CASE OF KURILOVICH AND OTHERS v. BULGARIA

RESPONDENT

BGR

HOTĂRÂRE

01.06.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for family life);Violation of Article 13+8 - Right to an effective remedy (Article 13 - Effective remedy) (Article 8 - Right to respect for private and family life;Article 8-1 - Respect for family life)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF KURILOVICH AND OTHERS v. BULGARIA (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

Reclamanții s-au născut în 1978, 1980 și, respectiv, 2007. Primul reclamant a venit în Bulgaria în 1997. În 2001 i s-a acordat statutul de rezident pe termen lung și în 2003 – statutul de rezident permanent. În 2005 s-a căsătorit cu al doilea reclamant, iar în 2007 s-a născut al treilea reclamant, fiul lor. La 29 mai 2008, șeful Serviciului de Securitate Națională a emis un ordin de retragere a permisului de reședință al primului reclamant, de a ordona expulzarea sa și de a impune o interdicție de zece ani asupra reîntrarii Bulgariei în cauză că prezența sa în țară reprezintă o „amenințare gravă pentru securitatea națională”. Nu au fost indicate motive concrete care să justifice ordinul; s-a menționat doar că aceasta se bazează pe „propoziția nr. B848”. Această propunere, elaborată de Serviciul Național de Securitate la 27 mai 2008 și clasificată inițial, a fost desclasificată în 2016 și a fost prezentată de Guvern. Acesta a declarat că primul reclamant a fost membru al unui „grup criminal rus” implicat în spălarea de bani, extorcarea, contrabandarea, acordurile ilegale de arme și finanțarea „grupurilor teroriste” pe teritoriul Federației Ruse. Acesta a afirmat în continuare că primul reclamant a redus reputația internațională a Bulgariei, prin „implicarea țării în finanțarea organizațiilor teroriste, criminalității transnaționale, corupția și traficul de droguri”. Nu au fost furnizate dovezi care să justifice aceste afirmații. La 12 iunie 2008, primul reclamant a solicitat revizuirea judiciară a ordinului din 29 mai 2008. El a refuzat acuzațiile împotriva lui și a declarat că familia sa a locuit în Bulgaria și că măsurile împotriva acestuia au încălcat drepturile sale ale Convenției. În plus, el a prezentat un certificat că nu a avut condamnare penală în Bulgaria. Într-o hotărâre finală din 8 ianuarie 2009, Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de revizuire judiciară și a susținut că ordonanța de 29 mai 2008 este legală. După resumarea acuzațiilor formulate în propunerea nr. B848, a susținut doar că acestea sunt suficiente pentru a justifica concluzia că primul reclamant reprezintă o amenințare pentru securitatea națională. În plus, aceasta a respins argumentele sale referitoare la viața sa de familie, având în vedere faptul că „ orice restricție a drepturilor în temeiul Convenției este justificată [în cazul în care se bazează] pe considerații de securitate națională, în cazurile în care comportamentul cetățenilor străini amenință securitatea națională și ordinul public al statului în care locuiesc”. 10. Primul reclamant a fost expulzat la 24 aprilie 2009. Nu este clar dacă reclamanții al doilea și al treilea au rămas în Bulgaria după aceea. În 2012 primii și al doilea reclamant au avut un alt copil.

The applicants were born in 1978, 1980 and 2007 respectively. 5. The first applicant came to Bulgaria in 1997. In 2001 he was granted long-term resident status, and in 2003 – permanent resident status. In 2005 he married the second applicant, and in 2007 the third applicant, their son, was born. 6. On 29 May 2008 the head of the National Security Service issued an order withdrawing the first applicant’s residence permit, ordering his expulsion and imposing a ten-year ban on his reentering Bulgaria on the ground that his presence in the country represented a “serious threat to national security”. Factual grounds justifying the order were not indicated; it was merely noted that it was based on “proposal no. B848”. 7. That proposal, drawn up by the National Security Service on 27 May 2008 and initially classified, was declassified in 2016 and has been submitted by the Government. It stated that the first applicant was a member of a “Russian criminal group” implicated in money laundering, extortion, smuggling, illegal arms deals and the financing of “terrorist groups” on the territory of the Russian Federation. It said further that the first applicant had lowered Bulgaria’s international reputation, by “implicating the country in the financing of terrorist organisations, transnational criminality, corruption and drug trafficking”. No evidence was provided to substantiate those claims. 8. On 12 June 2008 the first applicant applied for judicial review of the order of 29 May 2008. He denied the allegations against him and stated that his family resided in Bulgaria and that the measures against him breached his Convention rights. In addition, he presented a certificate that he had no criminal convictions in Bulgaria. 9. In a final judgment of 8 January 2009 the Supreme Administrative Court dismissed the application for judicial review and held that the 29 May 2008 order was lawful. After summarising the allegations made in proposal no. B848, it held merely that they were sufficient to justify a conclusion that the first applicant represented a threat to national security. Furthermore, it dismissed his arguments relating to his family life, considering that “any restriction of the rights under the Convention is justified [when based] on national security considerations, in cases where foreign citizens’ behaviour threatens the national security and the public order of the State where they reside.” 10. The first applicant was expelled on 24 April 2009. It is unclear whether the second and third applicants remained in Bulgaria after that. In 2012 the first and second applicants had another child.

§ Cauze similare