GERTER c. POLOGNE

Comunicat la 16 decembrie 2015 Secțiunea a patra Cerere nr. 69912/14 Patrycjusz GERTER împotriva Poloniei introdusă la 4 decembrie 2014 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Patrycjusz Gerter, este un resortisant polonez născut în 1963 și rezident în Jelenia Góra. La momentul faptelor a fost deținut la domiciliu de arestare în Wrocław. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În noiembrie 2013, reclamantul a inițiat o acțiune în vederea protejării drepturilor sale de personalitate împotriva unui expert psiholog care a intervenit în procedura privind cererea sa de eliberare condiționată. Într-un act . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În sprijinul cererii sale, acesta a prezentat o declarație de resurse din care reiese că nu a desfășurat niciun loc de muncă în penitenciare și nu dispunea de niciun fel de economii sau obiecte de valoare. Printr-o scrisoare pe care o trimisese reclamantului la 24 ianuarie 2014, instanța i-a solicitat să comunice adresa de reședință a adversarului său. Reclamantul a informat instanța care nu știa adresa solicitată. El a precizat că, în cazul în care lipsa sa de a comunica adresa de reședință a părții pârâte ar putea conduce la returnarea cererii sale, aceaceasta ar trebui tratată ca fiind îndreptată împotriva centrului medical în care adversarul său își exercită funcțiile profesionale. La 14 martie 2014, reclamantul a indicat instanței la adresa centrului medical menționat mai sus. La 18 martie 2014, Tribunalul Regional din Jelenia Góra, hotărând în temeiul articolelor 126 alineatul (2) și 130 din Codul de procedură civilă, a dispus returnarea cererii reclamantului, ceea ce presupunea că acțiunea sa a fost considerată ca nefiind introdusă niciodată. La 24 martie 2014, reclamantul a recurs la această ordonanță și a susținut că adresa pe care a comunicat-o instanței era singura de care avea cunoștință. În calitate de deținut timp de 18 ani, acesta nu dispunea de alte posibilități de a stabili adresa de reședință a părții pârâte. Acesta a subliniat, de asemenea, că cererea sa a fost legată de activitățile profesionale ale adversarului său și nu de activitățile sale private. La 4 aprilie 2014, Tribunalul Regional din Jelenia Góra l-a exonerat pe reclamant de plata unei părți de peste 100 PLN (aproximativ 25 EUR) a cheltuielilor exigibile. Din motivele sale, s-a constatat că numai persoanele care nu dispun de nici o capacitate de economisire ar putea beneficia de scutirea de la plata cheltuielilor de judecată în ansamblul lor, ceea ce nu era cazul reclamantului. În acest context, tribunalul a constatat că, în măsura în care cererea sa privind competența prezentată în iunie 2013, reclamantul ar fi trebuit să strângă sumele prevăzute pentru litigiul său. El a notat că, după declarația de operațiuni efectuate în contul său, reclamantul a cruțat suma de 552 PLN și ar fi trebuit să utilizeze acești bani pentru a plăti cheltuielile aferente procedurii. La 11 aprilie 2014, reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei decizii și a susținut că banii în cauză, plasați pe pelicula sa de eliberare, nu erau disponibili înainte de eliberarea sa. Sumele oferite de mama sa au fost foarte modeste, iar cea mai mare parte dintre acestea au fost utilizate pentru achiziționarea de la cantină d La 14 mai 2014, reclamantul a solicitat ca președintele Tribunalului Regional din Jelenia Góra, în calitate de administrator al datelor cu caracter personal ale experților judiciari pe lângă această instanță, să îi comunice adresa adversarului său. La 23 mai 2014, tribunalul de apel al Wroclaw l-a exonerat pe reclamant de acțiunea sa din 11 aprilie. Luând act de faptul că reclamantul nu își exercita niciun loc de muncă, nu deținea niciun venit sau obiect de valoare și nu avea nici posibilitatea de a-și utiliza economiile acumulate pe teritoriul său de eliberare, instanța subcontractată pe motivele deciziei din 14 mai 2014, considerând că reclamantul era în măsură să plătească 100 PLN pentru costurile procedurii. La 4 iunie 2014, Tribunalul Regional din Jelenia Góra somma reclamantului a achitat cheltuielile în cauză. La 30 iunie 2014, Tribunalul Regional din Jelenia Góra a declarat inadmisibilă acțiunea sa împotriva ordonanței din 18 martie 2014, pe motiv că taxele nu au fost plătite. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind scutirea de la plata cheltuielilor procedurii În conformitate cu dreptul polonez, orice reclamant este obligat să plătească cheltuieli de procedură în momentul depunerii unui act de către un tribunal. Pe măsură ce procedura se desfășoară, fiecare parte trebuie să plătească costuri suplimentare, în special atunci când aceasta interjează apelul, la mai puțin de o parte din aceste costuri. Ca regulă generală, cheltuielile de procedură reprezintă un procent din suma în joc. În principiu, o parte care a fost decăzută din cererea sa trebuie să ramburseze adversarului său cheltuielile suportate la sfârșitul litigiului. În conformitate cu articolele 101 și 102 din Legea din 28 iulie 2005 privind cheltuielile de judecată în materie civilă, o persoană care nu poate să plătească cheltuielile de judecată