CASE OF GRABCHAK v. BULGARIA

Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în Kiev. Reclamantul a venit în Bulgaria în 1995. În 1996 a început o relație cu dna M., de asemenea un național ucrainean. În 1997 au avut un fiu. În 2003 reclamantul a primit statutul de rezident permanent. La 6 noiembrie 2006, șeful Serviciului de Securitate Națională a Internului a emis un ordin de retragere a permisului de reședință al reclamantului, de a ordona expulziarea acestuia și de a impune o interdicție de zece ani asupra reîntrăznirii Bulgariei, din cauza faptului că prezența sa în țară reprezintă o „amenințare gravă pentru securitatea națională”. Nu au fost indicate motive concrete care să justifice ordinul; s-a menționat doar că aceasta se bazează pe „propoziția nr. B4923”. Această propunere, elaborată de Serviciul Național de Securitate și, de asemenea, din 6 noiembrie 2006, a fost depusă Curții. Acesta a declarat că reclamantul a fost implicat în acte de extorcare, contrabandă, acorduri de arme și spălare de bani, că a operat cu mari sume de bani obținuți ilegal, că a înființat contacte cu oficialii bulgari, inclusiv ofițerii de poliție, care i-au furnizat servicii ilegale și că a fost în contact cu presupusii teroriști. În timp ce menționează activitățile presupuse ilegale ale reclamantului, propunerea se referă la date și nume specifice, dar la nici o dovadă care să susțină acuzațiile. În cele din urmă, s-a declarat că reclamantul a părăsit Bulgaria la 29 octombrie 2006. Neconștient de ordinul ministerial din 6 noiembrie 2006, la 15 noiembrie 2006, reclamantul a încercat să intre din nou pe teritoriul bulgar, dar a fost oprit la graniță și nu a permis intrarea. De atunci locuiește în Kiev, în timp ce doamna M. și fiul său a rămas în Bulgaria. 10. Prin intermediul avocatului său, reclamantul a depus un recurs ministrului bulgar al Internului împotriva ordinului din 6 noiembrie 2006. Apelul a fost respins la 22 decembrie 2006, ministrul a subliniat, în special, că a considerat nerelevant argumentul reclamantului că s-a stabilit în Bulgaria cu familia sa. 11. După aceea, reclamantul a solicitat revizuirea judiciară a ordinului din 6 noiembrie 2006. În special, el a subliniat în cererea sa că familia sa locuia în Bulgaria și că separarea lor a fost nejustificată. 12. În cursul procedurii judiciare, avocatul reclamantului a fost prezentată propunere nr. B4923. 13. Într-o hotărâre din 30 octombrie 2007, Curtea Supremă de Administrație a susținut că este competentă să examineze cererea, referindu-se la hotărârea Curții în cazul AlNashif v. Bulgaria (nu. 50963/99, 20 iunie 2002) și art. 13 din Convenție, chiar dacă, în momentul eliberării ordinului impugat, revizuirea judiciară nu a fost disponibilă în temeiul legislației aplicabile (a se vedea punctul 16 mai jos). 14. Procedura judiciară s-a încheiat la 19 martie 2009 cu o hotărâre finală a Curții Supreme de Administrație, care a susținut ordinul din 6 noiembrie 2006. După enumerarea presupuselor activități ilegale ale reclamantului descrise în propunerea nr. B4923, a declarat pur și simplu că ordinul impugat nu a încălcat legea. În plus, aceasta a respins argumentele reclamantului privind viața sa de familie și viața privată, declarând: „ orice restricție a drepturilor prevăzute în Convenție este justificată [când se bazează] pe considerații de securitate națională, în cazurile în care comportamentul cetățenilor străini amenință securitatea națională și ordinul public al statului în care locuiesc.”