CtEDO 12.01.2016 Auto

MAKUCHYAN AND MINASYAN v. HUNGARY AND AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE;HUN
HOTĂRÂRE
12.01.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MAKUCHYAN AND MINASYAN v. HUNGARY AND AZERBAIJAN (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 12 ianuarie 2016 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 17247/13 Hayk MAKUCHYAN și Samvel MINASYAN împotriva Azerbaidjanului și Ungaria depusă la 25 februarie 2013 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl Hayk Makuchyan și dl Samvel Minayan, sunt resortisanți armeni, care s-au născut în 1975 și respectiv 1958 și trăiesc în Ejmiatsin și Erevan. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl. Leach, avocat practicant la Londra, și dna N. Gasparyan, avocat practicant în Erevan. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant este membru al armatei armene. Al doilea reclamant este unchiul G.M. decedat, care a fost locotenent în armata armeniană. În ianuarie 2004, primul reclamant și G.M. au sosit la Budapesta (Hongria) în vederea participării la un curs de limba engleză de trei luni organizat în cadrul programului „Partenariat pentru Pace” sponsorizat de NATO. Cursul a inclus doi participanți din fiecare dintre fostele Republici Socialiste Sovietice, inclusiv doi ofițeri din armata azerbaiană. Toți participanții au fost găzduiți în campusul Universitatei Maghiare de Apărare Națională. Pe la ora 5 a.m. din 19 februarie 2004, unul dintre membrii armatei azeriene, R.S., a ucis G.M. în timp ce el dormea prin decapitarea cu șaisprezece lovituri de deșeu. R.S. apoi a încercat să rupe ușa primei cameră a reclamantului strigând: “Deschide ușa, armeni! Vom tăia gâtul tuturor!”. În cele din urmă a fost oprit de poliția care a sosit la locul faptei. În procedura penală ulterioară, R.S. a recunoscut că a ucis G.M. doar din cauza originii sale armene și nu a arătat nici o remușcare pentru infracțiunile comise. La 13 aprilie 2006, Curtea din Budapesta a constatat R.S. vinovat de uciderea premeditată a G.M. și pregătirea pentru uciderea primului reclamant. El a fost condamnat la închisoare pe viață, cu posibilitatea de eliberare condiționată după 30 de ani. Potrivit faptelor stabilite ulterior de instanțele maghiare, R.S. a achiziționat o hașă într-un magazin local cu scopul de a ucide atât participanții armeni la aniversarea începutului conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan față de Nagorno Karabakh (pentru fundal general a se vedea Chiragov și alții v. Armenia [GC], nr. 13216/05, 16 iunie 2015 și Sargsyan c. Azerbaidjan [GC], nr. 40167/06, 16 iunie 2015). Hotărârea de primă instanță a fost susținută de Curtea de Apel la 22 februarie 2007 și R.S. a fost trimisă pentru a-și îndeplini condamnarea într-o închisoare maghiară. Se pare că R.S. în mai multe ocazii a încercat să fie transferat în Azerbaidjan pentru a-și îndeplini condamnarea la închisoare, dar cererile sale au fost refuzate sistematic de către autoritățile maghiare. 10. În urma unei cereri de transfer reînnoite, în august 2012 ministrul maghiar al Justiției a aprobat transferul R.S. în Azerbaidjan pentru a-și îndeplini restul condamnării. Ministerul Justiției din Azerbaidjan a informat autorităților maghiare că, în cazul transferului, executarea condamnării R.S. va fi continuată în Azerbaidjan fără conversie a condamnării. În plus, în Azerbaidjan, o persoană care îndeplinește o condamnare pe viață de închisoare nu poate fi eliberată decât în eliberare condiționată după cel puțin 25 de ani de închisoare. 11. La 31 august 2012 R.S. a fost transferat în Azerbaidjan. 12. La câteva ore după sosirea sa în Azerbaidjan, R.S. a fost acordată o iertare prezidențială, eliberată, promovată la gradul de major în cursul unei ceremonie publice, a acordat opt ani de arride salariale și a oferit un apartament. 13. În aceeași zi guvernul maghiar a emis o declarație în răspuns la transferul și permisiunea R.S. reamintind condițiile de transfer în temeiul Convenției Consiliului Europei privind transferul persoanelor condamnate. În plus, a reamintit că Ministerul Justiției azerbaezi a furnizat informații privind faptul că actul pentru care a fost impusă sentința constituie o infracțiune penală pedepsită de închisoare pe viață, cu posibilitatea de a fi eliberat cel mai devreme după 25 de ani. În plus, s-au primit garanții că sentința R.S. nu va fi convertită, ci continuă imediat să fie aplicată în temeiul hotărârii instanțelor maghiare. 