fără ca acest lucru să ducă la o scădere semnificativă a nivelului de trai și a nivelului de familie al acesteia poate solicita instanței din l ën que que que que que que l que que que é que que é que é l que que que é que que é que que é que é é é é é l é é é l é é l é é é é é l é é é é é l é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é l é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é l é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é l é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é l é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é é În conformitate cu art. 109 din legea menționată anterior, în cazul în care există îndoieli cu privire la situația financiară reală a reclamantului, instanța poate dispune verificarea declarației sale. În conformitate cu art. 110 din lege, instanța anulează scutirea de la plata cheltuielilor de procedură în întregime sau parțial în cazul în care circumstanțele care i-au justificat tribuția nu există sau au încetat să existe ; atunci partea în cauză va trebui să plătească cheltuielile și cheltuielile de judecată datorate în cauza sa. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor judiciare art. 126 din Codul de procedură civilă stabilește condițiile de formă pe care trebuie să le respecte scrierile oficiale și actele de procedură, precum și elementele conținutului acestora. În conformitate cu art. 126 alin. (2) din Cod, un act de punere în aplicare trebuie să conțină adresa de reședință (adres zamiszania) a părților la procedură. La art. 135 din Cod prevede că notificarea unui act de procedură în care se află domiciliul, locul de muncă sau locul în care poate fi prezent destinatarul său. Dispozițiile relevante din Legea din 24 septembrie 2010 privind registrul național al populației În conformitate cu art. 46 din legea menționată anterior, datele înregistrate în registrul național al populației pot fi comunicate unei persoane fizice, cu condiția ca aceasta să demonstreze că este în interesul acesteia. În temeiul articolului 8 alineatul (14) din lege, adresa de domiciliu (adresa zameldowania) a unui particular este înregistrată în registru. În conformitate cu art. 50 alineatul (1) din lege, ministrul lapei autorizează accesul la datele înregistrate în registrul populației. Jurisprudența Curții Supreme cu privire la comunicarea actelor judiciare Potrivit unei jurisprudențe bine stabilite a Curții Supreme, un act în temeiul articolului 143 din CPC mai puțin la adresa de ședere (ordonanța Curții Supreme din 27 septembrie 2000, V CKN 1494/00). Actele de procedură destinate unui particular care desfășoară o activitate profesională ca persoană fizică trebuie să fie comunicate în conformitate cu normele aplicabile persoanelor fizice, și anume la domiciliu, la locul de muncă sau într-un loc, unde destinatarul actului poate fi prezent (hotărârea Tribunalului de apel din Poznań din 19 decembrie 2012, I Aca 1046/12). Hotărârea Curții Supreme din 11 octombrie 2013 (I CSK 697/12, OSNC 2014/1/9), în temeiul articolului 135 alineatul (1) și al articolului 138 din CPC, orice adresă În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o entitate sau o entitate sau o entitate juridică sau o entitate sau o entitate sau o entitate sau o entitate sau organism sau organism care face sau o face sau organism care face sau o face sau care face sau care face obiectul unei astfel de drept (fie sau care face obiectul unei astfel de drept (ă, în conformitate a unei astfel de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori ori ori ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept, o persoană ori ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept sau de drept ori de drept sau de drept ori de drept ori În conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții Administrative Supreme (hotărârea din 19 martie 2002, IV SA 1132/00), interesul de a acționa într-o procedură de raportare a datelor înregistrate în registrul național al populației trebuie să fie actual, și anume că nu poate fi justificat prin acțiuni viitoare. În cazul în care cererea de comunicare a datelor cu caracter personal decurge dintr-un litigiu, care nu este în curs de desfășurare, datele din registru nu pot fi comunicate reclamantului (judecarea Tribunalului Regional Administrativ din Varșovia din 25 martie 2009, IV SA/Wa 1616/08). Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță din cauza returnării cererii sale motivate de lipsa comunicării către instanța internă competentă a adresei de reședință a părții pârâte În ceea ce privește aceeași dispoziție a convenției, reclamantul se plânge, de asemenea, de refuzul instanțelor interne de a plăti integral cheltuielile procedurii. A existat, în speță, o încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță în urma returnării cererii sale civile, ordonată în temeiul articolului 126 alineatul (2) din Codul de procedură civilă și motivată de lipsa acestuia de a comunica instanței regionale din Jelenia Góra adresa de reședință a părții adverse? În speță, a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță din cauza respingerii cererii sale de scutire de la plata costurilor de procedură în ansamblul lor

