CtEDO 26.01.2016 Auto

RASMAN AND VELISCEK v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
26.01.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
RASMAN AND VELISCEK v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Permisia de a re-publica această traducere a fost acordată de către Ministerul italian al Justiției în scopul unic de a o include în baza de date a Curții, Ministerul Justiției, în prima sesiune de decizie, Recurs nr. 55744/09 Duilio și Giuliana RASMAN și Maria Albina VELISCEK contra l'Italia, în prima sesiune, întrunită la 26 ianuarie 2016 într-un comitet compus de: Cristina Mahoney, președintele Curții, Pauline Leandro, Pauline Leandro, și Andrea Rasch, în urma unei decizii adoptate de către Curtea, pot obține următoarele declarații: ,,Domnul RASMAN, în urma unei decizii adoptate de către cetățenii din zona de origine a României, a fost respins de către tribunalul din Milano, la 13 octombrie 1930 și, respectiv, de către tribunalul din zona de origine a României, la 27 octombrie 1960".

Doi polițiști, Maurizio M. și G.D.B., s-au dus la fața locului, cerând informații despre starea de sănătate a lui R.R. Câțiva minute mai târziu, au sosit la fața locului alți doi polițiști, Mauro M. și F.G. care au încercat să-l calmeze pe R.R., comunicându-se cu el prin balconul vecinilor și prin ușa apartamentului său și cerându-i permisiunea de a intra. Apoi, în fața refuzului lui R.R., polițiștii au sunat colegii de la forță și polițiști pentru a forța ușa. Ei au mers și la centrul de sănătate mintală local, cerând informații despre starea de sănătate a lui R.R. Câțiva minute mai târziu, au sosit la fața locului alți doi polițiști, Mauro M. și F.G. care au încercat să-l liniștească, informând polițiștii din centrul de sănătate mintală că R.R. era un pacient al lor, care a fost ucis, considerând că acesta din urmă a fost distras de faptul că a refuzat să facă față amenințărilor violente, iar polițiștii au încercat să-l omoare, iar polițiștii au decis să-l arestecească.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2009, judecătorul de la audierea preliminară a Tribunalului din Trieste i-a condamnat pe Mauro M., Maurizio M. și G.D.B. la pedeapsa cu șase luni de închisoare, luând în considerare reducerea pedepsei care rezultă din beneficiul acestei sentințe scurte, precum și circumstanțele atenuante, deoarece dosarul judiciar al inculpaților era virgin. În special, tribunalul a constatat că agenții au acționat în exercitarea funcțiilor lor printr-o procedură de urmărire a porții apartamentului în scopul de a evita comportamentul mortal al lui R.R. față de alte patru persoane și de a-l ucide. În ceea ce privește circumstanța în care aceștia ar fi intrat în departamentul de poliție, a fost luată în considerare reducerea pedepsei, având în vedere că în primul rând agenții au pierdut mai multă energie. În timp ce în ultimul timp, R.R.R.R.R. a fost în stare de muncă, a constatat că acțiunile lor ar fi avut o influență semnificativă asupra sănătății.

Instanța a condamnat acuzații la plata a 20.000 EUR în favoarea fiecărei părți în caz de litigiu provizoriu. Mauro M., Maurizio M., G.D.B. și reclamanții au depus apel. Reclamanții au cerut condamnarea lui F.G. pe motivul responsabilității sale pentru omisiunea de a ajuta în prăpastia în care era în custodia rudelui lor. În plus, ei au susținut că polițiștii nu au obținut informații despre starea de sănătate a lui R.R. înainte de intervenția lor și că procedura de specia nu a prezentat nicio cerere de urgență sau de pericol. Lnocorrupție în cazul lui R.R.R. era, prin urmare, o cerere de litigiu ilegală. Prin urmare, această cerere a fost respinsă în ultimul grad de litigiu.

În formularul de recurs, depus după hotărârea de prim grad, reclamanții au depus plângeri cu privire la încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție. Ei au susținut, de asemenea, că ancheta a fost condusă superficial și că tribunalul ar fi trebuit să depună mărturie diferit asupra anumitor elemente rezultate din anchetă, în special circumstanța că polițiștii nu au dobândit prea multe informații despre starea de sănătate a lui R. înainte de intervenție și că în cazul lor nu ar fi fost necesară o subvenție de natură să se limiteze la circumstanțele de pericol sau de ameliorare a penalității.

La cererea grefieriei din 15 octombrie 2014 în scopul de a obține o actualizare a faptelor cauzei, reclamanții au trimis diverse documente referitoare la desfășurarea procedurii, și anume hotărârile Curții de Apel și ale Curții de Casă. Cu toate acestea, ei au omis să formuleze, chiar și într-un mod sintetic, îndatoririle lor cu privire la etapele succesive ale procedurii interne. ÎN DREPT Reclamanții denunță, sub diferite forme, procedura penală inițiată ca urmare a decesului rudelui lor. În acest sens, invocă articolele 2 și 3 din Convenție.