14. Într-un comunicat de presă din 2 septembrie 2012, Guvernul maghiar și-a exprimat dezaprobarea iertarei prezidențiale acordate R.S. și a încălcării dreptului internațional, subliniind faptul că Guvernul maghiar a acționat în conformitate cu toate normele internaționale. 15. Într-un raport emis de Ombudsmanul maghiar la 7 Decembrie 2012, se observă că transferul real al SR a fost aprobat (deși nu a fost pus în aplicare) înainte de a fi fost primită nicio asigurare de la autoritățile azerbaeriane. În opinia Ombudsmanului, autoritățile maghiare ar trebui să fi solicitat la Azerbaidjan asigurarea că nu va acorda amnistia RS, cel puțin nu fără cunoștințele Ungariei. Ombudsmanul a subliniat, de asemenea, faptul că autoritățile maghiare ar fi trebuit să fi fost conștienți de faptul că, la transferul său, R.S., ar fi fost acordată amnistia și că societățile celor două țări au evaluat actele sale în moduri fundamental diferite. Legea internă relevantă Azerbaidjan 16. Dispoziția relevantă a Constituției Republicii Azerbaidjan se citește după cum urmează: art. 109. Puterile Președintelui Republicii Azerbaidjan „Președintele Republicii Azerbaidjan: ... 22. acordă permisiunea; ...” Ungaria 17. art. 166 din Codul Penal maghiar (Legea IV din 1978) în vigoare în timpul material citim după cum urmează: „(1) O persoană care ucide pe cineva comite o infracțiune pedepsită cu închisoare între cinci și cinci și cincisprezece ani. (2) Pedeapsa este închisoarea între zece și douăzeci de ani, sau închisoarea pe viață, dacă omuciderea este comisă: cu premeditare; ... cu alte malități preconizate sau cu alte motive nedreptate; cu o cruzime deosebită; ... (3) Orice persoană care se ocupă de pregătirile pentru a comite omucidere este pedepsită cu închisoare între 1 și 5 ani.” Materialele relevante ale Consiliului Europei 18. Convenția Consiliului Europei de 1983 privind transferul persoanelor condamnate (ETS nr. 112) a fost ratificată atât de Azerbaidjan, cât și Ungaria în 2001 și, respectiv, în 1993. Dispozițiile relevante ale tratatului se citesc după cum urmează: „Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte state, semnatare, având în vedere că scopul Consiliului Europei este de a atinge o unitate mai mare între membrii săi; doresc să dezvolte în continuare cooperarea internațională în domeniul dreptului penal; având în vedere faptul că această cooperare ar trebui să continue sfârșitul justiției și reabilitarea socială a persoanelor condamnate; Având în vedere faptul că aceste obiective impun ca străinii care sunt privați de libertate să își dea posibilitatea să își îndeplinească condamnările în societatea lor; și având în vedere că acest obiectiv poate fi cel mai bine realizat prin transferul lor în țările lor, [ ...]” art. 2 – Principiile generale „1. Părțile se angajează să se ofere reciproc cea mai largă măsură de cooperare în ceea ce privește transferul de persoane condamnate în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. O persoană condamnată pe teritoriul unei părți poate fi transferată pe teritoriul unei alte părți, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, pentru a îndeplini condamnarea impusă. În acest scop, poate exprima interesul său către statul condamnat sau către statul administrator în cazul transferului în temeiul prezentei convenții. [ ...]” art. 9 – Efectul transferului pentru statul administrator „1. Autoritățile competente ale statului administrator: continuă executarea sentinței imediat sau printr-un ordin judiciar sau administrativ, în condițiile prevăzute la art. 10 sau transformarea sentinței, prin intermediul unei proceduri judiciare sau administrative, într-o decizie a statului respectiv, înlocuind astfel sancțiunile impuse în statul de condamnare o sancțiune prevăzută de legea statului administrator pentru aceeași infracțiune, în condițiile prevăzute la art. 11. Statul administrator, dacă este solicitat, informează statul de condamnare înainte de transferul persoanei condamnate în ceea ce privește care dintre aceste proceduri urmează. Execuția sentinței este reglementată de legea statului administrator și statul respectiv este singurul competent să ia toate deciziile corespunzătoare. [...]” art. 12 – Scuza, amnistia, comutarea „Fiecare parte poate acorda permisiunea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu Constituția sau cu alte legi. [...]” 