Communiquée le 16 décembre 2015

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

69912/14

Patrycjusz GERTER

contre la Pologne

introduite le 4 December 2014

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Patrycjusz Gerter, est un ressortissant polonais né en 1963 et résidant à Jelenia Góra. À l’époque des faits il était détenu à la maison d’arrêt à Wrocław.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

En novembre 2013, le requérant engagea une action en protection de ses droits de la personnalité à l’encontre d’un expert psychologue ayant intervenu dans la procédure portant sur sa demande de libération conditionnelle. Dans un acte introductif d’instance, le requérant communiqua au tribunal l’adresse de son adversaire qui était identique à celle indiquée sur l’expertise présentée par ce dernier; l’adresse en question était celle d’un centre médical où l’expert exerçait ses fonctions professionnelles. Le requérant demanda en même temps au tribunal de l’exonérer du paiement des frais de la procédure. À l’appui de sa demande, il présenta une déclaration de ressources dont il ressortait qu’il n’exerçait aucun emploi en milieu carcéral et ne disposait d’aucuns épargne ni objets de valeur.

Par un courrier qu’il avait fait parvenir au requérant le 24

janvier 2014, le tribunal lui demanda de communiquer l’adresse de résidence de son adversaire. Le requérant informa le tribunal qu’il ne connaissait pas l’adresse demandée. Il précisa que, dans le cas où son défaut de communiquer l’adresse de résidence de la partie adverse serait susceptible de conduire au retour de sa demande, celle-ci devrait être traitée comme ayant été dirigée contre le centre médical où son adversaire exerçait ses fonctions professionnelles.

Le 14 mars 2014, le requérant indiqua au tribunal l’adresse du centre médical susmentionné.

Le 18 mars 2014, le tribunal régional de Jelenia Góra statuant en application d’articles 126 § 2 et 130 du code de procédure civile,

ordonna le retour de la demande au requérant, ce qui impliquait que son action était considérée comme n’ayant jamais été introduite.

