose. The Government did not provide copies of the official notes concerning the interviews held with the police officers listed above. 15. Further to a request by the public prosecutor dated 12 June 2008, on 30 October 2008 an investigating judge of the Resen Court of First Instance (“the trial court”) opened an investigation into the allegations that G.S. had ill-treated, threatened and insulted Z.C. and the applicant. 16. Between 30 October and 17 December 2008 the investigating judge heard oral evidence from the applicant, G.S., Z.C., workers B.T. and B.J., police officers N.S., D.L., M.G. and other witnesses. 17. The applicant stated that the police officers present at the scene had ordered him and Z.C. to go to the police station. Two of them had joined him and Z.C. in the latter’s car and had set off to go there. The applicant repeated that during his interview at the police station, G.S. had used offensive language against him, had tried to stuff a newspaper into his mouth and had punched him three times in the face and nose. 18. G.S. denied all the accusations made against him by the applicant and Z.C. 19. Z.C., who gave evidence without the applicant and his representative present, stated: “... G.S. treated me correctly ... He did not ill-treat or insult me. It is untrue that G.S. or any other police inspector took me to [the storeroom], pushed me against the flour bags and slapped me. It is absolutely untrue ... I also want to emphasise that it is untrue that G.S. threatened to put me in a black plastic bag and send me back to Kosovo. The whole story was a set-up by [the applicant], so to speak. He suggested that I accuse [G.S.] of ill-treating, insulting and hitting me, telling me that we would both [get] 1 million euros (EUR) compensation from the State, and EUR 100,000 from the accused., I went to Skopje and gave a statement regarding the case, a false statement accusing [G.S.] in the fear that [the applicant] could deport me to Kosovo. An hour later, [the applicant] arrived at the bakery in a taxi from Ohrid. At the police’s request ... I went to Resen police station. I cannot say whether I went in ... with [the applicant], but what is relevant is that I, [the applicant], and five individuals from Kosovo went to Resen police station in cars and jeeps ...after a while, a policeman took me and [the applicant] into the chief-officer of Resen’s office. There was [G.S.], [another officer] and the chief-officer of Resen, I think his name is M.[G] ... At one point I noticed [the applicant] take documents and a newspaper from his bag ... I can firmly say that [G.S.] did not take the newspaper ... and did not hit [him] in the face. I do not know if there was blood on his shirt... I can say that the whole thing is a lie constructed by [the applicant], because he forced me to say that the accused had ill-treated and insulted me. Nor did the accused hit [the applicant] at the police station ...” 20. Bakery workers B.T. and B.J. both confirmed that during the incident on 20 March 2008 G.S. had spoken in a loud voice and asked them who they had given bread for free. Both confirmed that G.S. and Z.C. had gone to the storeroom and that Z.C. had returned with flour on his back. B.J. confirmed that G.S. had slapped Z.C., whereas B.T. maintained that she did not hear Z.C. complain that he had been slapped or ill-treated by anyone that night. 21. N.S., the police officer responsible for foreigners, stated: “after a while, Z.C. and an unknown national from the Republic of Macedonia, who said that his name was Esat Aslani [sic] and that he was the manager of the company, arrived at my office ... he literally told me ‘that’s all fine [referring to the ban on employing foreigners without a work permit], but I should not be beaten up’. I asked him who had beaten him up and pointing with his hand he said ‘[look] up here’. He showed me blood and I noticed that he had a visible blood stain, so to speak. He said that a police officer had beaten him up, but he did not specify who. I told him that it was not my job ... I did not see anything on [the applicant’s] face like a nose injury or blood ...” 22. Police officers D.L. and M.G. denied that G.S. had slapped Z.C. at the bakery or that G.S. had used offensive language. They confirmed that the applicant had arrived at the bakery and that both he and Z.C. had discussed the issue of illegal workers with them and G.S. in M.G.’s office at Resen police station. They also confirmed that the applicant had had a newspaper in his bag and that G.S. had enquired whose photograph was on the front page. Both denied that G.S. had hit the applicant. 23. A forensic medical opinion was commissioned by the trial court. On 28 January 2009 Dr Z.K., a court expert, drew up a medical report on the basis of the above-mentioned medical records and a further X-ray. The relevant parts of the report stated: “[the applicant] suffered a broken nose without any displacement of bone fragments, as well as facial bruising. These injuries ... amount to bodily injury. These injuries ... were a result of the use of brute force on the face.” 24. On 24 February 2009 the public prosecutor informed the investigating judge that he was withdrawing the charges against G.S. brought by the applicant and “the Ministry of the Interior’s DCPS by way of the special report” due to the lack of evidence that G.S. had committed the crime in question. 