Jakšovski și Trifunovski împotriva Macedoniei de Nord

Reclamanții s-au născut în 1959 și 1946 și trăiesc în Ohrid și, respectiv, Tetovo. În urma acuzațiilor formulate de un avocat (care au fost ulterior retrase), V.V., membru al Consiliului judiciar de stat („SJC”), un organism conferit competenței de a decide, printre altele, cu privire la concedierea judecătorilor (a se vedea Amendamentul XXIX la Constituția, punctul 20 de mai jos), a efectuat anchete prin intermediul președintelui instanței în care primul reclamant a lucrat ca judecător. A fost efectuată o anchetă preliminară, iar la 19 aprilie 2008 V.V. solicitat, în temeiul articolelor 55 și 58 din Legea judiciară a statului din 2006 („Legea din 2006”, a se vedea punctul 21 de mai jos) și al articolului 5 din Regulamentele care reglementează procedurile de încălcare profesională în ceea ce privește un judecător („Regulamentul”, a se vedea punctul 25 de mai jos), că SJC inițiază proceduri de încălcare profesională în ceea ce privește primul reclamant.

În cererea V.V. a susținut că primul reclamant nu a fost diligent în desfășurarea procedurilor într-un caz civil. Primul reclamant a răspuns în scris. La 4 iunie 2008, SJC a înființat, în temeiul articolului 58 din Legea de 2006 (a se vedea punctul 21 de mai jos), o comisie pentru determinarea necorespunziunii profesionale de către un judecător (emanant de către un judecător (emanant de către un judecător) (emanant de către un judecător (emanant de către o comisie) (emanant de către o comisie de către o comisie pentru stabilirea necorespunziunii profesionale (emanant de несесе на судиска ауууунка, denumit în continuare „Comisia”). Pe baza solicitării V.V. și a raportului Comisiei privind dacă cererea a fost justificată, la 3 octombrie 2008, plenul SJC a inițiat o procedură de încălcare profesională în ceea ce privește primul reclamant.

10. La 12 noiembrie 2008, Comisia a organizat o audiere la care a primit dovezi de la V.V. și primul reclamant. De asemenea, a luat în considerare alte dovezi. La 1 decembrie 2008, Comisia a elaborat, în temeiul articolului 55 alineatul (6) din Legea de 2006, un raport privind întrebarea dacă cererea de concediere a primului reclamant a fost justificată. Acesta a prezentat raportul plenar al SJC pentru a fi examinat. 11. La 17 decembrie 2008, plenul SJC, al căror compoziție a inclus V.V., a respins primul reclamant pentru încălcarea profesională. 12. Primul reclamant a contestat această decizie în a doua instanță, și anume înainte de formarea unui comitet de apel în cadrul Curții Supreme („comitetul de apel”).

Aceste panouri au fost înființate pe bază ad hoc în fiecare caz separat. În conformitate cu art. 60 din Legea din 2006, acestea erau compuse din nouă judecători, dintre care trei trebuiau să fie judecători ai Curții Supreme, patru judecători ai Curții de Apel și doi judecători ai instanței reclamantei. La 24 septembrie 2009, Comitetul de apel a respins primul recurs al reclamantului și a susținut decizia SJC. 13. La 21 iulie 2008, R.P., un membru al SJC, a solicitat SJC pentru instituirea procedurilor profesionale de faută în ceea ce privește al doilea reclamant. S-a afirmat că, în calitate de judecător de investigare aflat în muncă, al doilea reclamant nu a fost diligent în investigarea unui incident care a avut loc în centrul de detenție Tetovo.

În conformitate cu secțiunea 8 din Regulamentul (a se vedea punctul 25 de mai jos), cererea a fost prezentată celui de-al doilea reclamant pentru observații. El a răspuns în scris. 14. La o dată neespecificată, SJC a înființat, în temeiul articolului 58 din Legea din 2006, o Comisie cu cinci membri în cazul celui de-al doilea reclamant. La 12 decembrie 2008, Comisia a prezentat un raport SJC în care a solicitat inițiarea unei proceduri profesionale de faută împotriva celui de-al doilea reclamant. 15. Cu două hotărâri separate adoptate la 29 decembrie 2008, plenul SJC, inclusiv R.P., a inițiat proceduri de încălcare profesională în ceea ce privește al doilea reclamant și a ordonat suspendarea temporară.

Deciziile nu au fost permise să apeleze. 16. La 20 ianuarie 2009, Comisia a organizat o audiere la care R.P. și al doilea reclamant și-a prezentat argumentele și remarcile de încheiere ( Dovezi împotriva celui de-al doilea 17. La 12 februarie 2009, plenul SJC, al căror compoziție a inclus R.P., a respins al doilea reclamant pentru încălcarea profesională. Cea de-a doua reclamantă a apelat împotriva concedierii la comitetul de recurs care a fost format în cazul său în cadrul Curții Supreme, argumentând, printre altele, că nu i-a fost dat posibilitatea de a face observații cu privire la dovezile împotriva lui, atunci când cererea de concediere a fost îndeplinită în favoarea lui. El solicită, de asemenea, comitetului de apel să-l informeze cu privire la data sesiunii sale.

În cadrul unei audieri care s-a desfășurat în privat la 5 mai 2009, comitetul de apel a respins apelul celui de-al doilea reclamant. 18. La 25 iunie 2009, cel de-al doilea reclamant a contestat concedierea sa în fața Curții administrative prin intermediul unei acțiuni administrative-discutate (туפа δа равен сδор). El s-a plâns, printre altele, despre presupusul refuz al cererii sale de excludere a judecătorilor N.I. și J.V. care au fost părți la decizia Comitetului de apel în cazul său. A cerut retragerea lor pentru că judecătorul N.I. au fost solicitate la momentul relevant SJC pentru postul de președinte al unei instanțe de primă instanță, și judecătorul J.V. Se presupune că a avut o relație strânsă cu procurorul public implicat în acest caz în ceea ce privește care a fost respins.

