Publicat la 16 decembrie 2024 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 9970/19 Onik MANUCHARAN împotriva Armenia depusă la 8 februarie 2019 comunicat la 26 noiembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la moartea fratelui solicitant, M. Manucharyan, în timpul serviciului militar obligatoriu și la investigația ulterioară. La 27 iunie 2012 M. Manucharyan a fost redactat în armata armeană și a fost atribuit unității militare nr. 24923 („unitatea militară”). La 31 iulie 2013, la aproximativ 13.40 p.m., M. Manucharyan a fost găsit mort cu o lovitură de armă la cap în turnul de observație de lângă parcarea unității militare, unde a fost efectuat turnul de ceas. La 1 august 2013, Serviciul de Investigație al Ministerului Apărării a instituit o procedură penală din cauza incitației la sinucidere (art. 110 din fostul Cod Penal în vigoare până la 1 iulie 2022), a ordonat o autopsie și o examinare criminală balistică, trace și degete combinate. În aceeași zi a avut loc o examinare a scenei incidentului, în timpul căruia, printre altele, o bucată de hârtie arsă, un glonț neființat și trei cartușe a tras au fost găsite pe podeaua turnului de observație și trei ieșiri de glonț au fost găsite pe tavan. În plus, două trente de reviste au fost găsite una dintre care conținea douăzeci și șase gloanțe. La 17 septembrie 2013, autopsia a fost finalizată. Raportul urmator a concluzionat că moartea lui M. Manucharyan a fost rezultată dintr-o leziune balistică cu intrarea glonțului a fost în bărbie și ieșirea glonțului fiind în partea de sus a capului. Autopsia a dezvăluit un alt prejudiciu împușcat în jumătatea de urechea dreaptă, care s-a spus că nu a fost legat de moartea lui M. Manucharyan. Următoarele leziuni corporale au fost descoperite de asemenea: o echimoză în partea dreaptă a pieptului, care a fost infligida de un obiect brusc și dur înainte de moarte și secțiunile pielei lipsă pe talie inflige de obiecte brusce și dure după moarte. La 16 octombrie 2013, raportul expert în urma examinării legistice balistice, trace și degete combinate a fost efectuat. Acesta a stabilit că cele trei cazuri de cartușe găsite la locul de pe scena au fost concediate din pușca de asalt atribuită M. Manucharyan, care a fost în modul “linea de foc” la momentul împușcării. Există fragmente de sudorare și grăsime pe M. Pușca de asalt a lui Manucharyan, dar nu au existat amprente identificabile pe ea. Potrivit aceluiași raport, pușca nu ar fi putut trage fără a trage trăgaciul. Examinarea uniforma lui M. Manucharyan a dezvăluit că lenjeria militară a lipsit două butoane ale cărora se pare că unul a fost rupt off. La 17 februarie 2014, autoritatea investigatoare a ordonat un examen psihiatric și psihologic combinat postum. Potrivit raportului transmis la 1 iulie 2014, M. Manucharyan nu a suferit de nici o boală mentală. În schimb, ca urmare a violenței și umilirii continue de către consilierii săi, sergentul A.S. și sergentul Junior B.G., a dezvoltat reacție depresivă acută sub formă de dezesperanță și disperare, ceea ce ar putea să-l provoace să se sinucidă. Investigația a concluzionat în cele din urmă că M. Manucharyan s-a sinucis ca urmare a violenței și umilirii la care a fost supus în timpul serviciului militar. În acest sens, acuzațiile au fost acuzate împotriva sergentului A.S. și a sergentului junior B.G. în temeiul articolului 358.1 § 4 din fostul cod penal (învingerea sau efectuarea altor acte de violență în ceea ce privește un subordonat sau amenințat de a face acest lucru, care a determinat consecințe grave). În timpul procesului reclamantul a solicitat instanței să ordone o examinare legală suplimentară a M. Pantalonii lui Manucharyan pentru a afla dacă semnul de arsură înconjurat de sânge pe spate, înregistrat de către investigator la examinarea uniforma fratelui său la 1 august 2013 a fost rezultat din împușcare. El a declarat că acest semn nu a fost menționat în rapoartele de experți ulterioare. Curtea a respins această cerere. În cursul procesului, instanța