25. On 2 March 2009 the investigation was closed and the applicant was advised that he could pursue the prosecution as a subsidiary prosecutor. He availed himself of that opportunity and on 13 April 2009 brought a private indictment against G.S. on charges of ill-treatment and bodily injury. 26. On 15 May 2009 the trial court allowed an objection by G.S. and discontinued the proceedings. On 3 November 2009 that decision was quashed by the Bitola Court of Appeal, which ordered the trial court to further investigate allegations which had meanwhile been raised, namely that the applicant had sustained certain injuries in a traffic accident that had happened before the incident on 21 March 2008. The appellate court also ordered a confrontation between the applicant, G.S. and police officers D.L, M.G. and N.S. 27. At a hearing on 23 December 2009 the applicant confirmed that he had sustained a neck injury in a traffic accident that had happened on 6 or 7 September 2007 and that because of this he had been wearing a neck collar. On the photographs taken at the DCPS three days after the alleged incident, he had had a neck collar. He denied that there was any connection with the injuries to his nose and eye which G.S. had caused him. 28. On 5 February 2010 a confrontation took place between the applicant and police officers G.S., D.L. and M.G., who denied that G.S. had punched the applicant. 29. N.S., who also took part, stated: “... I noticed that [the applicant] had blood [on him], namely a small stain on his shirt.” 30. All the judges of the trial court, including the presiding judge, applied separately to be excluded from the case as they had already sat in a different capacity. On 1 June 2010 the Bitola Court of Appeal assigned the case to the Bitola Court of First Instance as the court with jurisdiction ratione loci. 31. The Bitola Court of First Instance held several hearings, in which it heard oral evidence from the applicant, G.S. and police officers D.L., M.G. and N.S. The defendant and the police officers maintained their previous statements, denying that G.S. had punched the applicant during the interview at Resen police station. N.S. stated, inter alia, that he had noticed a stain on the applicant’s shirt, but that he could not say for certain whether it had been blood. During the proceedings, the applicant asked the court to examine Z.C., who, according to official information from the Ministry of the Interior, had left the respondent State in November 2009. The court’s attempts to secure his presence at the trial were to no avail since his whereabouts remained unknown despite G.S.’s statements on 21 April and 24 December 2010 that he had been in contact with him and knew where he was living. At the hearing on 21 April 2010, the applicant stated that he had also been in contact with Z.C. who had agreed to give evidence in court and confirm his statement given to the DCPS. 32. On 1 February 2011 the court acquitted G.S. for lack of evidence. It established that he and several police officers had gone to the bakery to follow up allegations that illegal workers from Kosovo were employed there, and that both Z.C. and the applicant had been questioned at the police station. However, it found that none of the witnesses examined had corroborated the applicant’s allegations of ill-treatment. 33. On 19 May 2011 the Bitola Court of Appeal allowed an appeal lodged by the applicant and remitted the case for fresh examination. The court held that the first-instance court had not established relevant facts regarding the applicant’s injuries, which had been supported by relevant medical evidence. Furthermore, it had not given any reasons regarding the origin of those injuries, despite the fact that investigative steps had been taken with a view to establishing whether they had been caused in the car accident that had actually happened on 2 October 2007. In this connection, it instructed the lower court to reassess the available evidence and, if needed, to arrange a confrontation with the applicant and the witnesses. The lower court was also advised to analyse the available medical evidence and to consider what time the applicant sought medical assistance. 34. In the new proceedings, the first-instance court again examined the defendant and the applicant. A confrontation was arranged between him and the police officers who were present at the police station at the relevant time. It also heard oral evidence from Drs L.D.B. (who confirmed the veracity of the information contained in the medical certificate, see paragraphs 7 and 8 above) and Z.K., the court expert. 35. The applicant submitted in evidence a written statement dated 8 December 2011, certified by the Prizren (Kosovo) Court of First Instance, in which Z.C. stated that his testimony of 1 December 2008 (see paragraph 19 above) had been incorrect and given under duress. He confirmed that the applicant had been hit by G.S. at the police station in the presence of two police officers, as a result of which he had suffered a broken nose. He confirmed his statement given to the DCPS. He stated that he would not give oral evidence in the Bitola Court of First Instance because he feared for his personal safety. However, he agreed to testify in the Prizren Court, the EULEX (EU Rule of Law Mission to Kosovo) or the Macedonian Embassy in Pristina. 