- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 ianuarie 2016
- Stat pârât
- BGR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Ivanov și alții împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
Comunicat la 6 ianuarie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 70502/13 Yordan Kostadinov IVANOV și alții împotriva Bulgariei depusă la 31 octombrie 2013 DECLARAREA FACTElor Reclamanților sunt nouă resortisanți bulgari ai căror detalii personale pot fi găsite în tabelul anexat. Primul reclamant este președintele Organizației Unite Macedoniei, Ilinden („Ilinden”), o organizație care se află în Bulgaria de sud-vest, într-o zonă cunoscută sub numele de regiune Pirin sau regiunea geografică a Macedoniei. Al doilea reclamant este vicepreședintele lui Ilinden. Restul șapte solicitanți sunt membri ai consiliului de administrație al lui Ilinden. Reclamanții se aplică atât în capacitatea lor personală, cât și în numele lui Ilinden.
Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 septembrie 2010, nouăzeci și opt membri ai lui Ilinden au organizat o ședință fundațională la care au hotărât să formeze organizația și să solicite înregistrarea, a adoptat articole de asociere și a ales organismele organizației. La 27 septembrie 2010, consiliul de administrație al lui Ilinden a solicitat Curții Regionale Blagoevgrad să fie înregistrat ca asociație. În cursul procedurii, instanța a solicitat de mai multe ori reclamanților să rectifice actele de înregistrare. Într-o hotărâre din 3 februarie 2012 (noi. 15 от 03.02.2012., nr. 85/2010, nr. 85/2010), Curtea Regională de Blagoevgrad a refuzat să înregistreze Ilinden.
Acesta a remarcat că, în mai multe ocazii, a ordonat reclamanților să rectifice deficiențele din documentele de înregistrare, cele mai recente astfel de instrucțiuni fiind furnizate la 29 noiembrie 2011. Cu toate acestea, depunerea ulterioră a reclamanților la 5 ianuarie 2012 nu s-a ocupat în mod satisfăcător de preocupările instanței. Reclamanții nu au stabilit în mod clar competențele organismelor asociației și nu au clarificat care dintre mai multele exemplare ale articolelor de asociere depuse cu instanța, în care au apărut diferențe, au fost cele adoptate la reuniunea fondatoare. De asemenea, obiectivele lui Ilinden, astfel cum sunt definite în articolele sale, au încălcat art. 44 din Constituție (a se vedea punctul 19 mai jos).
Adevărul a fost că are intenția de a folosi mijloace pașnice pentru a atinge aceste obiective, însă obiectivele au fost în sine contrar securității statului și au încercat să stimuleze ura națională. Ilinden a întrebat că Bulgaria “oprește-te de a-și încheia politica de asimilarea macedonenilor”, „oprește-te sprijini propaganda naționalistă care semăna discriminarea, ostilitatea și amenințările împotriva macedonenilor”, „oprește-te să împiedice macedonenii să desfășoare reuniuni pașnice”, și „nu discrimina împotriva macedonenilor”. Aceste obiective au fost îndreptate împotriva securității restului cetățenilor și ar duce la relații ostile dintre presupusele „macedoneni” și alți cetățeni bulgari.
Prin urmare, acestea au fost ilegale și au împiedicat înregistrarea lui Ilinden. Reclamanții au apelat. Ei au susținut că instanța a greșit articolele lui Ilinden și că nu a încercat să provoace ură sau ostilitate. Motivul real al refuzului de a înregistra este că a susținut avizele care sunt în conflict cu cele oficiale. Actele de înregistrare respectă toate formalitățile necesare. Într-o hotărâre din 23 aprilie 2012 (ре Nr. 1002/2012 δ., СδС, δδ), Curtea de Apel Sofia a susținut refuzul de înregistrare a lui Ilinden. Acesta a susținut că obiectivele sale, astfel cum se prevede în articolele sale, sunt politice, care nu erau permise pentru o asociație care solicită înregistrarea în temeiul Legii privind persoanele juridice neprofit din 2000 (a se vedea punctele 16-18 și 20 de mai jos).