19. Declarația la art. 12 din Convenția privind transferul persoanelor condamnate conținută în instrumentul de ratificare de către guvernul azerbaigian citește după cum urmează: „În conformitate cu art. 12 din Convenție, Republica Azerbaidjanului declară că deciziile referitoare la iertare și amnișterile persoanelor condamnate transferate de Republica Azerbaidjan ar trebui să fie convenite cu autoritățile competente relevante ale Republicii Azerbaidjan.” 20. Recomandarea 1527 (2001) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind funcționarea Convenției Consiliului Europei privind transferul persoanelor condamnate – analiză critică și recomandări, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: Convenția Consiliului Europei privind transferul persoanelor condamnate (ETS nr. 112) prevede transferul de deținuți străini în țările lor de origine, atât în numele lor, cât și deoarece transferul sporește reabilitarea și reintegrarea în societate și, prin urmare, reduce recidiva. [...] Din motivele menționate mai sus, Adunarea recomandă Comitetul de Miniștri: [...] să afirme în mod clar că convenția nu este destinată eliberării imediate a deținuților la întoarcerea în propria țară; [...]” 21. Rezoluția 2022 (2014) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind măsurile de prevenire a utilizării abuzive a Convenției privind transferul persoanelor condamnate (ETS nr. 112), în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: Convenția privind transferul persoanelor condamnate (ETS nr. 112) prevede transferul de deținuți străini în țările lor de origine. Scopul său este în primul rând umanitar, de a îmbunătăți perspectivele de reabilitare și reintegrare a deținuților în închisoare în societate. [...] Adunarea remarcă cu îngrijorare că convenția a fost invocată pentru a justifica eliberarea imediată, la transferul în Azerbaidjan, a unui soldat azerbaiyan condamnat pentru uciderea unui consilier armenian într-un curs de formare „Partenariat pentru Pace” în Ungaria, sponsorizat de Organizația Tratatului Atlantic de Nord (OTAN). La sosirea sa în Azerbaidjan, el a fost binevenit ca erou național și a acordat o iertare imediată – cu mult înainte de expirarea propoziției minime stabilite de instanța maghiară – și o promovare retroactivă, precum și alte recompense. Deși recunoaște că statele părți, în temeiul articolului 12 din convenție, au dreptul suveran de a acorda iertare și amnișteri persoanelor condamnate la un termen de închisoare, Adunarea reamintește că principiul bunei credințe în relațiile internaționale, recunoscută, printre altele, prin Convenția de la Viena privind Legea Tratatelor și prin principiile statului de drept se impune interpretarea tratatelor în conformitate cu obiectele și scopurile acestora. Adunarea: 5.1. condamnă utilizarea articolului 12 din Convenția Azerbaidjanului în cazul [R.S.] ca încălcare a principiilor bunei credințe în relațiile internaționale și în statul de drept; 5.2. confirmă poziția sa, exprimată în Recomandarea 1527 (2001) privind funcționarea Convenției Consiliului Europei privind transferul persoanelor condamnate – analiză critică și recomandări, că convenția nu este concepută să fie utilizată pentru eliberarea imediată a deținuților la întoarcerea în țara lor de origine; 5.3. subliniază importanța aplicării convenției cu bună credință și, în interpretarea dispozițiilor sale, respectarea principiilor statului de drept, în special în cazurile de transfer care ar putea avea implicații politice sau diplomatice; 5.4. recomandă statelor părți la convenție să adopte, dacă este cazul, acorduri ad hoc între o condamnare și un stat administrator sub forma unui additiv la un acord de transfer în temeiul convenției, care să prevadă așteptările reciproce și să prevadă garanții adecvate de către statul administrator.” COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 2 din Convenție că Azerbaidjanul a încălcat dreptul la viață al primului solicitant și G.M., deoarece uciderea și pregătirea crimei comise de R.S., un ofițer militar, au fost atribuite Azerbaidjanului. De asemenea, reclamanții se plâng că Azerbaidjanul și-a încălcat obligația de procedură în temeiul articolului 2 prin acordarea unei scutiri prezidențiale R.S. cu privire la întoarcerea sa în Azerbaidjan, care a avut ca efect prevenirea respectării pe depline a sentinței