CASE OF VASYUNETS v. UKRAINE

CAUZUL CU VASYUNETS v. UKRAINE (Declarația nr. 24738/11) JUDGMENT STRASBOURG 28 ianuarie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vasyunets v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Faris Vehabović, Carlo Ranzoni, judecători și Milan Blaško, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 5 ianuarie 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 24738/11) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Andriy Maryanovych Vasyunets („reclamantul”), la 7 aprilie 2011. Reclamantul a fost reprezentat de dl B. Fokiy, avocat care practică în Chernivtsi. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, cel mai recent dl. B. Babin, al Ministerului Justiției. La 18 decembrie 2014, reclamația privind eficacitatea anchetei privind moartea fiicei reclamantului a fost comunicată Guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul de procedură. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1967 și trăiește în Kalush. 5. La 4 noiembrie 2006, fiica reclamantului, dna S.V., născut în 1997, și alte două persoane, dna L.M. și dna V.K., au stat peste noapte la o casă privată. În dimineața de 5 noiembrie 2006 S.V., L.M. și V.K. au fost găsite moarte în camera unde dormeau. La o dată neespecificată după incident, o comisie compusă din cinci angajați ai companiei de gaz a efectuat o anchetă asupra incidentului și a elaborat un raport („raportul intern al anchetei”). Potrivit raportului, angajații societății de gaz au vizitat scena în dimineața de la 5 Noiembrie 2006 și a observat că camera în care a avut loc accidentul a avut o fereastră cu ventilație, dar că a fost închis la momentul examinării.Toate echipamentele de gaze din casă au fost în ordine de lucru bun și fluetul încălzitorului a avut un amănuntul adecvat. Raportul a continuat să rețină că în noaptea incidentului Doamna M.T. a pornit pe încălzitorul de gaz în camera unde S.V., L.M. și V.K. a dormit, a închis ușa și a părăsit camera și încălzitorul de gaz nesupravegheat. Comitetul a considerat că incidentul a fost cauzat de un vânt puternic în noaptea incidentului și M.T. eșecul de a verifica încălzirea. Între 14 noiembrie 2006 și 24 mai 2012 biroul procurorului a refuzat de unsprezece ori să intenteze proceduri penale în ceea ce privește moartea. Toate aceste decizii au fost respinse prin supravegherea procurorilor sau a instanțelor ca fiind prematuri datorită incompletității anchetei și necesitatea de a efectua măsuri de investigație suplimentare. La 25 ianuarie 2013, în urma intrării în vigoare în noiembrie 2012 a noului cod de procedură penală (a se vedea punctul 11 de mai jos), a fost inițiată o anchetă penală privind acțiunile angajaților societății de gaze cu suspiciune de neglijare a sarcinilor oficiale în legătură cu moartea fiicei reclamantului. O intrare în acest sens a fost făcută în Registrul Unificat al Investigațiilor Pre-Triale. După aceea, poliția a întrerupt de două ori ancheta penală, la 21 decembrie 2013 și la 15 decembrie 2014, pentru lipsa de corpus delicti în acțiunile angajaților societății de gaze. Aceste decizii au fost respinse la 3 februarie 2014 și, respectiv, 19 august 2015. II. LEI DOMESTICE RELEVANT 10. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedință Penală din 1960 privind anchetele de preinvestire pot fi găsite în hotărârea în cazul Kaverzin c. Ucraina (n. 23893/03, § 45, 15 mai 2012). Codul de Procedință Penală din 1960 a fost abrogat la 19 noiembrie 2012 atunci când a intrat în vigoare noul Cod de Procedință Penală din 2012 („noul Cod”). Noul Cod a abolit stadiul de prealabil În schimb, art. 214 din noul Cod prevede că, odată ce un procuror sau un investigator a primit orice informații despre o presupusă infracțiune, el sau ea trebuie să creeze o înregistrare în Registrul Unificat de Investigații Pre-Triale în termen de 24 de ore. Crearea unei astfel de înregistrări în Registru înseamnă că o anchetă preliminară a fost deschisă. ARTICOLUL 2 ALEGAT AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a plâns că investigația asupra circumstanțelor morții fiicei sale a fost lungă și ineficientă. El se bazează pe art. 2 din Convenție, care se spune după cum urmează: „1. Dreptul tuturor la viață va fi protejat prin lege ...