De exemplu, în clauza 2 a articolelor sale, Ilinden s-a proclamat succesor al „lutăi naționale de eliberare a națiunilor macedonene”, și în clauza 3 a afirmat că va „exprima și va proteja drepturile civice, politice, naționale și sociale și economice ale macedonenilor care trăiesc în Bulgaria”. Clauza 4 a vorbit despre protecția macedonenilor supuși asimilării rasiale și etnice de către politicile naționaliste ale statului bulgar, și a cerut ca Pirin Macedonia să fie acordată autonomie culturală, ca asimilarea macedoneanilor să fie oprită și ca identitatea, religia, limba, tradițiile și patrimoniul macedonenii, supus presupus etnocidă de către autoritățile bulgare, să fie protejată. Clauza 5 a afirmat că Ilinden va încerca să elibereze macedonenii din sentimentul de teamă generată de politica de discriminare și asimilare a statului bulgar și să interzică rasismul bulgar împotriva macedonenilor.
Potrivit instanței de apel, instanța de judecată a fost corectă să susțină că aceste obiective sunt împotriva unității națiunii. La sfârșitul hotărârii sale, Curtea de Apel din Sofia a declarat că este supusă recursului asupra punctelor de drept în fața Curții Supreme de Cassare. La 4 iunie 2012, reclamanții au depus un astfel de recurs. Într-o hotărâre din 30 aprilie 2013 (ohl nr. 133 от 30.04.2013. δо т. nr. 510/2012 δ., Iт. о.), un comitet de trei membri al Curții Supreme de Cassare a refuzat să accepte recursul de examinare. Acesta a susținut că, în temeiul dispozițiilor aplicabile ale Codului de procedură civilă 1952, interpretate într-o decizie interpretativă obligatorie în 2001, hotărârile de apel care susțin refuzul de înregistrare a unei asociații au fost supuse unui recurs asupra punctelor de drept.
Cu toate acestea, acest lucru nu a fost cazul în temeiul Codului de procedură civilă 2007, care a intrat în vigoare la 1 martie 2008. Curtea a analizat în detaliu dispozițiile relevante ale Codului și a constatat că, atunci când s-a interpretat în mod corespunzător în funcție de schema generală a Codului și de dispozițiile care reglementează procedurile de înregistrare similare, normele referitoare la modalitatea de recurs împotriva refuzului de înregistrare a unei asociații ar trebui interpretate ca fiind permisă un recurs împotriva refuzului inițial la o instanță de recurs, dar excluzând un nou recurs împotriva instanței de înregistrare la Curtea Supremă de Cassare. La 14 mai 2013, reclamanții au apelat împotriva acestei decizii în temeiul articolului 274 §§ 1 alineatul (1) și al articolului 2 din Codul 2007. Ei au contestat modul în care comitetul de trei membri a interpretat dispozițiile aplicabile ale codului.
În decizia finală a anului 15 iulie 2013 (no. 508 от 15.07.2013 δ. δо δ. т. д. nr. 2571/2013 δ., δδС, II т. о.), un alt comitet de trei membri al Curții Supreme de Casare a susținut hotărârea primului comitet. Acesta a început prin menționarea că recursul a fost depus în termenul de o săptămână aplicabil limita în temeiul articolului 275 § 1 din Codul 2007, care a avut loc de la data serviciului deciziei. Cu toate acestea, a continuat să susțină că recursul a fost nefondat, și că niciun recurs nu impune hotărârea Curții de Apel ale Sofia. Din nou analizat în detaliu dispozițiile aplicabile ale Codului, a fost de acord cu construcția pusă pe acestea de primul comitet de trei membri. Prin art. 12 § 2 din Constituția din 1991, asociațiile nu pot urmări obiective politice sau nu pot desfășura activități politice caracteristice exclusiv de partide politice.
Într-o hotărâre din 21 aprilie 1992 (nr. 4 от 21.04.1992 שо к. д. Nr. 1/1991 δ., о , că „activitati politice care sunt caracteristice exclusiv de partide politice”, în sensul acestui articol, au fost definite prin art. 11 § 3 din Constituție ca fiind cele care facilitează „formarea voinței politice a cetățenilor” prin „elecții sau alte mijloace democratice”. Curtea a continuat să spună că „ceea ce era esențial pentru acest tip de activitate politică [a fost] participarea directă la procesul de formare a corpurilor prin care, în conformitate cu Constituția, poporul își exercită puterea”. Curtea a susținut, de asemenea, că activitățile unui partid politic în legătură cu alegerile viitoare au inclus organizarea de raliuri, congrese și alte forme de campanie publică în sprijinul partidului și al candidaților desemnați de acesta, care au fost, de asemenea, activități destinate „formarea” voinței politice a cetățenilor.