Curtea reamintește că, având în vedere caracterul lor substanțial, articolele 2 și 3 din Convenție conțin o obligație procedurală de a desfășura o anchetă efectivă în ceea ce privește deductele de încălcare a elementului material al acestor dispoziții (Ergi v. Turcia, 28 iulie 1998, § 82, Recursul 1998 IV, Assenov și alții v. Bulgaria, 28 octombrie 1998, § 101 106, Recursul 1998 VIII, și Mastromatteo v. Italia [GC], n. 37703/97, § 89, CEDO 2002 VIII și Giuliani și Gaggio v. Italia [GC], n. 23458/02, § 298, CEDO 2011 (extrait)).

În plus, ancheta trebuie să fie eficientă în sensul că trebuie să permită să se determine dacă recurgerea la forță a fost justificată sau nu în circumstanțele cauzei (a se vedea, de exemplu, Kaya împotriva Turciei, 19 februarie 1998, § 87, Recueil 1998-I) precum și să identifice și, dacă este cazul, să sancționeze responsabilii (Oğur împotriva Turciei ([GC], nr. 21594/93, § 88, CEDO 1999 III). Nu este vorba de o obligație de rezultat, ci de mijloace. Venind la cazul de față, Curtea a constatat că colegii de cauză au pus în discuție în principal hotărârea din primul grad.

Curtea a observat că, de fapt, procedura penală pe care au intentat-o s-a încheiat cu condamnarea inculpaților, iar aceștia au obținut o sumă în calitate de despăgubire provizorie pentru despăgubirile suferite în instanța civilă (Göktepe v. Turcia (dec., nr. 64731/01, 26 aprilie 2005). Reclamanții ar fi putut, de asemenea, să introducă o acțiune civilă separată în scopul de a obține o cuantificare definitivă a prejudiciului. Aceștia nu au furnizat, totuși, informații cu privire la o astfel de procedură. În ceea ce privește aspectele specifice ale procedurii penale denunțate de reclamanți, Curtea observă următoarele. În ceea ce privește necesitatea de a obține informații despre starea de sănătate a acuzatilor.

În plus, Curtea observă că circumstanța că unii martori, ale căror identități nu au fost precizate, ar fi putut fi auziți direct de către polițiștii care au comis faptele, nu a fost dovedită (a se vedea, pe de altă parte, Scavuzzo-Hager și alții împotriva Elveției, nr. 41773/98, §§ 81 82, 7 februarie 2006).În ceea ce privește caracterul presupus prea ușor al pedepsei aplicate celor trei coacusați și a absolvirii lui F.G., Curtea observă, de asemenea, că Mauro M., Maurizio M. și G.D.B., care au obținut să beneficieze de o sentință scurtă care implică reducerea unei a treia acțiuni, precum și de penitențele adăugate de Curtea Principală, au fost condamnați la șase luni de pedeapsă, în lumina Convenției, și nu la plata unei indemnizații de 20.000 de euro în favoarea fiecărei acțiuni în favoarea fiecărei persoane, în temeiul unei decizii de arbitraj.Aceasta este, de asemenea, o constatare a faptului că aceste motive nu au fost considerate justificate în temeiul Convenției.Acesul de la art. 3 din Convenție a fost decizional, prin urmare, încheiate ca fiind în temeiul articolului 2 din Convenția de la Curtea de la Bruxelles, în temeiul că aceste motive nu pot fi justificate de o condamnare internă.

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-01-26
0,94
RASMAN ET VELISCEK c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 55744/09 Duilio et Giuliana RASMAN et Maria Albina VELISCEK contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 26 janvier 2016 en un comité composé de : Kristina Pa
CtEDO 2021-06-24
0,90
CASE OF D.S. v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
© Ministero della Giustizia, Direzione Generale degli Affari giuridici e legali, traduzione eseguita e rivista dalla sig.ra Rita Carnevali, assistente linguistico, e dalla dott.ssa Martina Scantamburlo, funzionario linguistico. Permission t
CtEDO 2020-09-03
0,90
CASE OF FACCHINETTI v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
©Ministero della Giustizia, Direzione Generale degli Affari giuridici e legali, traduzione eseguita dalla dott.ssa Maria Caterina Tecca, funzionario linguistico. Permission to re-publish this translation has been granted by the Italian Mini
CtEDO 2012-07-10
0,90
DE CRISTOFARO v. ITALY AND OTHER APPLICATIONS - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
Ministero della Giustizia, Direzione generale del contenzioso e dei diritti umani, traduzione© effettuata da Daniela Riga, funzionario linguistico. Permission to re-publish this translation has been granted by the Italian Ministry of Justic
CtEDO 2019-12-05
0,90
CASE OF SCERVINO AND SCAGLIONI v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
© Ministero della Giustizia, Direzione generale del contenzioso e dei diritti umani. Permission to re-publish this translation has been granted by the Italian Ministry of Justice for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database
Sursă