CtEDO 05.01.2016 Auto

IOVANOVSKI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
05.01.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IOVANOVSKI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 8006/08 Iovan IOVANOVSKI împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 ianuarie 2016 într-o cameră compusă din Iș ui Karakaș, președinte, Nebojša Vučinić, Paul Lummens, Valeriu Grițco, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, Georges Ravarani, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 ianuarie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Iovan Iovanovski, este un resortisant al fostei Republici Iugoslave a Macedoniei născut în 1962 și rezident la Kačarevo (Serbia). B. Manić, avocat la Pančevo (Serbia). Guvernul moldovenesc (atuncă) a fost reprezentat de agentul său, domnul L. Apostol. Guvernul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, care a primit comunicarea cererii [art. 36 alineatul (1) din Convenție și art. 44 litera (a) din Regulamentul de procedură], nu a informat Curtea pe care inteniona să se prevaleze de dreptul său de a intra în procedură. Circumstanțele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată, autoritățile moldovenești au inițiat urmări penale împotriva reclamantului, suspectat de trafic de persoane. Potrivit reclamantului, el a fost arestat la 7 iunie 2003 de autoritățile moldovenești. Potrivit guvernului, acesta a fost arestat la 5 iulie 2003. Reclamantul a fost mai întâi plasat în detenția poliției din Chișinău. Apoi, la 13 august 2003, a fost transferat în instituția din Chișinău nr. 13. După spusele reclamantului, polițiștii l-au maltratat în timpul arestării provizorii pentru a-i smulge mărturisirea. După el, a fost rănit la obraz și la inimă. Din cauza relelor tratamente care i s-ar fi făcut, ar fi suferit de o deficiență motrice în emisia stângă. 9 din Pruncul. La 1 februarie 2007, el a fost condus în instituția din Pruncul nr. 16 din Pruncul. La diferite date în aprilie, august și septembrie 2007, el a primit în acest din urmă loc de detenție mai multe scrisori adresate de autorități. La 23 ianuarie 2008, l În noiembrie 2006 din fișa medicală a reclamantului, acesta suferea, printre altele, de o encefalopatie disciculatoare posttraumatică și de un sindrom neurastenic decompensat. Potrivit documentului în cauză, reclamantul suferise între iunie În 2003, o traumă la nivelul membrelor inferioare a provocat dureri de cap, amețeli, greață, oboseală și slăbiciune. În continuare, potrivit acestui extras, în urma traumatismului în cauză, reclamantul a fost admis la urgențe și a primit îngrijiri medicale. Un alt extras din fișa medicală a reclamantului din data de 14 decembrie 2006 reiese că, la 26 august 2003, medicii au diagnosticat-o pe I.A. ca suferind de traumatism cranian și probabil de o emispareză stângă (afectarea motrice a membrelor superioare și inferioare stânga). Potrivit unui certificat medical din 3 aprilie 2007, reclamantul a urmat un tratament antituberculos începând cu 15 decembrie 2006 și, potrivit unui alt certificat medical din 25 noiembrie 2008, reclamantul a continuat tratamentul în cauză. La 16 mai 2006, Tribunalul din Buiucani (Chișinău) l-a judecat pe reclamant vinovat de acuzațiile împotriva sa și l-a condamnat la o pedeapsă cumulată de 18 ani de închisoare. 15. La o dată nespecificată, reclamantul a răspuns la apel și s-a plâns, printre altele, de relele tratamente pe care poliția i le-ar fi aplicat pentru a-i smulge din mărturisire și din faptul că starea sa de sănătate era agravată. Prin hotărârea din 31 ianuarie 2007, curtea de apel a lui Chișinău a primit parțial apelul reclamantului și și-a redus sentința la unsprezece. în perioada în care reclamantul a fost arestat, și anume 5 iulie 2003. În ceea ce privește acuzațiile de rele tratamente, Comisia a constatat că acestea nu au avut niciun impact asupra vinovăției reclamantului 17. La o dată nespecificată, recurentul a formulat un recurs în casation și a denunțat, printre altele, faptul că nu înțelegea nici româna, nici rusa și că nu beneficiase, în cursul procesului său, de serviciile unui interpret de macedonean. De asemenea, a susținut că fusese arestat la 7 iunie 2003. Prin decizia din 25 iulie 2007, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca nefondat. În ceea ce privește absența unui interpret, Înalta Instanță nota că a reieșit din elementele dosarului pe care recurentul îl înțelegea pe rus, pe care l-a exprimat în limba rusă în timpul procesului său și că el însuși a formulat cereri scrise în limba rusă sau română. În plus, Curtea Supremă a arătat că, în cursul procesului, a fost prezent un interpret din rusă și din română și că reclamantul nu a solicitat un interlocutor din macedoneană. În cele din urmă, aceasta a precizat că declarația reclamantului potrivit căreia a fost arestat la 7 iunie 2003 nu a găsit confirmarea, deoarece reiese din proces. verbal de reținere că privarea de libertate a lalui a început la 5 iulie 2003 19. La 8 iulie 2011 la sfârșitul executării pedepsei sale, reclamantul a fost extins. GRIFS 20. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a declarat că polițiștii i-au aplicat rele tratamente în timpul detenției sale provizorii și că nu a avut loc o anchetă efectivă în acest sens. Pe teritoriul aceluiași articol și al articolului 5 din Convenție, se plânge și de condițiile de detenție în spațiile de detenție provizorie ale poliției din Chișinău, precum și de contaminarea acesteia cu bacilul tuberculozei. În plus, reclamantul se plânge de lipsa unei căi de atac interne efective, în sensul articolului 13 din Convenție, pentru a-și apăra drepturile prevăzute la art. 3 din Convenție. 22. Invocând art. 6 din Convenție, afirmă, de asemenea, că avocatul său nu i-a asigurat o reprezentare eficientă. 23. Invocând, de asemenea, art. 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție, el se plânge că nu a dispus de timpul și facilitățile necesare pentru a pregăti apărarea sa. 24. Invocând mai mult art. 6 alin. (3) lit. (e) din Convenție, reclamantul se plânge că, în cursul procesului său penal, nu este asistat de un interpret de macedonean. 25. Pe lângă art. 10 din Convenție, acesta se plânge și că, în timpul detenției sale, statul pârât nu i-a oferit acces la informații juridice. 26. Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul declară că a fost discriminat de autoritățile moldovenești din cauza naționalității sale macedonene 27. Invocând, în cele din urmă, art. 17 din Convenție, a declarat că a existat un abuz de drept asupra sa. Reclamantul susține că a fost bătut de polițiști în timpul interogatoriului său, declarând că a suferit, printre altele, o traumă la cap și o hemipareză stângă și că a fost rănit la obraz și la inimă. Guvernul afirmă că rănile constatate la solicitant au fost cauzate în timpul unei bătături care a avut loc înainte ca acesta să fie pus în detenție și subliniază faptul că, în cursul procesului de luare în custodie a cauzei penale a reclamantului, acesta din urmă nu s-a plâns în mod serios de relele tratamente invocate și că acesta nu a depus nici o plângere oficială în această privință. 30. Curtea reamintește că orice conduită a forțelor de ordine împotriva unei persoane care aduce atingere demnității umane constituie o încălcare a articolului 3 din Convenție. Acest lucru este valabil în special în cazul utilizării forței fizice de către acestea împotriva unui individ, în timp ce acest lucru nu este strict necesar din cauza comportamentului său, indiferent de impactul pe care acest lucru l-a avut asupra acestuia, pe de altă parte, asupra celui al acestuia (Buyid c. Belgia [GC], nr 23380/09, § 101, 28 septembrie 2015). 31. În plus, Comisia reamintește că acuzațiile de maltratare în conformitate cu art. 3 din Convenție trebuie susținute prin dovezi adecvate. Pentru a stabili faptele pretinse, ea folosește criteriul probei dincolo de orice dubiu rezonabil Cu toate acestea, o astfel de dovadă ar putea rezulta dintr-o fâșie de diapozitive sau din prezumții nerefuzate, suficient de grave, precise și concordante (Irlanda c. Regatul Unit, 18 ianuarie 1978, § 161 in fine, seria A n 25, Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 121, CEDH 2000 IV, Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05, § 92, CEDH 2010, și Bouyid, citată anterior, § 82). În cazul în care evenimentele în cauză, în totalitate sau în mare parte, sunt cunoscute exclusiv de către autorități, ca și în cazul persoanelor supuse controlului în custodie publică, orice rănire sau deces care a avut loc în cursul acestei perioade de detenție conduce la prezumții de fapt puternice. Într-adevăr, trebuie să se considere că sarcina probei revine autorităților, care trebuie să ofere o explicație satisfăcătoare și convingătoare (Salman c. Turcia [GC], nr 2296/93, § 100, CEDH 2000 VII). 