În ianuarie 2015, Plenarul Secțiunii Comerciale a Curții Supreme de Cassare a solicitat Curții Constituționale să dea o interpretare obligatorie a art. 12 § 2. Într-o decizie din 17 martie 2015 (no. 1 от 17.03.2015. δо к. д. nr. 1/2015 δ., о 27.03.2015, Curtea Constituțională a respins cererea, susținând că nu a fost demonstrată, conform jurisprudenței sale, că există divergențe în aplicarea acestei dispoziții și că nu este competent decât să acorde o interpretare obligatorie a unei dispoziții constituționale dacă există o incertitudine în sensul acesteia.
art. 44 § 2 din Constituție, organizațiile ale căror activități sunt direcționate împotriva suveranității sau integrității teritoriale ale țării sau împotriva unității națiunii sau care urmăresc să provoace ură rasială, națională, etnică sau religiosă, sau să violeze drepturile și libertățile altora, precum și organizațiile care creează structuri secrete sau paramilitare, sau care urmăresc să își atingă obiectivele prin violență, sunt interzise. Legea privind persoanele juridice neprofite 2000 reglementează formarea, înregistrarea, organizarea, activitățile și terminarea persoanelor juridice fără scop lucrativ, cum ar fi asociațiile și fundațiile.
Deciziile relevante ale Comitetului de Miniștri La a 1214-a ședință din 2-4 decembrie 2014, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a examinat starea de execuție a hotărârilor Curții în Organizația Unică macedoneană Ilinden și alții c. Bulgaria (nr. 59491/00, 19 ianuarie 2006) și Organizația Unică macedoneană Ilinden și alții c. Bulgaria (nr. 2) (nr. 34960/04, 18 octombrie 2011). , hotărârile Curții regionale Blagoevgrad și Curții de Apel din acest caz (a se vedea punctele 8 și 10 de mai sus), a exprimat regretul că măsurile de sensibilizare adoptate de autoritățile bulgare s-au dovedit insuficiente pentru a împiedica refuzul de înregistrare a lui Ilinden din motive deja criticate de Curte (punctul 1 din decizie), și a hotărât să pună aceste cazuri sub supraveghere sporită (punctul 4 din decizie).
22. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 11 din Convenție că instanțele au refuzat să înregistreze Ilinden. 23. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 14 din Convenție că refuzul de înregistrare a Ilinden, care a fost în opinia lor pe baza politicii statului bulgar de a nega existența unei minorități macedonene, a fost discriminatoriu. Reclamanții au respectat termenul de șase luni în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție? În special, perioada de șase luni în cazul lor a început să decurgă de hotărârea Curții de Apel a Sofia din 23 aprilie 2012, hotărârea Curții Supreme de Cassare din 30 aprilie 2013, hotărârea Curții Supreme de cassare din 15 iulie 2013, sau o altă dată?
A fost refuzul de a înregistra Ilinden în încălcarea dreptului reclamanților la libertatea de asociere, consemnat în art. 11 din Convenție? Reclamanții au suferit discriminări în bucuria dreptului lor la libertatea de asociere, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 11? Apendice Numele Anului nașterii Rezidenția Iordan Kostadinov Ivanov 1932 Sandanski Ivan Dimitrov Hadziev 1969 Sofia Georgi Stefanov Andonov 1948 Sandanski Kiril Serafimov Tilev 1951 Sandanski Yordan Petrov Berbatov 1937 Blagoevgrad Slavcho Vangelov Barakov 1952 Petrich Aleksandar Velev Manchev 1964 Sandanski Darinka Gavrilova Tapanska 1949 Rupite Angel Stefanov Angelov 1941 Poleto
Communicated on 6 January 2016
FIFTH SECTION
Application no. 70502/13 Yordan Kostadinov IVANOV and others against Bulgaria lodged on 31 October 2013
STATEMENT OF FACTS
1. The applicants are nine Bulgarian nationals whose personal details may be found in the annexed table.
The first applicant is the chairman of the United Macedonian Organisation Ilinden (“Ilinden”), an organisation based in south-west Bulgaria, in an area known as the Pirin region or the geographic region of Pirin Macedonia. The second applicant is Ilinden’s deputy chairman. The remaining seven applicants are members of Ilinden’s managing council.
The applicants apply both in their personal capacity and on behalf of Ilinden. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
On 19 September 2010 ninety-eight members of Ilinden held a founding meeting at which they resolved to form the organisation and apply for its registration, adopted articles of association, and elected the organisation’s bodies. 6 . On 27 September 2010 Ilinden’s managing council applied to the Blagoevgrad Regional Court for it to be registered as an association.