sale. Reclamanții se plâng în continuare în conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 2 din Convenție că infracțiunile comise de R.S. au fost crime de ură motivate de etnie, deoarece se bazează numai pe originea armeană a victimelor. Guvernul azerbaerian a recunoscut și aprobat aceste crime prin acordarea ierarhiei prezidențiale R.S. și o promovare. Glorificarea crimei a fost presupusă legată direct de originea națională a victimelor. În sfârșit, reclamanții se plâng că Ungaria a încălcat obligațiile sale pozitive în temeiul articolului 2 din Convenție prin acordarea și executarea cererii de transfer privind R.S., fără a obține garanții obligatorii adecvate în ceea ce privește faptul că el ar fi obligat să își completeze sentința de închisoare în Azerbaidjan. În circumstanțele prezentului caz, art. 2 din Convenție este aplicabil plângerilor primului solicitant? Întrebări referitoare la Azerbaidjan: A existat încălcarea articolului 2 din Convenție de către Azerbaidjan în ceea ce privește al doilea reclamant și, dacă este cazul, al primului solicitant? În special, autoritățile azerbaiene și-au îndeplinit obligațiile procedurale în temeiul articolului 2 de a proteja viața și de a preveni impunitatea pentru infracțiunile care afectează viața (a se vedea Enukidze și Girgvliani c. Georgia, nr. 25091/07, 26 aprilie 2011; Ali și Ayșe Duran c. Turcia , nr. 42942/02, § 28, 8 aprilie 2008)? Reclamanții au suferit discriminări în privința exercitării drepturilor Convenției pe motivul naționalității lor și/sau al originii etnice, în conformitate cu art. 14 din Convenție, citite împreună cu art. 2? (cf. Nachova și alții c. Bulgaria [GC], nr. 43577/98 și 43579/98, CEDH 2005 VII) 3. Care au fost motivele măsurilor luate de autoritățile azerbaiene în legătură cu R.S. imediat după transferul în Azerbaidjan? Guvernul este invitat să prezinte Curții orice hotărâre internă în acest sens. Întrebări referitoare la Ungaria: A existat o încălcare a obligațiilor pozitive ale Ungariei în temeiul articolului 2 din Convenție în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant și, dacă este cazul, al primului solicitant? În special, autoritățile maghiare au avut o obligație pozitivă de a asigura respectarea dreptului reclamanților la viață? Au fost conștienți, sau ar fi trebuit să fi fost conștienți, de probabilitatea de eliberare a R.S. în cazul transferului în Azerbaidjan? Autoritățile maghiare au primit suficiente asigurări de la autoritățile azerbaiene înainte de a decide asupra transferului R.S.? Dacă este cazul, guvernul maghiar este invitat să prezinte un astfel de document Curții. Autoritățile maghiare au primit vreo cerere de transfer al R.S. în Azerbaidjan înainte de 2012 și, dacă este cazul, care au fost motivele pentru a nu acorda aceste cereri? Guvernul maghiar este invitat să prezinte la Curte documente relevante.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2025-06-12
0,92
CASE OF MAKUCHYAN AND MINASYAN AGAINST AZERBAIJAN AND HUNGARY
Interim Resolution CM/ResDH(2025)130 Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Makuchyan and Minasyan v. Azerbaijan (Adopted by the Committee of Ministers on 12 June 2025 at the 1531 st meeting of the Ministers’ Deputi
CtEDO 2016-11-25
0,91
KHALAPYAN v. AZERBAIJAN
Communicated on 25 November 2016 THIRD SECTION Application no. 54856/16 Gagik KHALAPYAN and Others against Azerbaijan lodged on 15 September 2016 STATEMENT OF FACTS The applicants are three brothers. The first applicant, Mr Nver Khalapyan,
CtEDO 2016-11-25
0,91
K.S. AND N.A. v. AZERBAIJAN and 21 other applications
Communicated on 25 November 2016 THIRD SECTION Application no. 19243/16 K.S. and N.A. against Azerbaijan and 21 other applications (see list appended) STATEMENT OF FACTS The applicants are either Armenian nationals (16 applications) or stat
CtEDO 2023-01-10
0,90
GHAZARYAN v. AZERBAIJAN
Published on 30 January 2023 FIRST SECTION Application no. 15434/20 Ara GHAZARYAN against Azerbaijan lodged on 13 April 2021 communicated on 10 January 2023 STATEMENT OF FACTS 1. The applicant, Mr Ara Hayk Ghazaryan, is an Armenian national
CtEDO 2013-07-11
0,90
MANUCHARYAN v. ARMENIA
THIRD SECTION Application no. 35688/11 Spartak MANUCHARYAN against Armenia lodged on 31 May 2011 STATEMENT OF FACTS The applicant, Mr Spartak Manucharyan, is an Armenian national, who was born in 1976 and lives in Yerevan. He is represented
Sursă