CASE OF SHAHI v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

25.09.2025

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF SHAHI v. ITALY - [Italian Translation] by the Italian Ministry of Justice (CtEDO, 2025)

HUDOC · oficial

În cauza Shahi v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secție), întrunită într-un Comitet format din: Frédéric Krenc, președintele, Raffaele Sabato, Alain Chablais , judecători , și Tiger Livstedt, cancelliere aggiunto visto di Sezione, il ricorso (nr. 52638/15) propusă împotriva Republicii Italiene, cu care, la data de 16 octombrie 2015, un cetățean albanez, il.

În cursul acestei proceduri, el a furnizat autorităților o adresă temporară și una permanentă. El a fost reținut la domiciliu la domiciliul surorii sale. 3. pe 3 mai 2007, în cadrul unei noi proceduri penale, judecătorul de anchetă preliminară a dispus reținerea preventivă a reclamantului. La 31 iulie 2007, deoarece a fost imposibilă reținerea acestuia și a fost declarată imposibilă reținerea lui în custodie, el a declarat reclamantul lacătuitor și i-a fost atribuită o adresă de reținere. 4.

Curtea de Casatie a respins recursul, in principal pe baza presupunerii ca reclamantul ar fi fost evitat deliberat de la justitie. a concluzionat ca, in urma sequestrarii unei cantitati considerabile de cocaina gasite la el, reclamantul ar fi trebuit sa stie ca va avea loc o procedura. 9. a declarat, pe baza articolului 6 § 1 din Conventie, ca condamnarea sa in cantitate de informații practice si neapararea procedurii ab initio l-au lipsit de o procedura echitabila. a sustinut, de asemenea, ca hotararea Curtii de Constitutie nu a fost o incercare injustita a dreptului la o noua incercare de a-si salva viata. de asemenea, a declarat ca hotararea Curtii de Constitutie nu a fost o incercare injustita a dreptului la o noua incercare de a-si salva viata. de asemenea, a declarat ca, in conformitate cu art. 360 din Conventie, nu a fost manifestata o incercare in sensul articolului 32 din Legea nr. 6 din 10.08.2016, § 3 din 11.03, precum si alte observatii relevante din Curtea de Justitie, ca urmare, nu este posibil sa fie reexaminate in acest moment.

Reclamantul a subliniat că nu a fost prezent la niciuna dintre audierile care au avut loc în gradul de judecată corespunzător, nici nu a fost informat despre desfășurarea procedurii. El a subliniat că autoritățile care au efectuat căutările pentru a-l găsi nu au ținut cont de faptul că el a fost identificat și arestat de mai multe ori de poliție, cărora le-a furnizat mai multe adrese. Cu toate acestea, înainte de a-l declara lacunos, nu a fost efectuată nicio verificare la aceste adrese. 13.

Guvernul a observat, de asemenea, că faptul că reclamantul la diferite momente a furnizat adrese diferite și că a scutit cele zece luni de arest la domiciliu la locuința surorii sale a demonstrat că el nu avea domiciliu fix, ceea ce îl făcea de fapt ireversibil la momentul faptelor.16 Curtea se referă la Hotărârea Sejdovic împotriva Italiei ([GC], nr. 56581/00, §§ 81-95, CEDO 2006‐II) și la Hotărârea Huzune (citată mai sus, §§ 47‐48) pentru un rezumat al principiilor relevante aplicabile cauzei de față.17 În plus, aceasta observă că este o consecință pacifică că reclamantul a fost procesat în contumație și că înainte de arestarea sa nu a primit nicio comunicare oficială în legătură cu acuzațiile sau ordinea de date a procesului.Lena, în comparație cu observațiile de la Guvernul Bulgariei, a susținut că nu a avut cunoștință de nicio dovadă în legătură cu actele sale și că nu a avut dreptul să își recurgă la acuzații în fața curentă.

Cu toate acestea, argumentele cu care instanțele au afirmat că reclamantul era lacunos adică corectitudinea procedurilor de căutare desfășurate înainte ca el să fie declarat lacunos, cantitatea de droguri sechestrată și presupusa lipsă a unui domiciliu fix nu pot fi considerate suficiente pentru a demonstra în mod inequivocabil că reclamantul a încercat să se abțină de la proces sau a renunțat la dreptul său de a-și apăra (vedea Sejdovic, citată mai sus, § 87).Curtea observă, de asemenea, că nu există dovezi din procesele interne ale instanțelor penale care să legă reclamantul de organizația în cauză sau de unii dintre membrii săi.Curtea reiterează că dreptul reprezentat de reclamant nu a avut o posibilitate suficientă de a obține o soluție efectivă în procesul de judecată, deoarece nu a avut posibilitatea de a obține o soluție efectivă în urma unei proceduri de judecată (vedea Sejdovic, citată mai sus, § 208, § 492, § 208, citată mai sus, § 494, § 208, § 499, § 208, § 208, § 208, § 209, § 209, § 208, § 209, § 209, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 208, § 209, § 208, § 208, § 209, § 209, § 209, § 209, § 209, § 209, § 209, § 209, § 209, § 209, etc.).

În cazul de față, în conformitate cu dreptul național, reclamantul a obținut doar restituirea în termenul de a propune recurs la Curtea de Casă și, prin urmare, nu i-a fost acordată posibilitatea de a participa la noi ședințe sau de a obține o nouă determinare a meritelor acuzațiilor împotriva sa (a se vedea Sanader împotriva Croației, nr. 66408/12, §§ 67-68, 12 februarie 2015, și Topi împotriva Albaniei, nr. 14816/08, § 53, 22 mai 2018).21 Aceste considerații sunt suficiente pentru a concluziona că, contrar părerii Guvernului, echitatea procedurii a fost compromisă în ansamblu și că reclamantul nu a obținut o nouă determinare a meritelor împotriva sa în conformitate cu cerințele articolului 24.

Curtea a observat, de asemenea, că art. 628 PER bis din Codul de procedură penală italian oferă temeiul pentru a cere deschiderea Curții în cazul în care a constatat încălcarea Convenției, și a constatat, prin urmare, că în aceste circumstanțe, aceasta constituie forma de despăgubire adecvată a încălcării drepturilor de proprietate ale reclamantului în orice caz de încălcare a convenției, iar plata cheltuielilor aferente este necesară pentru orice eventualitate de încălcare a dispozițiilor convenției menționate la art. 6 din Convenția, precum și pentru plata cheltuielilor aferente (art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția, art. 7 din Convenția,

Refuzată cererea de satisfacere echitabilă a reclamantului pentru restul. făcută în limba engleză și notificată în scris la 25 septembrie 2025, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Frédéric Krenc Cancelar adjunct Președinte