KURILOVICH AND OTHERS v. BULGARIA

Comunicat la 14 decembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 45158/09 Dmitri Gavrilovich KURILOVICH și alții împotriva Bulgariei depusă la 2 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, Dmitri Gavrilovich Kurilovich, Maria Atanasova Kurilovich și Alexandar Dmitriev Kurilovich, s-au născut în 1978, 1980 și, respectiv, 2007. Primul reclamant este un național din Belarus și al doilea și al treilea reclamant sunt resortisanți bulgari. La momentul depunerii cererii, al doilea și al treilea reclamant locuiau la Sofia. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dna Galya Galabova, avocat practicant la Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a venit în Bulgaria în 1997. În 2001 a primit statutul de rezident pe termen lung și în 2003 – statutul de rezident permanent. În 2005 s-a căsătorit cu al doilea reclamant, iar în 2007 s-a născut fiul lor, al treilea reclamant. La 29 mai 2008, șeful Serviciului de Securitate Națională al Ministerului Afacerilor Interne a eliberat un ordin de retragere a permisului de ședere al primului reclamant, de a ordona expulzarea și de a impune o interdicție de zece ani privind replica sa intrarea în Bulgaria pe motivul faptului că prezența sa în țară a reprezentat o „amenințare gravă pentru securitatea națională”. Nu au fost indicate motive de fapt; s-a remarcat doar că ordinea se bazează pe „propoziția nr. B848”. Deși acest document intern nu a fost depus de reclamanții, susținerile formulate în el au fost ulterior rezumate de Curtea Supremă Administrativă în procedura descrisă mai jos. Se pare că primul reclamant a fost membru al unui „grup criminal rus” și a fost implicat în spălare de bani. La 12 iunie 2008, primul reclamant a solicitat revizuirea judiciară a ordinului de expulzare, subliniind în special că a avut familia sa în Bulgaria și că măsurile împotriva acestuia au încălcat drepturile Convenției. În plus, el a prezentat un certificat că nu are condamnare penală în Bulgaria. Într-o hotărâre finală din 8 ianuarie 2009, Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de reexaminare judiciară și a susținut că ordonanța de 29 mai 2009 este legală. După rezumarea cererilor formulate în propunerea nr. B848, a constatat că acestea sunt suficiente pentru a justifica concluzia că primul reclamant reprezintă o amenințare pentru securitatea națională. Apoi, aceasta a respins argumentele sale privind viața sa de familie, având în vedere faptul că „ orice restricție a drepturilor în temeiul convenției este justificată [când se bazează] pe considerații de securitate națională, în cazurile în care comportamentul cetățenilor străini amenință securitatea națională și ordinea publică a statului în care locuiesc”. La o dată neespecificată după hotărârea de mai sus, primul reclamant a fost expulzat. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Raza v. Bulgaria (nr. 31465/08, §§ 30-36, 11 februarie 2010). Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că expulzia primului reclamant din Bulgaria, considerată arbitrară, a perturbat viața lor de familie stabilită acolo. De asemenea, reclamanții se plâng, în baza articolelor 6 și 13 din Convenție, că nu au avut la dispoziție niciun remediu eficace pentru protejarea dreptului la viața de familie. Acestea subliniază că Curtea Supremă Administrativă nu a efectuat nicio revizuire semnificativă a afirmațiilor executivului că primul reclamant a fost implicat în activități ilegale și a reprezentat o amenințare pentru securitatea națională și că nu a luat în considerare consecințele expulzării pentru familia sa. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, din cauza expulzării primului reclamant și a celorlalte măsuri împotriva acestuia (a se vedea, de exemplu, Raza c. Bulgaria , nr. 31465/08, § 43-56, 11 februarie 2010, și Amie și alții c. Bulgaria , nr. 58149/08, §§ 89-102, 12 februarie 2013)? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerea lor în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Kaushal și alții c. Bulgaria , nr. 1537/08, §§ 35-43, 2 septembrie 2010)?

Communicated on 14 December 2015

FIFTH SECTION

Application no. 45158/09

Dmitri Gavrilovich KURILOVICH and others

against Bulgaria

lodged on 2 July 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Dmitri Gavrilovich Kurilovich, Maria Atanasova Kurilovich and Alexandar Dmitriev Kurilovich, were born in 1978, 1980 and 2007 respectively. The first applicant is a national of Belarus and the second and third applicants are Bulgarian nationals. At the time of submission of the application the second and third applicants were living in Sofia. The applicants were represented before the Court by Ms Galya Galabova, lawyer practicing in Sofia.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The first applicant came to Bulgaria in 1997. In 2001 he was granted long-term resident status, and in 2003 – permanent resident status. In 2005 he married the second applicant, and in 2007 was born their son, the third applicant.

On 29 May 2008 the head of the Ministry of Internal Affairs’ National Security Service issued an order withdrawing the first applicant’s residence permit, ordering his expulsion and imposing a ten-year ban on his re

‑

entering Bulgaria on the ground that his presence in the country represented a “serious threat to national security”. Factual grounds were not indicated; it was merely noted that the order was based on “proposal no.

B848”.

Although that internal document has not been submitted by the applicants, the claims made in it were subsequently summarized by the Supreme Administrative Court in the proceedings described below. Apparently, it stated that the first applicant was a member of a “Russian criminal group” and had been implicated in money laundering.

On 12 June 2008 the first applicant applied for the expulsion order’s judicial review. He pointed out, in particular, that he had his family in Bulgaria, and that the measures against him were in breach of his Convention rights. In addition, he presented a certificate that he had no criminal convictions in Bulgaria.

In a final judgment of 8 January 2009 the Supreme Administrative Court dismissed the application for judicial review and held that the 29 May 2009 order was lawful. After summarizing the claims made in proposal no. B848, it found that they were sufficient to justify a conclusion that the first applicant represented a threat to national security. Next, it dismissed his arguments relating to his family life, considering that

“any restriction of the rights under the Convention is justified [when based] on national security considerations, in cases where foreign citizens’ behaviour threatens the national security and the public order of the State where they reside.”

On an unspecified date following the above judgment the first applicant was expelled.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice have been summarised in the Court’s judgment in the case of

Raza v. Bulgaria

(no. 31465/08, §§ 30-36, 11 February 2010).

COMPLAINTS

1.

The applicants complain under Article 8 of the Convention that the first applicant’s expulsion from Bulgaria, which they consider arbitrary, disrupted their settled family life there.

2.

The applicants also complain, relying on Articles 6 and 13 of the Convention, that they had at their disposal no effective remedy to protect their right to family life. They point out that the Supreme Administrative Court failed to carry out any meaningful review of the executive’s claims that the first applicant was involved in unlawful activities and represented a threat to national security, and that it failed to take into account the expulsion’s consequences for his family.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their family life, contrary to Article 8 of the Convention, on account of the first applicant’s expulsion and the other measures against him (see, for example,

Raza v. Bulgaria

, no. 31465/08, § 43-56, 11 February 2010, and

Amie and Others v. Bulgaria

, no. 58149/08, §§ 89-102, 12 February 2013)?

2.

Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention (see, for example,

Kaushal and Others v. Bulgaria

, no.

1537/08, §§ 35-43, 2 September 2010)?