MEDVEDEVA c. RUSSIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 45743/09 Nadezhda Yermilovna MEDVEDEVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 19 ianuarie 2016 într-un comitet compus din Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători, și Marialena Tsirli, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 5 august 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 6 martie 2015 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol După deliberarea sa, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, domnul Nadezhda Yermilovna Medvedeva, este un resortisant rus născut în 1955 și cu reședința în Kemerovo. Guvernul tan ( Matiouchkine, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Invocând art. 5 din Convenție, reclamanta se plângea de o încălcare a dreptului său de a fi adus imediat în fața unui judecător după arestarea și deținerea sa ilegală. Cererea fusese comunicată guvernului EN DREPT printr-o scrisoare din 6 În martie 2015, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală care să soluționeze problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine pe aceasta din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. [...] the Russian authorities acknowledge that Nadezhda Yermilovna Medvedeva was not brought promptly before a judge after her apprehension in violation of Article 3 of the Convention, as well as that, from 14 September to 8 November 2006 and from 30 May to 21 August 2008, the applicant was detained in violation of Article (c) of the Convention.

The authorities are ready to pay the applicant a sum of EUR 5000 as just satisfaction. The authorities prin urmare invită Court to strike the present case out of the list of cases. They sugges that the present declaration might be acceptd by the Court as The sum reperred to above, which is to cover any pecuniary and non pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any fiscals that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notition of the decision taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus treie percentage puncts.

This payment will constitute the final resolution of the case Deși informată de termenii declarației unilaterale, reclamanta nu este pronunțată. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue.

În acest scop, Curtea a examinat îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Rusiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi adus imediat în fața unui judecător și a detenției ilegale (a se vedea, de exemplu, Poghosyan c. Armenia, nr 44068/07, §§ 69-71, 20 decembrie 2011, Ladent c. Polonia, n 11066/03, § 71-76, 18 martie 2008, Harkmann c. Estonia, 2192/03, § 30-40, 11 iulie 2006 Garabaev c. Rusia , n 3821/02, § 101, 7 iunie 2007 și Foursenko c. Rusia , n 26386/02, § 77-79, 24 aprilie 2008. Având în vedere natura concesiilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și la suma de despăgubire propusă, Curtea consideră că În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 în fine din convenție].

În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 5 1 și 3 din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 februarie 2016. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Președinte adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 45743/09 Nadezhda Yermilovna MEDVEDEVA contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 19 janvier 2016 en un comité composé de : Helena Jäderblom, présidente, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 5 août 2009, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 6 mars 2015 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

La requérante, M me Nadezhda Yermilovna Medvedeva, est une ressortissante russe née en 1955 et résidant à Kemerovo. Le gouvernement russe (« le Gouvernement ») a été représenté par M. G. Matiouchkine, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme. Invoquant l’article 5 de la Convention, la requérante se plaignait d’une violation de son droit d’être aussitôt traduite devant un juge après son arrestation et de sa détention illégale. La requête avait été communiquée au Gouvernement . EN DROIT Par une lettre du 6 mars 2015, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête.

Il a en outre invité la Cour à rayer celle ‑ ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention. La déclaration était ainsi libellée : « (...) the Russian authorities acknowledge that Nadezhda Yermilovna Medvedeva was not brought promptly before a judge after her apprehension in violation of Article 5 § 3 of the Convention, as well as that, from 14 September to 8 November 2006 and from 30 May to 21 August 2008, the applicant was detained in violation of Article 5 § 1 (c) of the Convention. The authorities are ready to pay the applicant a sum of EUR 5 000 as just satisfaction. The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case ». Bien qu’informée des termes de la déclaration unilatérale, la requérante ne s’y est pas prononcée.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

À cette fin, la Cour a examiné de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI, WAZA Spółka z o.o.

c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007). La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Russie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit d’être traduit aussitôt devant un juge et de la détention illégale (voir, par exemple, Poghosyan c. Arménie , n o 44068/07, §§ 69-71, 20 décembre 2011, Ladent c. Pologne , n o 11036/03, §§ 71-76, 18 mars 2008, Harkmann c. Estonie , n o 2192/03, §§ 30-40, 11 juillet 2006 ; Garabaïev c. Russie , n o 38411/02, § 101, 7 juin 2007, et Foursenko c. Russie , n o 26386/02, §§ 77-79, 24 avril 2008). Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 5 §§ 1 et 3 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 11 février 2016. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Greffière adjointe Présidente