CtEDO 10.07.2012 Auto

DE CRISTOFARO v. ITALY AND OTHER APPLICATIONS - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
10.07.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DE CRISTOFARO v. ITALY AND OTHER APPLICATIONS - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Permis de re-publicare a acestei traduceri a fost acordată de Ministerul italian al Justiției în scopul unic al includerii sale în baza de date a Curții: HUDOC CORTE EUROPEANE DE DREPTURI DE LINGUISTIE SECȚIA A II-A DECIZIE Recurs nr. 30464/07 Giuseppe DE CRISTOFARO contra Italia și alte 7 acțiuni (dacă vedeți lista atașată) Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (Seconda Sezione), adună pe 10 iulie 2012 într-o cameră compusă din: Françoise Tulkens, după 24 octombrie 1954, președintele Curții, Isabella Dragoljub Popovici, Helen Berro-Lefti, András Sajó, András Guimondi, președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, Pavel Ilbu, în cauza nr. 1507/117, în cauza nr. 1411/2001, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 1411/2007, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/08, în cauza nr. 14/04, în cauza nr. 14/04, în cauza nr. 14/04, în cauza nr. 14/04, în cauza nr. 14/04, în cauza nr. 14/04, în cauza nr. 14/04, în cauza nr. 14/04, în cauza 14/04, în cauza nr. 14/04,

La o dată nespecificată din 2009, reclamantul a contestat decretul Corte di Appello di Napoli în fața Corte di Cassazione, plângând că nu a fost plătită suma suficientă a despăgubirii obținute. 7. suma datorată a fost plătită reclamantului la 26 noiembrie 2010. pe 7 decembrie 2010, reclamantul a depus recurs la Corte [n. 15064/11] plângând că a fost plătită cu întârziere suma de 6.708,32 EUR. pe 5 septembrie 2011, reclamantul a contestat decretul Corte di Appello di Napoli în fața Corte di Cassazione, plângând că a fost plătită suma insuficientă a despăgubirii obținute. pe 9 noiembrie 2011 a fost plătită suma de 900 EUR. pe 10 septembrie 2011 a fost depusăgubirile reclamantului. pe 6 septembrie 2008 a fost depusăgubirile reclamantului. pe 14 septembrie 2008 a fost depusăgurile reclamantului. pe 11 septembrie 2008 a fost depusăgurile reclamantului. pe 11 septembrie 2008 a fost depusăgerile reclamantului. pe 14 septembrie 2010 a fost depusere de la Tribunalul Regioanelor din Italia. pe 14 septembrie 2010 a fost depusere plata sumelor de cheltuite de la Tribunalul Regioului din Italia. pe 24 septembrie 2010 a fost depusere a unei despăgubiri de 700 EUR. pe 24 septembrie 2010 a unei despăguri de 9 milioane EUR. pe data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la data de la

Pe 9 iunie 2008, reclamantul a inițiat o procedură Pinto în fața Corte di Appello di Napoli, propunând o cerere de despăgubire pentru lungimea excesivă a procedurii menționate mai sus, care la acel moment era încă pendentă. 13. Corte di Appello di Napoli, prin decret înregistrat în protocolul de înregistrare din 21 noiembrie 2008, a recunoscut reclamantului o sumă de 8.266,66 EUR. 14. La o dată nespecificată din 2009, reclamantul a contestat suma de bani la Corte di Cassazione, plângând insuficiența pe care Cristos Cristos Pretendenzzo a obținut-o. 15. Limporto a fost depusă la Curtea de Apel pe 23 septembrie 2011. 16.

La data de 23 martie 2007, Curtea a recunoscut că reclamantul a plătit plata pentru prelungirea procedurii sus-menționate. la data de 5 iulie 2007, a reclamat că reclamantul a plătit plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plata pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plată pentru plat

La o dată nespecificată din 2006, reclamantul a inițiat o procedură Pinto în fața Curții de Apel din Napoli, propunând o cerere de despăgubire pentru lungimea excesivă a procedurii menționate anterior. 33. Prin decret înregistrat în registrul respectiv la data de 21 iulie 2006, Corte di Appello di Napoli a recunoscut reclamantului o sumă de 1.000 de euro. 34.