32. Cu toate acestea, Curtea reamintește că este indispensabil să se facă dovada existenței unor răni (a se vedea, de exemplu, Hristovi c. Bulgaria, 42697/05, §§ 73-78, 11 octombrie 2011 și Igars c. Letonia (dec.), n 11682/03, § 67, 5 februarie 2013). Prin urmare, întrebarea centrală care se pune este dacă această rană a fost cauzată în timpul detenției reclamantului. 34. Curtea arată că părțile diferă în ceea ce privește data la care a fost arestată persoana respectivă. Întradevăr, reclamantul susține că ar fi vorba de 7 iunie 2003, în timp ce statul din 5 iulie 2003. În această privință, Comisia observă că instanțele naționale au constatat că privarea de libertate a reclamantului a început la 5 iulie 2003, și anume data la care acesta a fost pus în custodie (punctele 16 și 18 de mai sus). În lipsa oricărei dovezi din partea reclamantului care susține afirmația sa cu privire la data arestării sale, aceasta nu poate decât să accepte versiunea instanțelor interne și a guvernului conform căreia acesta a fost arestat la 5 iulie 2003 35. Prin urmare, Curtea consideră că trauma la cap a reclamantului, suferită între 15 și 20 iunie 2003, nu poate susține afirmația acestuia potrivit căreia ar fi fost abuzat în timpul detenției sale provizorii. În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia ar fi fost atins de o hemipareză stângă ca urmare a relelor tratamente pretinse, aceasta arată că acest diagnostic nu a fost stabilit cu certitudine de către medici (punctul 12 în fine de mai sus). 36. Curtea observă, de asemenea, că existența rănilor pe care le-a suferit la obraz și la inimă nu este susținută de dovezi; de asemenea, aceasta ia în considerare faptul că acesta din urmă a descris în mod vag relele tratamente pe care le-ar fi suferit în detenție și că nu a furnizat detalii cu privire la modul în care acestea i-ar fi fost aduse. 37. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că elementele de care dispune nu sunt suficient de concludente sau de convingătoare și, prin urmare, nu poate concluziona că reclamantul a fost supus unor tratamente abuzive în timpul detenției provizorii. 38. În ceea ce privește întrebarea dacă autoritățile ar trebui să desfășoare o anchetă efectivă, Curtea amintește că o astfel de obligație este impusă numai atunci când o persoană declară în mod incriminabil că a suferit, în mâinile poliției sau ale autorităților comparabile, un tratament contrar articolului 3 din convenție (a se vedea, de exemplu, Slimani c. Franța, n 57671/00, § 31, CEDH 2004) IX (extracti)). Or, având în vedere constatările menționate anterior în prezenta cauză, Curtea nu este convinsă că afirmațiile invocate de reclamant, atât în fața acesteia, cât și în fața Tribunalului de apel din Chișinău, cu privire la tratamentul contrar articolului 3 din Convenția pe care ar fi suferit-o în timpul detenției sale provizorii, ar fi putut fi apărată și ar fi putut pune în sarcina statului membru obligația procedurală de a efectua o anchetă oficială efectivă. 39. În consecință, această parte a cererii este în mod evident nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 3 din Convenția privind condițiile de detenție a reclamantului și contaminarea cu tuberculoza în detenție 40. Reclamantul se plânge de o deficiență a condițiilor materiale în incintele poliției și în instituția din care face parte. 13 de Chișinău. El se plânge, de asemenea, de contaminarea sa cu tuberculoză în timpul detenției sale. El invocă articolele 3 și 5 din Convenție. 41. Curtea consideră că, în acest caz, obiecțiunile reclamantului solicită o examinare numai pe teren de la art. 3 din Convenție. 42. Comisia constată, într-o primă etapă, că reclamantul a fost reținut la sediul poliției până la 13 august 2003 și apoi în instituția Õ nr 13 până la o dată nespecificată (punctele 8 și 10 de mai sus). Aceasta reamintește că, în lipsa dreptului moldovean al unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile de detenție (a se vedea, de exemplu, Mitrofan c. Republica Moldova, 50054/07, § 33, 15 ianuarie 2013, Segheti c. Republica Moldova, n 39584/07, § 22, 15 octombrie 2013 și Ipati c. Republica Moldova, n 55408/07, § 60, 5 februarie 2013), reclamantul trebuia să-și prezinte cauza în fața Curții în termen de șase luni de la data la care perioada de detenție de care intenționa să se plângă se încheiase. 13 din Chișinău și se încheiase, Curtea constată că a reieșit din elementele dosarului că aceasta era oricum anterioară datei de 1 februarie 2007. Cu toate acestea, Curtea arată că, la ultima dată, reclamantul a fost transferat în instituția Õ nr. 16 din Pruncul, pe care l-a primit în această instituție în lunile aprilie, mai și septembrie. 