In the course of the proceedings, the court several times asked the applicants to rectify the registration papers. 8 . In a judgment of 3 February 2012 (реш. № 15 от 03.02.2012 г., по ф. д. № 85/2010 г., БОС), the Blagoevgrad Regional Court refused to register Ilinden. It noted that it had on several occasions instructed the applicants to rectify deficiencies in the registration papers, the latest such instruction being given on 29 November 2011. However, the applicants’ ensuing filing on 5 January 2012 had failed to deal satisfactorily with the court’s concerns. The applicants had not clearly set out the competences of the association’s bodies, and had not made it clear which of the several copies of the articles of association filed with the court, in which differences appeared, had been the ones adopted at the founding meeting. Also, Ilinden’s aims, as defined in its articles, infringed Article 44 of the Constitution (see paragraph 19 below). It was true that it intended to use peaceful means to achieve those aims. But the aims were themselves contrary to the security of the State and sought to stir up national hatred. Ilinden asked that Bulgaria “stop carrying out its policy of assimilating Macedonians”, “stop supporting nationalist propaganda that sow[ed] discrimination, hostility and threats against Macedonians”, “stop preventing Macedonians from holding peaceful rallies”, and “not discriminate against Macedonians”. These aims were directed against the security of the rest of the citizens and would lead to hostile relations between allegedly “discriminated Macedonians” and other Bulgarian citizens. They were therefore unlawful and precluded Ilinden’s registration. 9 . The applicants appealed. They submitted that the court had misconstrued Ilinden’s articles and that it did not seek to stir up hatred or hostility. The real reason for the refusal to register it was that it advocated opinions which were at odds with the official ones. The registration papers complied with all required formalities. 10 . In a judgment of 23 April 2012 (реш. № 634 от 23.04.2012 г. по ф. д. № 1002/2012 г., САС, ГК), the Sofia Court of Appeal upheld the refusal to register Ilinden. It held that its aims, as set out in its articles, were political, which was not permissible for an association seeking registration under the Non-Profit Legal Persons Act 2000 (see paragraphs 16-18 and 20 below). For instance, in clause 2 of its articles, Ilinden proclaimed itself as successor of “the national liberation struggle of the Macedonian nation”, and in clause 3 stated that it would “express and protect the civic, political, national, and social and economic rights of Macedonians living in Bulgaria”. Clause 4 spoke of the protection of Macedonians subjected to racial and ethnic assimilation by the Bulgarian State’s nationalistic policies, and demanded that Pirin Macedonia be given cultural autonomy, that the assimilation of Macedonians be stopped, and that Macedonian identity, religion, language, traditions and heritage, allegedly subjected to ethnocide by the Bulgarian authorities, be protected. Clause 5 said that Ilinden would strive to free Macedonians from the sense of fear engendered by the Bulgarian State’s policy of discrimination and assimilation and to outlaw Bulgarian racism against Macedonians. According to the court of appeal, the lower court had been correct to hold that these aims were contrary to the unity of the nation. They overtly pitted one group of citizens against another and engendered national and ethnic hatred, contrary to Article 44 § 2 of the Constitution (see paragraph 19 below) 11 . At the end of its judgment, the Sofia Court of Appeal said that it was subject to appeal on points of law before the Supreme Court of Cassation. 12 . On 4 June 2012 the applicants filed such an appeal. 13 . In a decision of 30 April 2013 (опр № 133 от 30.04.2013 г. по т. д. № 510/2012 г., ВКС, I т. о.), a three-member panel of the Supreme Court of Cassation refused to accept the appeal for examination. It held that under the applicable provisions of the Code of Civil Procedure 1952, as construed in a binding interpretative decision in 2001, appellate judgments upholding refusals to register an association had been subject to appeal on points of law. However, that was not the case under the Code of Civil Procedure 2007, which had come into effect on 1 March 2008. The court analysed in detail the relevant provisions of the Code and found that, when properly construed in the light of the Code’s overall scheme and the provisions governing similar registration proceedings, the rules relating to the manner of appealing against a refusal to register an association were to be construed as permitting an appeal against the initial refusal to a court of appeal but precluding a further appeal against the court of appeal’s judgment to the Supreme Court of Cassation. 