Le 24 mars 2014, le requérant fit recours contre cette ordonnance. Il soutint que l’adresse qu’il avait communiquée au tribunal était la seule dont il pouvait avoir connaissance. En tant que détenu depuis 18 années, il ne disposait pas d’autres possibilités d’établir l’adresse de résidence de la partie adverse. Il souligna en outre que sa demande était en rapport avec les activités professionnelles de son adversaire et non pas ses activités privées.

Le 4 avril 2014, le tribunal régional de Jelenia Góra exonéra le requérant du paiement de la part excédant 100 PLN (environ 25 Eur) des frais exigibles. Dans ses motifs, il releva que seules les personnes ne disposant d’aucune capacité d’épargne pouvaient prétendre à l’exonération du paiement des frais de justice dans leur totalité, ce qui n’était pas le cas du requérant. Le tribunal observa dans ce contexte que, dans la mesure où sa demande concernait l’expertise présentée en juin 2013, le requérant aurait dû réunir les sommes en prévision de son litige. Il nota que, d’après le relevé d’opérations effectuées sur son compte, le requérant avait épargné la somme de 552 PLN et aurait dû utiliser cet argent pour payer les frais afférents à la procédure.

Le 11 avril 2014, le requérant forma un recours contre cette décision. Il soutint que l’argent en question, placé sur son pécule de libération, était indisponible avant sa libération. En outre, il n’avait pas eu de possibilité d’exercer un emploi en milieu carcéral. Les sommes lui ayant été offertes par sa mère étaient très modestes et la majeure partie de celles-ci avait été utilisée pour l’achat à la cantine d’articles d’hygiène de première nécessité.

Le 14 mai 2014, le requérant demanda que le président du tribunal régional de Jelenia Góra en tant qu’administrateur des données personnelles d’experts judiciaires auprès de ce tribunal lui communiquait l’adresse de son adversaire.

Le 23 mai 2014, la cour d’appel de Wroclaw débouta le requérant de son recours du 11 avril. Notant que le requérant n’exerçait aucun emploi, ne disposait d’aucun revenu ni objets de valeur et n’avait pas non plus de possibilité d’utiliser son épargne accumulée sur son pécule de libération, le tribunal souscrit aux motifs de la décision du 14 mai 2014, considérant que le requérant était en mesure de payer 100 PLN pour les frais de la procédure.

Le 4 juin 2014, le tribunal régional de Jelenia Góra somma le requérant d’acquitter les frais en question.

Le 30 juin 2014, le tribunal régional de Jelenia Góra déclara irrecevable son recours contre l’ordonnance du 18 mars 2014, au motif que les frais exigés n’avaient pas été acquittés.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

1.

Les dispositions du code de procédure civile relatives à l’exonération du paiement des frais de la procédure

Conformément au droit polonais, tout demandeur est tenu de payer des frais de procédure au moment du dépôt d’un acte introductif d’instance auprès d’un tribunal. Au fur et à mesure du déroulement de la procédure, chaque partie doit payer des frais supplémentaires, notamment lorsqu’elle interjette appel, à moins d’une exonération de ces frais.

En règle générale, les frais de procédure représentent un pourcentage de la somme en jeu.

Une partie déboutée de sa demande doit en principe rembourser à la fin du litige à son adversaire les frais exposés par celui-ci.

Selon les articles 101 et 102 de la loi du 28 juillet 2005 sur les frais de justice en matière civile, une personne qui ne peut pas s’acquitter des frais de justice sans que cela entraîne une baisse importante de son niveau de vie et de celui de sa famille peut demander au tribunal de l’en exonérer. L’exonération du paiement des frais de procédure peut être entière ou partielle.

Selon l’article 109 de la loi susvisée, en cas de doute concernant la véritable situation financière du demandeur, le tribunal peut ordonner la vérification de sa déclaration. Selon l’article 110 de la loi, le tribunal annule l’exonération des frais de procédure dans sa totalité ou en partie si les circonstances ayant justifié son octroi n’existent pas ou ont cessé d’exister

; la partie concernée devra alors acquitter les frais et dépens dus dans son affaire.

