AFFAIRE LOULI-GEORGOPOULOU ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

07.01.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE LOULI-GEORGOPOULOU ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

În cauza Louli-Georgopoulou și alții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Linos- Alexander Sicilianos, Aleš Pejchal, judecători, și de Andre Wampach, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în cadrul Comitetului Consiliului la 15 decembrie 2015, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se găsesc patru cereri (n 28471/10, 35267/11, 44551/11 și 66773/11) îndreptate împotriva Republicii Elene și a căror Curte a fost sesizată în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Andreas Anagnostakis și Alexis Anagnostakis, avocați în barou da'éta. Reclamantul în cererea nr 35267/11 a fost reprezentat de domnul C. Lambakis, avocat în baroul din Salonic. Recurentele în cererile nr. 44551/11 și 66773 A fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului. La 15 octombrie 2014, au fost comunicate guvernului obiecțiile formulate la articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție privind durata procedurii privind cererea nr. 28471/10, precum și lipsa unei căi de atac efective în această privință, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. În decembrie 2014, obiecțiile formulate la articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenția privind durata procedurilor referitoare la cererile nr 35267/11, 44851/11 și 66773/11 au fost comunicate guvernului, iar cererea nr. 35267/11 a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. Lista reclamanților, precum și informațiile relevante privind procedurile în cauză figurează în anexă. Reclamanții se plâng de durata procedurilor inițiate în fața instanțelor penale, precum și de lipsa unei căi de atac efective în această privință. satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi a intrat în vigoare în februarie 2014. Aceasta introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire care prevede acordarea unei satisfacții echitabile din cauza prelungirii nejustificate a unei proceduri în fața instanțelor penale. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea hotărârii definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPTUL PRIVIND JONCȚIUNEA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. DECLARAțiile UNILATERALE ALE GUVERNULUI DEFINITIV ȘI CERINȚELE DE A RETRAGE RECHETELE ROLULUI ÎN APLICAREA ARTICOLULUIUI 37 DIN CONVENȚIE La 14 aprilie 2015, guvernul a prezentat două declarații unilaterale cu privire la cererile nr. 28471/10 și 35267/11 și a invitat Curtea să elimine cererile menționate de rol în temeiul articolului 37 din convenție. La 11 și 14 mai 2015, guvernul a prezentat două declarații unilaterale cu privire la cererile n 66773/11 și, respectiv, 44551/11 și a invitat Curtea să elimine aceste cereri din rol în temeiul articolului 37 din Convenție. Reclamanții au indicat că nu au fost mulțumiți de termenii declarației unilaterale, punându-se sub semnul întrebării sumele despăgubirilor propuse de guvern. 10. Curtea consideră că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să ajungă la concluzia că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția din 2004-III nu le impune pe acestea să examineze cauza (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDH 2004-III și Melnic c. Republica Moldova , 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 11.În plus, Curtea reamintește că o hotărâre în constatarea unei încălcări antrenează pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (fostul rege al Greciei și al altor c. Grecia [GC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 În noiembrie 2002, Curtea a decis că aceeași abordare ar trebui urmată atunci când un guvern încearcă să obțină eliminarea rolului unei acțiuni prin intermediul unei declarații unilaterale (Decev c. Republica Moldova (n , n 7365/05, § 18, 24 februarie 2009). 12. Având în vedere circumstanțele speciale ale prezentelor cauze și, în special, faptul că sumele de despăgubire oferite sunt considerabil mai mici decât sumele acordate în cauze similare, Comisia consideră că declarațiile nu constituie o bază suficientă pentru a considera că nu se mai justifică continuarea examinării cauzelor în cauză. 13. În concluzie, Comisia respinge cererile guvernului de eliminare a cererilor nr. 28471/10, 35267/11, 44851/11 și 66773/11 din rolul său în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție și, prin urmare, va continua examinarea admisibilității și a fondului acestor cauze. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALAUGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 14. Reclamanții susțin că durata procedurilor a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. Pe admisibilitatea 15. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Michelioudakis c. Grecia, 54447/10, § 42, 3 aprilie 201217). Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Michelioudakis citată anterior). 18. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu subliniază niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în procedurile în cauză, care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr 4293/2014. Mai exact, Curtea constată că prezentele cauze nu prezentau o complexitate deosebită. Mai mult decât atât, Curtea nu este de natură să pună în discuție răspunderea reclamanților în prelungirea procedurilor. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil 19. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) privind durata procedurilor în cauză. IV. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 20. Reclamanții se plâng și de faptul că, în Grecia, nu există nicio cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în cauză. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale cu privire la admisibilitatea 21. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 23. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia de a constata că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea Miche lioudakis, citată anterior, ê 51, și trimiterile la care se află citate). 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al unei proceduri în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în fața instanțelor penale în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea §6 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect. Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare. Prin urmare, reclamanții nu au putut exercita acțiunea menționată. 25. Prin urmare, s-a încălcat art. 13 din Convenție, din cauza, la momentul faptelor, a absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis instanțelor să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 27. Reclamanții solicită, pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, acordarea următoarelor sume: 000 EUR (EUR) (solicitarea nr. 28471/10), 10 000 EUR în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și 7 000 EUR în temeiul articolului 13 (solicitarea nr. 35267/11), 20 000 EUR (solicitarea nr. 44851/11) și 10 000 EUR (solicitarea nr. 66773/11). 28. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților sumele prevăzute în anexă pentru prejudiciile morale, plus orice sumă care poate fi datorată de acestea cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 30. Recurentele în cererile n 44851/11 și 66773/11 solicită 200 EUR, facturi în sprijinul acestora, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată angajate în fața Curții. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDH 2000- XI 33. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde 200 EUR fiecărei reclamante în cererile nr. 44551/11 și 66773/11 pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și de n Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L declarațiile unilaterale ale guvernului și cererile sale de a exclude cererile nr. 28471/10, 35267/11, 44851/11 și 66773/11 ale rolului Declară cererile admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenția după cum urmează: că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele prevăzute în anexă, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe daune morale și orice sumă care poate fi datorată de recurentele P. Kalogianni și S. Karra cu titlu de impozit pe cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 ianuarie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. André Wampach Ledi Bianku Premier Adjunct Președinte Anexă de Recuperare Data de deschidere 1. Numele reclamantului 2. Data nașterii 3. Locul de reședință Începutul procedurii Sfârșit al procedurii reținute în speță Durata totală Instanțe Somme alocat fiecărui reclamant pentru daune morale Suma alocată pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 28471/10 13/05/2010 . Dionysia LOULI-GEORGOULOU 2. 14/05/1925 3. Atena 26 februarie 2004 22 martie 2010 Șase ani și o lună o instanță 3 900 EUR ... 35267/11 12/05/2011 Mahmut CHASANOGLOU 2. 02/01/1976 3. Drosero Xanthis 12 iulie 2005 14 martie 2012 Șase luni o instanță 5 200 EUR ... 44851/11 15/07/2011 Panagiota KALOGIANI 2. 04/10/1952 3. Achaia 17 aprilie 2000 30 mai 2013 13 ani și o lună trei instanțe 9 100 euro 200 66773/11 07/10/2011 Stamatina KARRA 2. 01/01/1937 3. Pireu 8 ianuarie 2007 27 iunie 2011 Patru ani și cinci luni o instanță 2 600 EUR 200