La 6 octombrie 2010, Curtea Administrativă a respins acțiunea celui de-al doilea reclamant ca fiind inadmisibilă. Această decizie a fost susținută de Curtea Administrativă Superioră. 19. Cea de-a doua reclamantă a produs copii cu articole publicate în ziarele locale la 26 ianuarie și 13 februarie 2009 raportând în cazul său. Articolul publicat la 26 ianuarie 2009 a menționat că atunci președintele SJC a afirmat că Comisia încă se ocupă de acest caz și că nici un raport nu a fost încă prezentat SJC pentru a fi examinat. La 13 februarie 2009, ziarul a anunțat că al doilea reclamant a fost eliminat din birou.

6. The applicants were born in 1959 and 1946, and live in Ohrid and Tetovo, respectively. 7. Following allegations raised by a lawyer (which were subsequently withdrawn), V.V., a member of the State Judicial Council (“the SJC”), a body vested with jurisdiction to decide, inter alia, on the dismissal of judges (see Amendment XXIX to the Constitution, paragraph 20 below), made enquiries through the President of the court in which the first applicant worked as a judge. A preliminary inquiry was carried out, and on 19 April 2008 V.V. requested, under sections 55 and 58 of the State Judicial Act of 2006 (“the 2006 Act”, see paragraph 21 below) and section 5 of the Rules governing professional misconduct proceedings in respect of a judge (“the Rules”, see paragraph 25 below), that the SJC initiate professional misconduct proceedings in respect of the first applicant.

In the request V.V. claimed that the first applicant had not been diligent in conducting proceedings in a civil case. The first applicant responded in writing. 8. On 4 June 2008 the SJC set up, under section 58 of the 2006 Act (see paragraph 21 below), a Commission for determination of professional misconduct by a judge (Комисија за утврдување нестручно и несовесно вршење на судиската функција, hereinafter “the Commission”). 9. On the basis of V.V.’s request and the Commission’s report as to whether the request was justified, on 3 October 2008 the plenary of the SJC initiated proceedings for professional misconduct in respect of the first applicant. 10. On 12 November 2008 the Commission held a hearing at which it heard evidence from V.V.

and the first applicant. It also took other evidence into account. On 1 December 2008 the Commission drew up, under section 55(6) of the 2006 Act, a report on the question whether the request for the first applicant’s dismissal had been justified. It submitted the report to the plenary of the SJC for consideration. 11. On 17 December 2008 the plenary of the SJC, the composition of which included V.V., dismissed the first applicant for professional misconduct. 12. The first applicant challenged that decision at second instance, namely before an Appeal Panel formed within the Supreme Court (“the Appeal Panel”). Such panels were set up on an ad hoc basis in each separate case. As specified under section 60 of the 2006 Act, they were composed of nine judges, of whom three were to be Supreme Court judges, four Appeal Court judges and two judges of the court of the applicant.

On 24 September 2009 the Appeal Panel dismissed the first applicant’s appeal and upheld the SJC’s decision. 13. On 21 July 2008 R.P., a member of the SJC, applied to the SJC for professional misconduct proceedings to be instituted in respect of the second applicant. It had been alleged that, as an on-duty investigating judge, the second applicant had not been diligent in the investigation of an incident that had occurred in the Tetovo detention centre. Under section 8 of the Rules (see paragraph 25 below), the request was submitted to the second applicant for comments. He responded in writing. 14. On an unspecified date, the SJC set up, under section 58 of the 2006 Act, a five-member Commission in the second applicant’s case.

On 12 December 2008 the Commission submitted a report to the SJC in which it sought that it initiate professional misconduct proceedings against the second applicant. 15. With two separate decisions delivered on 29 December 2008, the plenary of the SJC, including R.P., initiated professional misconduct proceedings in respect of the second applicant and ordered his temporary suspension. The decisions were not amenable to appeal. 16. On 20 January 2009 the Commission held a hearing at which R.P. and the second applicant presented their arguments and concluding remarks (завршни зборови). Evidence against the second 17. On 12 February 2009 the plenary of the SJC, the composition of which included R.P., dismissed the second applicant for professional misconduct.

The second applicant appealed against his dismissal to the Appeal Panel that had been formed in his case within the Supreme Court, arguing, inter alia, that he had not been given the opportunity to comment on the evidence against him when the request for his dismissal had been served on him. He also asked the Appeal Panel to inform him of the date of its session. At a hearing held in private on 5 May 2009, the Appeal Panel dismissed the second applicant’s appeal. 18. On 25 June 2009 the second applicant challenged his dismissal before the Administrative Court by means of an administrative-dispute action (тужба за управен спор). He complained, inter alia, about the alleged refusal of his request for exclusion of Judges N.I.

and J.V. who had been parties to the decision of the Appeal Panel in his case. He had requested their withdrawal because Judge N.I. had applied at the relevant time to the SJC for the post of president of a first-instance court, and Judge J.V. allegedly had a close relationship with the public prosecutor involved in the case in respect of which he had been dismissed. On 6 October 2010 the Administrative Court rejected the second applicant’s action as inadmissible. That decision was upheld by the Higher Administrative Court. 19. The second applicant produced copies of articles published in local newspapers on 26 January and 13 February 2009 reporting on his case. The article published on 26 January 2009 cited the then President of the SJC as saying that the Commission was still dealing with the case and that no report had yet been submitted to the SJC for consideration.

On 13 February 2009 the newspaper announced that the second applicant had been removed from office.