2.

Les dispositions du Code de procédure civile relatives à la signification d’actes judiciaires

L’article 126 du code de procédure civile détermine les conditions de forme que doivent respecter les écrits officiels et les actes de procédure ainsi que les éléments de leur contenu. Selon l’article 126 § 2 du code, un acte introductif d’instance doit comporter l’adresse de résidence (

adres zamieszkania

) des parties à la procédure.

L’article 135 du code prévoit que la signification d’un acte de procédure s’effectue au domicile, sur un lieu de travail ou à un endroit où son destinataire peut être présent.

3.

Les dispositions pertinentes de la loi du 24 septembre 2010 sur le registre national de la population

Selon l’article 46 de la loi susvisée, les données répertoriées au registre national de la population peuvent être communiquées à un particulier à condition qu’il prouve son intérêt à en disposer.

En vertu de l’article 8 alinéa 14 de la loi, l’adresse

de domicile (

adres zameldowania

) d’un particulier est répertoriée au registre.

Conformément à l’article 50 alinéa 1 de la loi, le ministre de l’Intérieur autorise l’accès aux données répertoriées au registre de la population.

4.

La jurisprudence de la Cour suprême concernant la signification d’actes judiciaires

Selon une jurisprudence bien établie de la Cour suprême, un acte introductif d’instance doit préciser l’adresse de résidence du défendeur, soit

‑

en vertu de l’article 143 du CPC – tout au moins l’adresse de séjour (ordonnance de la Cour suprême du 27 septembre 2000, V CKN 1494/00). Les actes de procédure destinés à un particulier qui exerce une activité professionnelle en tant que personne physique doivent être signifiés selon les règles applicables aux particuliers, à savoir au domicile, sur un lieu de travail ou à un endroit, où le destinataire de l’acte peut être présent (arrêt de la cour d’appel de Poznań du 19 décembre 2012, I Aca 1046/12).

La Cour suprême dans son ordonnance du 11 octobre 2013 (I

CSK

697/12, OSNC 2014/1/9), précise qu’en vertu des articles 135 § 1 et

138 de CPC, toute «

adresse

» qui désigne l’identité du destinataire et le lieu de la remise de l’envoi, doit être considérée comme suffisante. Le terme «

lieu de travail

» est d’interprétation extensive et doit s’entendre comme lieux de l’exercice de l’activité professionnelle, que celle-ci soit exercée en tant que salarié ou en tant que travailleur indépendant.

5.

La jurisprudence de la Cour administrative suprême sur la procédure devant le ministre de l’Intérieur

Selon la jurisprudence pertinente de la Cour administrative suprême (arrêt du 19 mars 2002, IV SA 1132/00), l’intérêt à agir dans une procédure tendant à la communication des données répertoriées du registre national de la population doit être actuel, à savoir qu’il ne peut pas être justifié par des actions futures. Si la demande de communication des données personnelles découle d’un litige, qui n’est pas en cours, les données répertoriées au registre ne peuvent pas être communiquées au demandeur (jugement du tribunal régional administratif de Varsovie du 25 mars 2009, IV

SA/Wa

1616/08).

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit d’accès à un tribunal en raison du retour de sa demande motivé par le défaut de communication à la juridiction interne compétente de l’adresse de résidence de la partie adverse

Sous l’angle de la même disposition de la Convention, le requérant se plaint en outre du refus des juridictions internes de l’exonérer du paiement des frais de la procédure dans leur totalité.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu en l’espèce violation du droit du requérant d’accès à un tribunal suite au retour de sa demande civile, ordonné en application de l’article 126 § 2 du code de procédure civile et motivé par son défaut de communiquer au tribunal régional de Jelenia Góra l’adresse de résidence de la partie adverse ?

2.

En l’espèce, y a-t-il eu violation du droit du requérant d’accès à un tribunal en raison du rejet de sa demande d’exonération du paiement des frais de procédure dans leur totalité

?