36. On 30 October 2012 the Bitola Court of First Instance again acquitted G.S. due to the lack of evidence to support the applicant’s allegations. The court stated that it had given weight to the evidence given by all the witnesses, especially given that most of them were police officers and Dr Z.K. was an experienced court expert. 37. On 24 January 2013 the Bitola Court of Appeal quashed that judgment and remitted the case for fresh examination, which, as noted in the judgment, was to be held before a different panel of first-instance court judges. The court found that the lower court had again not established the facts regarding the applicant’s injuries. The available medical evidence confirmed that the injuries described in the medical reports issued soon after the alleged incident on 21 March 2008 had not resulted from the car accident in 2007. The first-instance court had merely referred to the witness statements without assessing their probative value in connection with the medical evidence. It had given no weight to the medical evidence, which should have been analysed in relation to what time the applicant had sought medical assistance. The court instructed the lower court to reassess the evidence, organise a confrontation between the applicant and the defendant, and take other steps to establish the origin of the applicant’s injuries. 38. In the resumed proceedings and at the request of the Bitola Court of First Instance, on 30 March 2013 Dr Z.K. supplemented the expert opinion regarding the applicant’s broken nose, saying that it could not be ruled out that he had suffered it in the traffic accident in October 2007. This was so since broken noses healed slowly and remained X-ray detectable for a long time. He further stated that with a nasal injury such as that described in the medical certificate issued by Dr L.D.B. (see paragraph 7 above), bruising should appear between fifteen and twenty minutes after being struck. The medical certificate did not indicate that there had been any bruising on the applicant’s face when he had been examined at Ohrid Hospital. 39. Dr L.D.B. confirmed that she had indicated in the medical certificate everything she had considered relevant regarding the applicant’s injury. The applicant stated that she had refused to specify that he had been assaulted by the police since she stated “[she] does not want to go to court”. 40. N.S. commented on his previous statements given to the investigating and trial judges (see paragraphs 21 and 29 above), stating that he could not confirm whether he had seen a blood stain on the applicant’s shirt. 41. During the proceedings the court made attempts through the Ministry of Justice to secure Z.C.’s attendance at the trial. However, his whereabouts remained unknown despite the fact that the applicant stated that he had been in contact with him and that he had agreed to testify in the Skopje or Kumanovo courts due to fear. The court did not accept that Z.C. had given evidence in these courts. 42. In a decision of 4 February 2014, the court did not admit in evidence Z.C.’s written statement of 8 December 2011 (see paragraph 35 above) finding that it had not been given in court and could not serve as the basis for a court judgment. 43. On 7 February 2014 the Bitola Court of First Instance acquitted G.S. due to lack of evidence that he had committed the imputed crimes. The court confirmed that the police, including the accused, had been involved in the inspection at the bakery. The applicant, after being called by Z.C., had arrived at the bakery at 1.30 a.m. on 21 March 2008. At Resen police station, the accused had joined police officers M.G. and D.L., who had interviewed Z.C. Soon after, the applicant had arrived at the office even though he had not been officially summoned. The court also established that there had been a discussion between the accused and the applicant about the newspaper. After the discussion, the applicant had complained to police officer N.S. that he had been hit by a police inspector, alleging that a stain on his shirt had been blood from his nose. The applicant had no visible facial injuries. The Bitola Court of First Instance further indicated that after the applicant had left the police station at about 3 a.m., he had taken part in a fight with unknown individuals at an unknown place, and at 5.30 a.m. he had asked for medical assistance at Ohrid Hospital. Dr L.D.B. had examined him, noting in the medical certificate that the injuries had been sustained in a fight. The applicant had further convinced Z.C. to charge G.S. before the DCPS. As to the latter’s special report, the court stated: “... besides the statements of the complainants, accused and witnesses, it does not contain any indication that [the DCPS] established anything relevant for these proceedings, [including] any responsibility on the part of the accused ...” 44. Relying on medical evidence and statements by Drs L.D.B. and Z.K., the court established that at 5.30 a.m. on 21 March 2008, when the applicant had first been examined at Ohrid Hospital, he had had swelling on his nose, but no bruising. As specified in the medical certificate issued by Dr L.D.B., the injuries had been sustained in a fight. Given the statements the witnesses and Z.C. had given in the investigation, the court concluded that there had been no evidence to support the applicant’s allegations. 