14 . On 14 May 2013 the applicants appealed against that decision under Article 274 §§ 1 (1) and 2 of the 2007 Code. They contested the way in which the three-member panel had construed the applicable provisions of the Code. 15 . In a final decision of 15 July 2013 (опр. № 508 от 15.07.2013 г. по ч. т. д. № 2571/2013 г., ВКС, II т. о.), another three-member panel of the Supreme Court of Cassation upheld the first panel’s decision. It started by noting that the appeal had been filed within the applicable one-week time ‑ limit under Article 275 § 1 of the 2007 Code, which ran from the date of service of the decision. However, it went on to hold that the appeal was ill-founded, and that no appeal lay against the Sofia Court of Appeal’s judgment. Again analysing in detail the applicable provisions of the Code, it agreed with the construction put on them by the first three-member panel. B. Relevant domestic law 16 . By Article 12 § 2 of the Constitution of 1991, associations may not pursue political goals or carry out political activities that are characteristic solely of political parties. 17 . In a judgment of 21 April 1992 (реш. № 4 от 21.04.1992 г. по к. д. № 1/1991 г., обн., ДВ, бр. 35 от 28.04.1992 г.) the Constitutional Court held, inter alia , that “political activities that are characteristic solely of political parties”, within the meaning of that Article, were defined by Article 11 § 3 of the Constitution as those which facilitate “the formation of the citizens’ political will” through “elections or other democratic means”. The court went on to say that “what was essential for this type of political activity [was] direct participation in the process of forming the bodies through which, according to the Constitution, the people exercise[d] its power”. The court also held that the activities of a political party in connection with upcoming elections encompassed the holding of rallies, assemblies and other forms of public campaigning in support of the party and the candidates nominated by it, which were also activities aimed at “forming” the citizens’ political will. 18 . In January 2015 the Plenary of the Commercial Section of the Supreme Court of Cassation asked the Constitutional Court to give a binding interpretation of Article 12 § 2. In a decision of 17 March 2015 (опр. № 1 от 17.03.2015 г. по к. д. № 1/2015 г., обн., ДВ, бр. 23 от 27.03.2015 г.), the Constitutional Court declined the request. It held that it had not been shown, as required under its case-law, that there were divergences in the application of that provision, and that it was only competent to give a binding interpretation of a constitutional provision if there was a duly established uncertainty in its meaning. 19 . By Article 44 § 2 of the Constitution, organisations whose activities are directed against the country’s sovereignty or territorial integrity or against the nation’s unity, or which aim to stir up racial, national, ethnic or religious hatred, or to violate the rights and freedoms of others, as well as organisations creating secret or paramilitary structures, or which seek to attain their goals through violence, are prohibited. 20 . The Non-Profit Legal Persons Act 2000 governs the formation, registration, organisation, activities and winding up of non-profit legal persons, such as associations and foundations. C. Relevant decisions of the Committee of Ministers 21 . At its 1214th meeting on 2-4 December 2014, the Committee of Ministers of the Council of Europe examined the state of execution of the Court’s judgments in United Macedonian Organisation Ilinden and Others v. Bulgaria (no. 59491/00, 19 January 2006) and United Macedonian Organisation Ilinden and Others v. Bulgaria (no. 2) (no. 34960/04, 18 October 2011). Taking into account, inter alia , the judgments of the Blagoevgrad Regional Court and the Sofia Court of Appeal in this case (see paragraphs 8 and 10 above), it expressed regret that the awareness-raising measures taken by the Bulgarian authorities had proved insufficient to prevent the refusal to register Ilinden on grounds already criticised by the Court (point 1 of the decision), and decided to place these cases under enhanced supervision (point 4 of the decision). COMPLAINTS 22. The applicants complain under Article 11 of the Convention that the courts refused to register Ilinden. 23. The applicants further complain under Article 14 of the Convention that the refusal to register Ilinden, which was in their view based on the policy of the Bulgarian State to deny the existence of a Macedonian minority, was discriminatory.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Did the applicants comply with the six-month time-limit under Article 35 § 1 of the Convention? In particular, did the six-month period in their case start to run from the Sofia Court of Appeal’s judgment of 23 April 2012, the Supreme Court of Cassation’s decision of 30 April 2013, the Supreme Court of Cassation’s decision of 15 July 2013, or another date? 2. Was the refusal to register Ilinden in breach of the applicants’ right to freedom of association, enshrined in Article 11 of the Convention?
3. Did the applicants suffer discrimination in the enjoyment of their right to freedom of association, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 11? Appendix Name Year of birth Residence Yordan Kostadinov Ivanov 1932 Sandanski Ivan Dimitrov Hadzhiev 1969 Sofia Georgi Stefanov Andonov 1948 Sandanski Kiril Serafimov Tilev 1951 Sandanski Yordan Petrov Berbatov 1937 Blagoevgrad Slavcho Vangelov Barakov 1952 Petrich Aleksandar Velev Manchev 1964 Sandanski Darinka Gavrilova Tapanska 1949 Rupite Angel Stefanov Angelov 1941 Poleto