2007 și queiel și-a trimis cererea Curții din acest loc de detenție (punctul 10 de mai sus). Prin urmare, elementele de care dispune Curtea îi permit să ajungă la concluzia că reclamantul a fost deținut în unitatea Õ nr. 16 din Pruncul din 1 februarie 2007 până la depunerea cererii sale în fața acesteia la 23 ianuarie 2008. Prin urmare, condițiile de detenție de care se bucură reclamantul s-au încheiat înainte de data de 1 februarie 2007. Plecând de la data de 1 februarie 2007, acest lucru este întârziat și trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. 43. În ceea ce privește contaminarea cu tuberculoză în detenție, Curtea amintește că singurul fapt de a fi contractat această boală în locurile de privare de libertate nu constituie în sine o încălcare a articolului 3 din Convenție (Kokhlitch c. Ucraina 41707/98, § 194 și 195, 29 aprilie 2003 și Alver c. Estonia, nr. 64812/01, § 54, 8 noiembrie 2005). În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că cauza reclamantului referitoare la contaminarea cu tuberculoză în închisoare este în mod evident nefondată și, prin urmare, trebuie respinsă, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Pe baza articolului 13 din Convenție coroborat cu art. 3 din Convenție 45. Curtea amintește că art. 13 se aplică numai atunci când o persoană poate pretinde în mod pârât o încălcare a unui drept protejat prin convenție (a se vedea, printre multe altele, Boyle și Rice c. Regatul Unit, 27 aprilie 1988, § 52, seria A n 131, și Petersen c. Germania (dec.), n 38282/97 și 68891/01, 12 ianuarie 2006). 46. În speță, Curtea a ajuns la concluzia că, în conformitate cu art. 13 din Convenție, care nu este aplicabil și, prin urmare, că această parte a cererii este inadmisibilă și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 13 din Convenție. 6 alin. (3) lit. (e) din Convenția 47. Reclamantul se plânge că nu a beneficiat de serviciile unui interpret de macedonean. 48. Curtea face trimitere la constatările Curții Supreme de Justiție, în special că reclamantul înțelegea și vorbea limba rusă, că a prezentat mai multe cereri scrise în limba rusă și că un interpret rus a fost prezent în cursul procesului reclamantului (punctul 18 de mai sus). Curtea ia notă de faptul că nimic din dosar nu îi permite să se abată de la aceste constatări ale Înaltei Instanțe din Moldova. Dimpotrivă, Curtea observă că reclamantul și-a redactat cererea în limba rusă. Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că persoana care a formulat cererea în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (e) din Convenție este în mod evident nefondată și că trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. În ceea ce privește restul obiecțiunilor formulate de reclamant pe teren de articolele 6, 10, 14 și 17 din convenție, având în vedere ansamblul elementelor de care dispune și cu condiția ca aceasta să fie competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu arată nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele convenției. 50. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt în mod clar greșit justificate și că trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 ianuarie 2016. Stanley Naismith Iș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-01-10
0,94
CALDARAȘAN ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22894/13 Maria CALDARAȘAN contre la République de Moldova et 3 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2017 en un comit
CtEDO 2016-05-17
0,94
VEGA S.R.L. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 24233/07 VEGA S.R.L. contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 mai 2016 en un comité composé de : Nebojša Vučinić, président, Valeriu Gr
CtEDO 2016-09-13
0,94
INVESTPRIVATBANK S.A. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 34230/09 INVESTPRIVATBANK S.A. contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 septembre 2016 en un comité composé de : Nebojša Vučinić, prési
CtEDO 2016-01-12
0,94
AFFAIRE MORGOCI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MORGOCI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 13421/06) ARRÊT STRASBOURG 12 janvier 2016 DÉFINITIF 12/04/2016 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2019-03-21
0,94
IPATE c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 46114/11 Nichita IPATE contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 mars 2019 en un comité composé de : Stéphanie Mourou-Vikström, présiden
Sursă