de judecată, după ce a considerat că raportul de experți emis pe baza examinării psihice și psihologice combinate postumate nu a fost suficient de clar și justificat, a ordonat o examinare secundară a acestui tip. Raportul de experți transmis la 23 iunie 2014 a concluzionat că a existat o legătură de cauzalitate între acțiunile sergentului junior B.G. și starea psihologică a M. Manucharyan înainte de sinucidere, în timp ce legătura de cauzalitate dintre starea psihologică a acestuia înainte de sinucidere și acțiunile sergentului A.S. a fost indirectă. La 30 august 2017, instanța de judecată a atenuat acuzațiile împotriva sergentului A.S. și l-a condamnat la trei ani de închisoare pe care a fost scutit de a servi pentru că a fost deținut pe durata pedepsei impuse. Reclamantul a apelat susținând că ancheta nu a explorat ipoteza crimei și a clarificat, printre altele , circumstanțe în jurul semnului de ardere pe pantalonii fratelui său, leziunile pe corpul său și absența degetelor pe pușca de asalt. Reclamantul a susținut, de asemenea, că cazul fratelui său a fost unul dintre cazurile în care o crimă în armată a fost acoperită ca sinucidere. Prin decizia din 21 februarie 2018, Curtea Penală de Apel a respins recursul reclamantului. În același timp, a redus condamnarea sergentului junior B.G. la șase ani de închisoare. La 7 august 2018, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 din Convenție cu privire la moartea fratelui său (a afirmat că, în realitate, fratele său a fost ucis) și ineficacitatea anchetei asupra chestiunii efectuate de autoritățile interne. Întrebări către părți A fost M. Manucharyan dreptul la viață, asigurat de art. 2 din Convenția, încălcat în acest caz? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, a fost ancheta de către autoritățile interne în acest caz în încălcarea garanțiilor prevăzute la art. 2 din Convenție (a se vedea Muradyan c. Armenia , nr. 11275/07, §§ 133-36, 24 noiembrie 2016; Ohanjanyan c. Armenia nr. 70665/11, §§ 133-38, 25 aprilie 2023; și Hovhannisyan și Karapetyan c. Armenia , nr. 67351/13, §§ 90-95, 17 octombrie 2023)?
Published on 16 December 2024
Application no. 9970/19
Onik MANUCHARYAN
against Armenia
lodged on 8 February 2019
communicated on 26 November 2024
The case concerns the death of the applicant’s brother, M. Manucharyan, during compulsory military service and the subsequent investigation.
On 27 June 2012 M. Manucharyan was drafted into the Armenian army and assigned to military unit no. 24923 (“the military unit”).
On 31 July 2013 at around 1.40 p.m. M. Manucharyan was found dead with a gunshot injury to his head in the observation tower near the car park of the military unit, where he had been performing watch duty.
On 1 August 2013 the Investigative Service of the Ministry of Defence instituted criminal proceedings on account of incitement to suicide (Article
110 of the former Criminal Code in force until 1 July 2022), ordered an autopsy and a combined ballistic, trace and fingertip forensic examination. On the same day took place an examination of the scene of the incident, during which, among other things, a burnt piece of paper, one unfired bullet and three fired cartridge cases were found on the floor of the observation tower and three bullet exits were found on the ceiling. Additionally, two thirty-round magazines were found one of which contained twenty-six bullets.
On 17 September 2013 the autopsy was completed. The ensuing report concluded that M. Manucharyan’s death had resulted from a ballistic injury with the bullet entry having been in the chin and bullet exit being in the top of the head. The autopsy revealed another gunshot injury in the lower half of the right ear which was said not to be linked to M. Manucharyan’s death. The following bodily injuries were also discovered: an ecchymosis in the right side of the chest, which had been inflicted by a blunt and hard object before the death and sections of missing skin on the waist inflicted by blunt and hard objects after the death.
