NIKOLAYENKO c. RUSSIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 1694/08 Nikolay Petrovich NIKOLAYENKO și alții împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 19 ianuarie 2016 într-un comitet compus din Helen Keller, președinte, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 16 noiembrie 2007, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Nikolay Petrovich Nikolayenko, este un resortisant rus născut în 1971, rezident în Iekaterinburg și reprezentat de domnul L.V. Kochnev. Guvernul rus a fost reprezentat de domnul Matiouchkine, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Invocând articolele 3 și 6 din convenție, reclamantul s-a plâns de abuzurile suferite în timpul custodiei sale și de lipsa unei anchete efective cu privire la această afirmație. Aceste obiecțiuni au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Mai 2015, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost prelungit începând cu data de 10 aprilie 2015. De asemenea, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisorile au ajuns bine la reclamant și la reprezentantul său care nu au răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 11 februarie 2016. Marialena Tsirli Helen Keller Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

1694/08

Nikolay Petrovich NIKOLAYENKO et autres

contre la Russie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 19 janvier 2016 en un comité composé de

:

Helen Keller,

présidente,

Johannes Silvis,

Alena Poláčková,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 16 novembre 2007,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Nikolay Petrovich Nikolayenko, est un ressortissant russe né en 1971 résidant à Iekaterinbourg et représenté par M.

L.V.

Kochnev.

Le gouvernement russe («

le Gouvernement

») a été représenté par M.

G.

Matiouchkine, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme.

Invoquant les articles 3 et 6 de la Convention, le requérant se plaignait des mauvais traitements subis lors de sa garde à vue et de l’absence de l’enquête effective sur cette allégation.

Ces griefs ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse.

Par deux lettres recommandées avec accusé de réception du 18

mai 2015, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 10

décembre 2014 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Les lettres sont bien parvenues au requérant et à son représentant qui n’y ont pas répondu.

EN DROIT

À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 11 février 2016.

Marialena Tsirli

Helen Keller

Greffière adjointe

Présidente