GAPAEV AND OTHERS v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GAPAEV AND OTHERS v. BULGARIA (CtEDO, 2015)
Comunicat la 14 decembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 41887/09 Ruslan Eldarovich GAPEAV și alții împotriva Bulgariei depusă la 11 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Ruslan Eldarovich Gapaev, dna Radima Pashaevna Bashtarova, dl Nuri Ruslanovich Gapaev, dna Sofiya Ruslanovna Gapaeva și dna Samira Ruslanovna Gapaeva, sunt resortisanți ruși născuți în 1970, 1973, 1999, 2001 și, respectiv, 2007. La momentul depunerii cererii, primul reclamant a fost reținut la un centru de detenție al Ministerului Afacerilor Interne, iar celelalte reclamante au locuit la Sofia. Reclamanții au fost reprezentate în fața Curții de către dna Galya Galabova, avocat practicant la Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primii doi solicitanți, un cuplu căsătorit, au sosit în Bulgaria în 1997. Trei copii ai lor, rămasii solicitanți, s-au născut în Bulgaria în 1999, 2001 și, respectiv, în 2007. Toți membrii familiei au primit permise de rezidenți permanenti. În 2005 primul reclamant a cumpărat un apartament în Sofia, unde locuia familia. La 29 mai 2008, șeful Serviciului de Securitate Națională al Ministerului Afacerilor Interne a emis un ordin de retragere a permisului de rezidență al dlui Gapaev, de ordonare a expulzării sale și de impunerea unei interdicții de zece ani în ceea ce privește intrarea în Bulgaria pe motivul faptului că prezența sa în țară a reprezentat o „amenințare gravă pentru securitatea națională”. Nu au fost indicate motive de fapt; s-a remarcat doar că ordinea se bazează pe „propoziția nr. B849”. Deși acest document intern nu a fost depus de reclamanții, susținerile formulate în acest document au fost ulterior rezumate de Curtea Supremă Administrativă în procedurile descrise mai jos. Documentul se pare că dl Gapaev a fost liderul unui grup terorist internațional, lucrând pentru sprijinirea și finanțarea organizațiilor extremiste și separatiste chechene. De asemenea, a susținut că a fost căutat pe teritoriul Federației Ruse, că a fost implicat în extorcare, traficul de droguri, traficul de trafic și alte activități criminale și că acțiunile sale au redus prestigiul și interesele statului bulgar. Într-o dată neespecificată, dl Gapaev a solicitat revizuirea judiciară a ordinului de expulzare. Cazul, auzit de Curtea Supremă Administrativă, a fost clasificat și reclamanții prezintă doar un fragment al hotărârii furnizate. Se pare că primul reclamant a fost informat cu privire la reclamațiile factuale formulate în propunerea menționată mai sus, deoarece a prezentat dovezi care vizează refutarea unora dintre ele. În special, el a prezentat certificate emise de autoritățile bulgare și ruse care declară că nu a avut condamnare în cele două țări și a explicat că în februarie 2008 a călătorit în Rusia, unde, după cum a afirmat el, ar fi fost arestat dacă ar fi fost într-adevăr căutat de autoritățile. Într-o hotărâre finală din 20 decembrie 2008, Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de revizuire judiciară. După rezumarea cererilor formulate în propunerea nr. B849, a susținut că aceaceasta a fost obligată de ei, deoarece au fost conținute într-un document oficial care atestă fapte. Astfel, în opinia sa, „ar trebui concluzionat că prezența și activitatea [primului reclamant] constituie o amenințare gravă pentru securitatea națională și pentru prestigiul internațional al Republicii Bulgaria.” Este neclar dacă, în urma procedurii de mai sus, primul reclamant a fost expulsat de fapt. De la 10 septembrie 2008 la o dată neespecificată a fost plasat în detenție în așteptarea expulzării. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Raza v. Bulgaria (nr. 31465/08, §§ 30-36, 11 februarie 2010). COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că expulziarea primului reclamant din Bulgaria, considerată arbitrară, ar perturba viața lor de familie stabilită acolo. De asemenea, reclamanții se plâng, în baza articolelor 6 și 13 din Convenție, că nu au avut la dispoziție niciun remediu eficace pentru protejarea dreptului la viața de familie. Acestea subliniază că Curtea Supremă Administrativă nu a efectuat nicio revizuire semnificativă a afirmațiilor executivului că primul reclamant a fost implicat în activități ilegale și a reprezentat o amenințare pentru securitatea națională și că nu a luat în considerare consecințele expulzării pentru familia sa. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, din cauza ordinului de expulzare a primului reclamant (a se vedea, de exemplu, Raza c. Bulgaria , nr. 31465/08, § 43-56, 11 februarie 2010, și Amie și alții c. Bulgaria , nr. 58149/08, §§ 89-102, 12 februarie 2013)? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerea lor în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Kaushal și alții c. Bulgaria , nr. 1537/08, §§ 35-43, 2 septembrie 2010)?