45. On 8 May 2014 the Bitola Court of Appeal allowed the applicant’s appeal and quashed the first-instance court’s judgment. It concluded that the lower court, notwithstanding that it had admitted considerable evidence, “had established incomplete and wrong facts” and “had drawn illogical and unreasonable conclusions”. In this connection, the court stated: “The court observes, as already noted in its judgment of 24 January 2013, that the first-instance court disregarded the medical [records] ... and adduced evidence as to whether there was any colouring to [the applicant’s] injury. During the proceedings, an attempt was made to relate [the applicant’s] injury to a traffic accident in October 2007 [in which] he had sustained injuries and worn a neck collar for longer. This is no longer argued in the impugned judgment, but it is alleged that [the applicant’s] injury was sustained in a fight he had taken part in before asking Dr L.D.B for medical assistance. It is unclear on what basis the first-instance court had drawn this conclusion ... The first-instance court now also did not sufficiently assess N.S.’s statement ... in which he clearly said that he had noticed a blood stain on [the applicant’s] shirt. In the impugned judgment, this witness’s statement is changed so that justification was given for the conclusion that [the applicant] did not sustain such an injury ... the first-instance court, in principle, accepts that [the applicant’s] injury was not a result of actions taken by the accused, but ...was sustained in a fight with unidentified persons at an unknown location immediately before the [medical] examination. ... In such circumstances, the first-instance court finds that [the applicant’s] injury was caused later than the interview that took place at Resen police station ... ... there is no evidence that after the interview [at the police station the applicant] went somewhere, took part in a fight with unidentified individuals and sustained injuries before asking the doctor for a medical check-up. The reasons the first-instance court gives in support of its judgment are unclear and, to a considerable extent, contradictory and inconsistent with the evidence admitted ...” 46. On 18 March 2015 the Bitola Court of First Instance acquitted (ослободува од обвинение) G.S. of ill-treatment and dismissed the indictment (се одбива обвинението) as regards the accusations of bodily injury. In this latter connection, the court found that the prosecution had become time-barred. As regards the charges of ill-treatment the court found, for the same reasons as in the previous judgment, that there was insufficient evidence that the applicant’s injury to his nose had been caused by G.S. On the contrary, all the available material suggested that it had been sustained in a fight that had taken place immediately before the applicant had asked for medical assistance at Ohrid Hospital. 47. On 9 July 2015 the Bitola Court of Appeal allowed the applicant’s appeal and remitted the case to the first-instance court for fresh examination, which, as noted in the judgment, was to be held before a different panel of judges. The court stated that: “... the conclusion of the first-instance court was in serious doubt and the established facts were not supported by the evidence admitted ... the first-instance court again disregarded the instructions of the Court of Appeal specified in the [previous] judgments. The first-instance court disregarded the medical [records] ... the first-instance court was previously instructed to assess [N.S.’s] statement; [the latter], which included some indications as to what had happened ... As previously stated, it is clear from [N.S.’s] statement that he had been told by [the applicant] that it had not been right to work without a permit, but that [the applicant] should not have been beaten up. Witness [N.S.] clearly stated that he had seen a blood stain [around] the applicant’s stomach [area] ...It would be necessary for [the first-instance court] to reassess evidence already admitted and pay particular attention to the instructions [specified] in this judgment and earlier judgments of the Court of Appeal, which suggest that the available evidence is sufficient [for the court] to draw a conclusion as to whether the accused had undertaken those actions and committed the crime imputed to him ...” 48. The fifth round of proceedings is at present pending before the first-instance court. 49. In a judgment of 12 November 2013, which became final on 4 December 2013, the Supreme Court allowed the applicant’s request for protection of the right to a hearing within a reasonable time (“length remedy”) and acknowledged that the criminal proceedings against G.S. had been too long. It held that the applicant had not contributed to the length of the proceedings, which had been protracted due to the fact that two courts of first-instance had adjudicated the case; the Bitola Court of First Instance had not been diligent in fixing court hearings and the case had been remitted to it twice already. It awarded the applicant the equivalent of 500 euros (EUR) in compensation and ordered the Bitola Court of First Instance to conclude the criminal proceedings as quickly as possible, but no later than six months after receipt of its judgment.

§ Cauze similare