Reclamanții au inițiat o procedură în temeiul Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (cunoscută sub numele de Legea Pinto), în temeiul căreia, la date diferite, fiecare dintre ei a propus două recursuri diferite la Curte invocând articolele 6 § 1, 13 și 17 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru a deplora următoarele: În ceea ce privește recursurile De Felice I și De Felice II Il ritardato pagamento dell'indennizzo Pinto [recurs nr. 15065/11]; Linsindenenza dell'indennizzo Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto (în limba engleză), Legea Pinto Pinto (în limba englez), Legea Pinto Pinto (în limba englez), Legea Pinto Pinto) [Legge Pinto), Legea Legea Pinto (în limba englez), Legea Pinto Pinto), Legea), Legea Pinto (în limba englez), Legea Pinto Pinto) (în limba englez) n) n (în limba englez) n) n (în limba englez) n (în limba englez

Curtea consideră că, în sensul articolului 42 § 1 din Regulamentul Curții, acțiunile trebuie să fie unite, având în vedere contextul similar din care decurg și natura substanțială a litigiului pe care îl conțin .42 Curtea reiterează că o acțiune poate fi declarată inadmisibilă ca abuzivă în temeiul articolului 35 § 3 din Convenție în cazul în care se bazează în mod evident pe fapte neadevărate (de exemplu, Jian v. Romania, (dec.), n. 46640/99 și Keretchashvili v. Rego (dec.), n. 5667/02, 2 21-2 aprilie 2006) sau în cazul în care Curtea a fost furnizată cu informații incomplete și, prin urmare, neînțelegătoare (de exemplu, Gian v. Romania, n. 23130/04, 9 aprilie 2006); decizia B. Basileo, n. 113/02, 11 aprilie 2006; decizia B. Basileo, n. 112/02, 11 august 2011), în cazul în care Curtea a fost declarată neînțelegă în ceea ce privește evoluția acțiunii lor, în ceea ce privește litigiul respectiv, poate fi declarată neînțelegă în sensul articolului 4 din Regulamentul Curții, n. 62/02, § 41022, 14 aprilie 2012).

Curtea reamintește că noțiunea de abuz de drept de recurs nu se limitează la situațiile descrise mai sus și, în general, orice comportament al unui reclamant care este în mod evident contrar scopului dreptului de recurs individual în conformitate cu dispozițiile Convenției și care împiedică buna funcționare a Curții sau conducerea corectă a procedurii pe care o examinează constituie un abuz de drept de recurs (a se vedea Miroļubovs și alții împotriva Letoniei, nr. 798/05, §§ 62 și 65, 15 septembrie 2009).44 Curtea subliniază că, conform articolului 44 A din Regulamentul Curții, părțile au obligația de a coopera pe deplin în cadrul procedurii Curții și, în special, de a adopta dispozițiile în puterea lor pe care le consideră necesare pentru buna administrare a justiției a Curții. ... Miroļubovs a susținut în mod repetat că normele menționate de legislația națională privind administrarea justiției și de a garanta respectarea dreptului la procedură sunt valabile și pot fi aplicate în mod corect, precum și că alte părți au obligația de a respecta principiul de aplicare a dreptului la justiție și de a dreptului la justiție (§§ 66 și 43 din Convenție).

În cele din urmă, Curtea reafirmă că nu poate constitui o funcție a sa examinarea comportamentelor manifest abuzive ale reclamantelor sau ale reprezentanților lor legali, care creează o muncă inutilă Curții, incompatibilă cu adevărate funcții ale acesteia în sensul Convenției (a se vedea Petrović împotriva Serbiei (dec., nr. 56551/11 și alții 10, 18 octombrie 2011; și Bekauri, citat anterior, § 21).46 În ceea ce privește circumstanțele relevante ale acțiunilor în cauză, Curtea consideră că acestea reprezintă un exemplu de comportament iresponsabil și înșelător al reprezentanților reclamantelor.47 Curtea observă că fiecare dintre reclamante a propus Curții, în diferite date, să examineze două acțiuni distincte care ridică diverse abuzuri în aceeași procedură.49 Prin urmare, Curtea a constatat că aceste abuzuri nu sunt importante pentru ca reclamantul să le poată facilita conduita.

