GAPAEV AND OTHERS v. BULGARIA

Comunicat la 14 decembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 41887/09 Ruslan Eldarovich GAPEAV și alții împotriva Bulgariei depusă la 11 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Ruslan Eldarovich Gapaev, dna Radima Pashaevna Bashtarova, dl Nuri Ruslanovich Gapaev, dna Sofiya Ruslanovna Gapaeva și dna Samira Ruslanovna Gapaeva, sunt resortisanți ruși născuți în 1970, 1973, 1999, 2001 și, respectiv, 2007. La momentul depunerii cererii, primul reclamant a fost reținut la un centru de detenție al Ministerului Afacerilor Interne, iar celelalte reclamante au locuit la Sofia. Reclamanții au fost reprezentate în fața Curții de către dna Galya Galabova, avocat practicant la Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primii doi solicitanți, un cuplu căsătorit, au sosit în Bulgaria în 1997. Trei copii ai lor, rămasii solicitanți, s-au născut în Bulgaria în 1999, 2001 și, respectiv, în 2007. Toți membrii familiei au primit permise de rezidenți permanenti. În 2005 primul reclamant a cumpărat un apartament în Sofia, unde locuia familia. La 29 mai 2008, șeful Serviciului de Securitate Națională al Ministerului Afacerilor Interne a emis un ordin de retragere a permisului de rezidență al dlui Gapaev, de ordonare a expulzării sale și de impunerea unei interdicții de zece ani în ceea ce privește intrarea în Bulgaria pe motivul faptului că prezența sa în țară a reprezentat o „amenințare gravă pentru securitatea națională”. Nu au fost indicate motive de fapt; s-a remarcat doar că ordinea se bazează pe „propoziția nr. B849”. Deși acest document intern nu a fost depus de reclamanții, susținerile formulate în acest document au fost ulterior rezumate de Curtea Supremă Administrativă în procedurile descrise mai jos. Documentul se pare că dl Gapaev a fost liderul unui grup terorist internațional, lucrând pentru sprijinirea și finanțarea organizațiilor extremiste și separatiste chechene. De asemenea, a susținut că a fost căutat pe teritoriul Federației Ruse, că a fost implicat în extorcare, traficul de droguri, traficul de trafic și alte activități criminale și că acțiunile sale au redus prestigiul și interesele statului bulgar. Într-o dată neespecificată, dl Gapaev a solicitat revizuirea judiciară a ordinului de expulzare. Cazul, auzit de Curtea Supremă Administrativă, a fost clasificat și reclamanții prezintă doar un fragment al hotărârii furnizate. Se pare că primul reclamant a fost informat cu privire la reclamațiile factuale formulate în propunerea menționată mai sus, deoarece a prezentat dovezi care vizează refutarea unora dintre ele. În special, el a prezentat certificate emise de autoritățile bulgare și ruse care declară că nu a avut condamnare în cele două țări și a explicat că în februarie 2008 a călătorit în Rusia, unde, după cum a afirmat el, ar fi fost arestat dacă ar fi fost într-adevăr căutat de autoritățile. Într-o hotărâre finală din 20 decembrie 2008, Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de revizuire judiciară. După rezumarea cererilor formulate în propunerea nr. B849, a susținut că aceaceasta a fost obligată de ei, deoarece au fost conținute într-un document oficial care atestă fapte. Astfel, în opinia sa, „ar trebui concluzionat că prezența și activitatea [primului reclamant] constituie o amenințare gravă pentru securitatea națională și pentru prestigiul internațional al Republicii Bulgaria.” Este neclar dacă, în urma procedurii de mai sus, primul reclamant a fost expulsat de fapt. De la 10 septembrie 2008 la o dată neespecificată a fost plasat în detenție în așteptarea expulzării. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Raza v. Bulgaria (nr. 31465/08, §§ 30-36, 11 februarie 2010). COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că expulziarea primului reclamant din Bulgaria, considerată arbitrară, ar perturba viața lor de familie stabilită acolo. De asemenea, reclamanții se plâng, în baza articolelor 6 și 13 din Convenție, că nu au avut la dispoziție niciun remediu eficace pentru protejarea dreptului la viața de familie. Acestea subliniază că Curtea Supremă Administrativă nu a efectuat nicio revizuire semnificativă a afirmațiilor executivului că primul reclamant a fost implicat în activități ilegale și a reprezentat o amenințare pentru securitatea națională și că nu a luat în considerare consecințele expulzării pentru familia sa. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, din cauza ordinului de expulzare a primului reclamant (a se vedea, de exemplu, Raza c. Bulgaria , nr. 31465/08, § 43-56, 11 februarie 2010, și Amie și alții c. Bulgaria , nr. 58149/08, §§ 89-102, 12 februarie 2013)? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerea lor în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Kaushal și alții c. Bulgaria , nr. 1537/08, §§ 35-43, 2 septembrie 2010)?

