DUMINICĂ v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 77029/12 Sergiu DUMINICĂ împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 12 ianuarie 2016 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 noiembrie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat 2 aprilie 2015 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Sergiu Duminică, este un național moldovenesc, născut în 1984 și locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Enachi și dna C. Stratan, avocați care practică în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl L. Apostol. La 7 aprilie 2009, reclamantul a participat în mod pașnic la protestele împotriva presupusei fraudă electorală în alegerile generale din 5 aprilie 2009. La 8 aprilie 2008, la ora 130, reclamantul a fost înconjurat de ofițeri de poliție și a fost ordonat să se întindă pe teren și să pună mâinile pe cap. Reclamantul a respectat, dar a fost totuși atacat și a primit numeroase lovituri și lovituri de baton în diferite părți ale corpului său. Ca urmare, nasul reclamantului a fost rupt. El a fost dus la secția de poliție unde a fost tratat rău de ofițeri de poliție. Pe 16 aprilie 2009 reclamantul a fost eliberat din detenție printr-un ordin judecător. Rapoartele medicale elaborate la 14 și 21 aprilie 2009 au constatat că reclamantul a suferit traumatisme craniene, a avut vânătăi multiple pe corpul său, un nas fracturat cu septul nazal deviat, probleme auditive bilaterale și a avut probleme psihologice tipice ale victimelor torturii. Reclamantul a depus procurorului o plângere penală împotriva acțiunilor poliției; totuși, la 24 mai 2012, ancheta a fost suspendată deoarece autoritatea de investigare nu a putut identifica infractorii. La 15 noiembrie 2010 și la 14 noiembrie 2012, Guvernul a acordat reclamantului, împreună cu alte victime de tratamente rele similare, 8.000 de lei moldoveni (MDL) (echivalent cu 500 euro (EUR)) în compensație pentru prejudiciu moral. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție cu privire la maltraturile primite de către poliție și la ineficacitatea anchetei sale în acest sens. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 2 aprilie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște că au existat încălcări ale drepturilor reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție ca urmare a maltratării și a unei anchete ineficace a plângerilor reclamantului în acest sens și că reclamantul nu a avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție. Guvernul ... propune ... o sumă globală de 12.000 de euro (o mie de euro) care va acoperi toate prejudiciile materiale, morale, costurile și cheltuielile. Plata va constitui rezoluția finală a prezentei cereri și a oricărei alte afirmații care pot apărea din circumstanțele prezentului caz. ... suma de mai sus, ... va fi transformată în Lei moldovenesc la data aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile cu privire la această declarație.10. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Hotărârea (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Republicii Moldova, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolelor 3 și 13 din Convenția privind maltraturile de către poliție și ineficacitatea anchetei privind acest maltret (a se vedea, de exemplu, Taraburca c. Moldova, nr. 18919/10, 6 decembrie 2011; Iurcu v. Republica Moldova , nr. 33759/10, 9 aprilie 2013 și Buhaniuc v. Republica Moldova , nr. 56074/10, 28 ianuarie 2014). 14. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii, în temeiul articolului 37 § 1 litera (c). 15. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (a se vedea art. 37 § 1 din amenda 16). Curtea observă, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri doar în ceea ce privește procedurile în fața Curții, fără a aduce atingere obligației guvernului de a efectua o anchetă în conformitate cu cerințele Convenției (a se vedea WAZA Spółka z o.o., citată mai sus, și Žarković și alții v. Croația) (dec.), nr. 75187/12, § 23, 9 iunie 2015). 17. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 4 februarie 2016. Abel Campos Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 77029/12

Sergiu DUMINICĂ

against the Republic of Moldova

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 12

January 2016 as a Committee composed of:

Nebojša Vučinić,

President,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 November 2012,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government 2 April 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Sergiu Duminică, is a Moldovan national, who was born in 1984 and lives in Chișinău. He was represented before the Court by Mr V. Enachi and Ms C. Stratan, lawyers practising in Chișinău.

2.

The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Apostol.

3.

On 7 April 2009 the applicant peacefully attended the protests against the alleged electoral fraud during the 5 April 2009 general elections. At around 1.30 a.m. on 8 April 2008 the applicant was surrounded by police officers and was ordered to lie on the ground and to put his hands on his head. The applicant complied but was nevertheless assaulted and received numerous kicks and baton blows to different parts of his body. As a result, the applicant’s nose was broken. He was taken to the police station where he was ill-treated by police officers. On 16 April 2009 the applicant was released from detention by a court order. Medical reports drawn up on 14 and 21 April 2009 found that the applicant had suffered cranial trauma, had multiple bruises on his body, a fractured nose with deviated nasal septum, bilateral hearing problems and had experienced psychological problems typical of victims of torture.

4.

The applicant lodged with the prosecutor a criminal complaint against the actions of the police; however, on 24 May 2012 the investigation was suspended because the investigating authority could not identify the perpetrators.

5.

On 15 November 2010 and on 14 November 2012 the Government awarded the applicant, along with other victims of similar ill-treatment, 8,000 Moldovan lei (MDL) (equivalent to 500 euros (EUR)) in compensation for non-pecuniary damage.

6.

The application was communicated to the Government

.

THE LAW

7.

The applicant complained under Articles 3 and 13 of the Convention about the ill-treatment received at the hands of the police and about the ineffectiveness of the investigation into his complaints in that regard.

8.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 2 April 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government acknowledge that there have been violations of the applicant’s rights under Article 3 of the Convention as a result of ill-treatment and an ineffective investigation of the applicant’s complaints in that regard and that the applicant did not have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 3, as required by Article 13 of the Convention.

The Government ... propose ... a global sum of 12,000 euros (twelve thousand euros) that will cover all pecuniary, non-pecuniary damages and costs and expenses.

The payment will constitute the final resolution of the present application and of any other claims that may appear from the circumstances of the present case.

... the above sum, ... will be converted into Moldovan Lei at the date applicable on the date of payment and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of a failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”

9.

The applicant was invited to submit his comments on this declaration. No reply followed.

10.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

11.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

12.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (see

Tahsin Acar v. Turkey

[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

13.

The Court has established in a number of cases, including those brought against the Republic of Moldova, its practice concerning complaints about the violation of Articles 3 and 13 of the Convention related to ill-treatment by police and the ineffectiveness of the investigation into that ill-treatment (see, for example,

Taraburca v. Moldova,

no.

18919/10, 6 December 2011;

Iurcu v. the Republic of Moldova

, no.

33759/10, 9 April 2013; and

Buhaniuc v. the Republic of Moldova

, no.

56074/10, 28 January 2014).

14.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application, by virtue of Article 37 § 1(c).

15.

Moreover, in the light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (see Article 37 § 1

in fine

).

16.

The Court further notes that this decision constitutes a final resolution of this application only insofar as the proceedings before the Court are concerned. This decision is without prejudice to the Government’s continuing obligation to conduct an investigation in compliance with the requirements of the Convention (see

WAZA Spółka z o.o.,

cited above, and

Žarković and others v. Croatia

(dec.), no. 75187/12, § 23, 9 June 2015).

17.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

18.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 3 and 13 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 4 February 2016.

Abel Campos

Nebojša Vučinić

Deputy Registrar

President