În cazurile în cauză, Curtea acordă o mare importanță faptului că Cancelaria, constatând că reclamantul este predispus să depună mai multe acțiuni în numele aceluiași reclamant, ridicând diferite îndatoriri în aceeași procedură internă și percepând retrogradarea sa în a se referi la acțiunile deja pendente în fața Curții, s-a adresat acestuia cerându-i colaborarea. 52. În special, printr-o notă din 27 octombrie 2011, reprezentantul reclamantilor a fost reamintit de datoria sa de a colabora cu Curtea și a fost invitat să aducă în atenția Curții, în momentul depunerii unei noi acțiuni, existența altor acțiuni pendente propuse anterior de același reclamant, pe baza unei propuneri din partea acestuia, pe baza unei propuneri din partea reclamantului, în fața unei proceduri similare.

În lumina observațiilor de mai sus, Curtea consideră că este oportun să respingă în întregime recursurile în cauză în prezenta cauză, deoarece acestea constituie un abuz de credibilitate al lucrării avocaților din partea Curții și a Curții, deoarece acestea constituie un abuz de dreptul de recurs în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.56 Curtea subliniază că avocații trebuie să demonstreze un nivel ridicat de precauție profesională și de colaborare semnificativă cu Curtea, economisind-o de prezentarea de îndatorări non meritorii și, odată ce procedura a fost inițiată, respectând toate normele relevante de procedură și de etică profesională.Altele, recursul abuziv sau nefondat, care subminează credibilitatea muncii avocaților din partea Curții și a Curții, dacă este repetat în mod sistematic, poate determina excluderea lor de la procedura de recurs de la art. 304 din Recursul de la Curtea, § 4 din Regulamentul Curtea și de la art. 44 din Regulamentul Curții (Documentul nr. 455 din 15 decembrie 2011), și de la Regulamentul Curtea din 15 decembrie 2011 (Documentul nr. 574 din 15 decembrie 2011), a fost introdus de către Giuseppe Domenico Borrentino (documentul nr. 574 din 04/11/04/2011, din 04/11/2014) și de Giuseppe Domenico Domenico Domenico Domenico Domenico (documentul nr. 519/04/2014) și de la Regulamentul nr. 519/04/2014, din 04/19/2014, din data de 6 decembrie 2014) și de la Regulamentul nr. 5 decembrie 2011 al Curții nr. 519/2014, de la Curtea, nr. 519/2014, de la data de 6 decembrie 2010 privind recursul de la Curtea de la Curtea, de la Curtea din 7 decembrie 2010 din 7 decembrie 2010; de data de 7 decembrie 2011 de data de 7 decembrie 2011 de data de data de 7 decembrie 2010 de data de data de 7 decembrie 2010 de

13/04/1949 Volla 8 15985/12 24/02/2012 Andrea DE MICCO 27/08/1940 Napoli A.MARRA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-07-10
0,92
DE CRISTOFARO v. ITALY AND OTHER APPLICATIONS
1. The applicant, Mr Leandro De Felice, is an Italian national born in Naples on 9 April 1954. 2. On 4 August 1997 the applicant instituted proceedings before the Campania Regional Administrative Court. 3. The proceedings were concluded by
CtEDO 2012-07-10
0,91
SIMONETTI (II) v. ITALY AND SIMONETTI (III) v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
Ministero della Giustizia, Direzione generale del contenzioso e dei diritti umani, traduzione© effettuata da Martina Scantamburlo, funzionario linguistico. Permission to re-publish this translation has been granted by the Italian Ministry o
CtEDO 2025-07-10
0,91
CASE OF CASSONE v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
lari e Rizza, sopra citata, §§ 34-41; Perre e altri c. Italia, n. 1905/05, §§ 23-26, 8 luglio 2008; Bongiorno e altri, sopra citata, §§ 27-30; Leone c. Italia, n. 30506/07, §§ 26-29, 2 febbraio 2010; e Capitani e Campanella c. Italia, n. 24
CtEDO 2017-09-26
0,91
BOSCO v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
© Ministero della Giustizia, Direzione generale del contenzioso e dei diritti umani. Permission to re-publish this translation has been granted by the Italian Ministry of Justice for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database
CtEDO 2025-09-25
0,91
CASE OF SHAHI v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice
CORTE EUROPEA DEI DIRITTI DELL’UOMO PRIMA SEZIONE CAUSA SHAHI c. ITALIA (Ricorso n. 52638/15) SENTENZA STRASBURGO 25 settembre 2025 La presente sentenza è definitiva ma può subire modifiche di forma. Nella causa Shahi c. Italia, la Corte eu
Sursă