Communicated on 14 December 2015

FIFTH SECTION

Application no. 41887/09

Ruslan Eldarovich GAPAEV and others

against Bulgaria

lodged on 11 June 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Ruslan Eldarovich Gapaev, Ms Radima Pashaevna Bashtarova, Mr Nuri Ruslanovich Gapaev, Ms Sofiya Ruslanovna Gapaeva and Ms Samira Ruslanovna Gapaeva, are Russian nationals who were born in 1970, 1973, 1999, 2001 and 2007 respectively. At the time of submission of the application the first applicant was detained at a detention facility of the Ministry of the Internal Affairs, and the remaining applicants lived in Sofia. The applicants were represented before the Court by Ms Galya Galabova, lawyer practicing in Sofia.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The first two applicants, a married couple, arrived in Bulgaria in 1997. Their three children, the remaining applicants, were born in Bulgaria in 1999, 2001 and 2007 respectively. All members of the family were granted permanent resident permits. In 2005 the first applicant bought a flat in Sofia, where the family lived.

On 29 May 2008 the head of the Ministry of Internal Affairs’ National Security Service issued an order withdrawing Mr Gapaev’s residence permit, ordering his expulsion and imposing a ten-year ban on his re

‑

entering Bulgaria on the ground that his presence in the country represented a “serious threat to national security”. Factual grounds were not indicated; it was merely noted that the order was based on “proposal no.

B849”.

Although that latter internal document has not been submitted by the applicants, the claims made in it were subsequently summarized by the Supreme Administrative Court in the proceedings described below. The document apparently stated that Mr Gapaev was the leader of an international terrorist group, working towards the aiding and financing of Chechen extremist and separatist organisations. It also claimed that he was being searched on the territory of the Russian Federation, that he had been implicated in extortion, drug trafficking, smuggling and other criminal activities, and that his actions lowered the prestige and the interests of the Bulgarian State.

On an unspecified date Mr Gapaev applied for judicial review of the expulsion order. The case, heard by the Supreme Administrative Court, was classified, and the applicants only submit an excerpt of the judgment given. Apparently, the first applicant was informed of the factual claims made in the proposal referred to above, because he submitted evidence aiming to refute some of them. In particular, he presented certificates issued by the Bulgarian and the Russian authorities stating that he had no convictions in the two countries, and explained that in February 2008 he had travelled to Russia, where, as he claimed, he would have been arrested had he indeed been searched by the authorities.

In a final judgment of 20 December 2008 the Supreme Administrative Court dismissed the application for judicial review. After summarizing the claims made in proposal no. B849, it held that it was bound by them as they were contained in “an official document attesting of facts”. Thus, in its view

“it should be concluded that the presence and the activity of the [first applicant] amount to a serious threat to national security and to the international prestige of the Republic of Bulgaria.”

It is unclear whether, following the proceedings above, the first applicant has actually been expelled. From 10 September 2008 to an unspecified date he was placed in detention pending expulsion.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice have been summarised in the Court’s judgment in the case of

Raza v. Bulgaria

(no. 31465/08, §§ 30-36, 11 February 2010).

COMPLAINTS

1.

The applicants complain under Article 8 of the Convention that the first applicant’s expulsion from Bulgaria, which they consider arbitrary, would disrupt their settled family life there.

2.

The applicants also complain, relying on Articles 6 and 13 of the Convention, that they had at their disposal no effective remedy to protect their right to family life. They point out that the Supreme Administrative Court failed to carry out any meaningful review of the executive’s claims that the first applicant was involved in unlawful activities and represented a threat to national security, and that it failed to take into account the expulsion’s consequences for his family.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their family life, contrary to Article 8 of the Convention, on account of the order for the first applicant’s expulsion (see, for example,

Raza v. Bulgaria

, no.

31465/08, § 43-56, 11 February 2010, and

Amie and Others v. Bulgaria

, no. 58149/08, §§ 89-102, 12 February 2013)?

2.

Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention (see, for example,

Kaushal and Others v. Bulgaria

, no.

1537/08, §§ 35-43, 2 September 2010)?