On 16 October 2013 the expert report following the combined ballistic, trace and fingertip forensic examination was delivered. It established that the three cartridge cases found at the scene had been fired from the assault rifle assigned to M. Manucharyan, which had been in “fire line” mode at the time of the shooting. There were fragments of sweat and grease on M.
Manucharyan’s assault rifle but there were no identifiable fingerprints on it. According to the same report, the rifle could not have fired without pulling the trigger. The examination of M. Manucharyan’s uniform had revealed that his military underwear lacked two buttons one of which had apparently been ripped off.
On 17 February 2014 the investigating authority ordered a posthumous combined psychiatric and psychological forensic examination. According to the ensuing report delivered on 1 July 2014, M. Manucharyan had not suffered from any mental illness. Instead, as a consequence of continual violence and humiliation by his fellow servicemen, Sergeant A.S. and Junior Sergeant B.G., he had developed acute depressive reaction in the form of hopelessness and desperation, which could prompt him to commit suicide.
The investigation eventually concluded that M. Manucharyan had committed suicide as a consequence of the violence and humiliation to which he had been subjected during military service. In that connection, charges were brought against Sergeant A.S. and Junior Sergeant B.G. under Article
358.1 § 4 of the former Criminal Code (beating or carrying out other acts of violence in respect of a subordinate or threatening to do so, which resulted in grave consequences).
During the trial the applicant requested the court to order an additional forensic examination of M. Manucharyan’s trousers in order to find out whether the burn mark surrounded by blood on their back that had been recorded by the investigator upon the examination of his brother’s uniform on 1 August 2013 had resulted from gunshot. He stated that that mark had not been mentioned in the subsequent expert reports. The court rejected that request.
In the course of the trial the trial court, having considered that the expert report issued on the basis of the posthumous combined psychiatric and psychological forensic examination was not sufficiently clear and substantiated, ordered a secondary examination of the kind. The ensuing expert report delivered on 23 June 2014 concluded that there had been a causal link between the actions of Junior Sergeant B.G. and M.
Manucharyan’s psychological state before his suicide while the causal link between the latter’s psychological condition preceding his suicide and Sergeant A.S.’s actions was indirect.
On 30 August 2017 the trial court mitigated the charges against Sergeant
A.S. and sentenced him to three years of imprisonment which he was exempted from serving because he had been under detention for the duration of the imposed sentence. It found Junior Sergeant B.G. guilty as charged and sentenced him to seven years of imprisonment.
The applicant appealed arguing that the investigation had failed to explore the hypothesis of murder and to clarify,
inter alia
, the circumstances surrounding the burn mark on his brother’s trousers, the injuries on his body, and the absence of fingertips on the assault rifle. The applicant also claimed that his brother’s case was one of those cases where a murder in the army was being covered up as suicide.
By a decision of 21 February 2018 the Criminal Court of Appeal rejected the applicant’s appeal. At the same time, it reduced Junior Sergeant B.G.’s sentence to six years of imprisonment.
On 7 August 2018 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit. That decision was served on the applicant on 14 August 2018.
The applicant complains under Article 2 of the Convention about his brother’s death (he alleges that in reality his brother was murdered) and the ineffectiveness of the investigation into the matter carried out by the domestic authorities.
1.
Was M. Manucharyan’s right to life, ensured by Article 2 of the Convention, violated in the present case?
2.
Having regard to the procedural protection of the right to life, was the investigation by the domestic authorities in the present case in breach of the guarantees of Article 2 of the Convention (see
Muradyan v.
Armenia
, no.
11275/07, §§ 133-36, 24 November 2016;
Ohanjanyan v.
Armenia
,
no.70665/11, §§ 133-38, 25 April 2023; and
Hovhannisyan and
Karapetyan v. Armenia
, no. 67351/13, §§ 90-95, 17 October 2023)?