“ Admisibilitatea 13. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, subliniind în continuare că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul a susținut că autoritățile de stat nu au fost obligate să investigheze în mod eficient moartea fiicei sale, care a avut loc în circumstanțe suspecte. 15. Guvernul a susținut că autoritățile naționale au luat măsuri adecvate și prompte pentru a examina circumstanțele incidentului, iar în opinia lor, statul și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile procedurale în temeiul articolului 2 din Convenție. 16. Curtea constată că Guvernul nu a susținut că reclamantul ar fi putut urmări în mod eficace problema care rezultă din incidentul cu fiica sa în afara cadrului de anchetă penală (compare Sergiyenko c. Ucraina , nr. 47690/07 , §§§ 40 și 42, 19 Prin urmare, Curtea se va limita la examinarea dacă ancheta penală privind moartea fiicei reclamantului a îndeplinit criteriile de eficacitate prevăzute de art. 2 din Convenția (a se vedea Antonov Ucraina , nr. 28096/04, §§ 47-49, 3 noiembrie 2011, și Zubkova c. Ucraina , nr. 36660/08, § 38, 17 octombrie 2013). 17. Examinarea circumstanțelor prezentului caz în lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa (a se vedea, în special, Railean Moldova , nr. 23401/04, §§ 27-29, 5 ianuarie 2010, și Igor Shevchenko c. Ucraina , nr. 22737/04, § 56, 12 ianuarie 2012), Curtea constată că ancheta privind decesul fiicei reclamantului a durat mai mult de nouă ani. În plus, faptele sugerează că, pe parcursul acestei perioade considerabile, nu a existat nici o încercare reală de către autoritățile de investigare de a investiga în mod aprofundat circumstanțele decesului. Astfel, între noiembrie 2006 și august 2014, autoritățile de investigare au luat treisprezece decizii prin care au refuzat fie să deschidă o anchetă penală, fie să întrerupă una. Cu toate acestea, toate aceste decizii au fost respinse de autoritățile de supraveghere, care au considerat că ancheta nu a fost exhaustivă și că sunt necesare măsuri procedurale suplimentare (a se vedea punctele 7 și 9 de mai sus). 18. Curtea a examinat deja o serie de cazuri de fapt similare împotriva Ucrainei și a concluzionat că aceste ordonanțe repetate au dezvăluit o deficiență gravă în ancheta penală a unui caz (a se vedea, de exemplu, Oleynikova c. Ucraina , nr. 38765/05, § 81, 15 decembrie 2011, și Prynda c. Ucraina , nr. 10904/05, § 56, 31 iulie 2012). Această problemă este, de asemenea, evidentă în acest caz. 19. Prin urmare, Curtea concluzionează că autoritățile ucrainene au eșuat în prezenta cauză să efectueze o investigație eficace privind circumstanțele decesului fiicei reclamantului, astfel cum este prevăzut la art. 2 din Convenție. 20. În consecință, s-a încălcat art. 2 din Convenție în temeiul membrului său procesual. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Dăunarea pecuniară. 23. Guvernul a considerat că reclamația este excesivă 24. Curtea, hotărând în mod echitabil, acordă reclamantului 6000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 3.115 hryvnie ucrainene pentru cheltuielile de expediere și traducere efectuate în cadrul procedurii interne și în fața Curții. 26. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la cererea reclamantului pentru cheltuielile poștale, susținând că cererea reclamantului în ceea ce privește serviciile de traducere nu a fost susținută de nici o documentare care să demonstreze cât de mult timp au fost petrecuți la muncă și la ratele orare. 27. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 129 EUR în cadrul acestui șef. Dobânzile implicite 28. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii nejustificate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că s-a constatat o încălcare a articolului 2 din Convenție în cadrul membrului său de procedură; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 6.000 EUR (sex mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 129 EUR (o sută nouă nouă euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 ianuarie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Milan Blaško Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF

VASYUNETS v. UKRAINE

(Application no. 24738/11)

JUDGMENT

STRASBOURG

28 January 2016

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Vasyunets v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Faris Vehabović,

Carlo Ranzoni,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 5 January 2016,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 24738/11) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Andriy Maryanovych Vasyunets (“the applicant”), on 7 April 2011.

2.

The applicant was represented by Mr B. Fokiy, a lawyer practising in Chernivtsi. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, most recently Mr B. Babin, of the Ministry of Justice.

3.

On 18 December 2014 the complaint concerning the effectiveness of the investigation into the death of the applicant’s daughter was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1967 and lives in Kalush.

6.

On an unspecified date after the incident a committee composed of five employees of the gas company conducted an inquiry into the incident and drew up a report (“the internal inquiry report”). According to the report, gas company employees visited the scene on the morning of 5

November 2006 and observed that the room where the accident had occurred had a window with a vent for ventilation, but that it was closed at the time of examination. All the gas equipment in the house was in good working order and the heater’s flue had adequate draught. The report went on to note that on the night of the incident Mrs M.T. had turned on the gas heater in the room where S.V., L.M. and V.K. were sleeping, closed the door and left the room and the gas heater unsupervised. The committee took the view that the incident had been caused by a strong wind on the night of the incident and M.T.’s failure to check the heater.

7

.

Between 14 November 2006 and 24 May 2012 the prosecutor’s office refused eleven times to institute criminal proceedings in respect of the death. All those decisions were overruled by supervising prosecutors or the courts as being premature owing to the incompleteness of the investigation and the need to conduct additional investigative measures.

8.

On 25 January 2013, following the entry into force in November 2012 of the new Code of Criminal Procedure (see paragraph 11 below), a criminal investigation was initiated into the actions of the employees of the gas company on suspicion of neglect of official duties in connection with the death of the applicant’s daughter. An entry to that effect was made in the Unified Register of Pre-Trial Investigations.

9

.

Thereafter the police twice discontinued the criminal investigation, on 21 December 2013 and on 15 December 2014, for lack of

corpus delicti

in the actions of the gas company’s employees. Those decisions were overruled on 3 February 2014 and 19 August 2015 respectively.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

10.

The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure of 1960 concerning pre-investigation enquiries can be found in the judgment in the case of

Kaverzin v. Ukraine

(no. 23893/03, § 45, 15 May 2012).

11

.

The Code of Criminal Procedure of 1960 was repealed on 19

November 2012 when the new Code of Criminal Procedure of 2012 (“the new Code”) came into force. The new Code abolished the stage of pre

‑

investigation enquiries. Instead, Article 214 of the new Code provides that once a prosecutor or an investigator has received any information about an alleged offence, he or she must create an entry in the Unified Register of Pre-Trial Investigations within twenty-four hours. The creation of such an entry in the Register means that a pre-trial investigation has been opened.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 OF THE CONVENTION

12.

The applicant complained that the investigation into the circumstances of his daughter’s death had been lengthy and ineffective. He relied on Article 2 of the Convention, which reads as follows:

“1.

Everyone’s right to life shall be protected by law ... ”

A.

Admissibility

13.

The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

14.

The applicant alleged that the State authorities had fallen short of their obligation to investigate effectively the death of his daughter, which had taken place in suspicious circumstances.

15.

The Government submitted that the domestic authorities had taken adequate and prompt measures in order to look into the circumstances of the incident. In their opinion, the State had properly discharged its procedural obligations under Article 2 of the Convention.

16.

The Court notes that the Government did not contend that the applicant could have effectively pursued the matter arising from the incident with his daughter outside the framework of the criminal investigation (compare

Sergiyenko v. Ukraine

, no. 47690/07, §§ 40 and 42, 19

April 2012). The Court will therefore confine itself to examining whether the criminal investigation into the death of the applicant’s daughter satisfied the criteria of effectiveness required by Article 2 of the Convention (see

Antonov

v.

Ukraine

, no. 28096/04, §§ 47-49, 3 November 2011, and

Zubkova v.

Ukraine

, no.

36660/08, § 38, 17 October 2013).

17.

Examining the circumstances of the present case in light of the principles established in its case-law (see, in particular,

Railean

v.

Moldova

, no. 23401/04, §§ 27-29, 5 January 2010, and

Igor Shevchenko v.

Ukraine

, no. 22737/04, § 56, 12 January 2012), the Court notes that the investigation into the death of the applicant’s daughter has lasted more than nine years. Moreover, the facts suggest that throughout this considerable period of time there has been no genuine attempt on the part of the investigative authorities to investigate thoroughly the circumstances of the death. Thus, between November 2006 and August 2014 the investigative authorities took thirteen decisions whereby they either refused to open a criminal investigation or discontinued one. All those decisions were, however, overruled by the supervising authorities, who considered that the investigation had not been thorough and that further procedural measures were required (see paragraphs 7 and 9 above).

18.

The Court has already examined a number of factually similar cases against Ukraine and concluded that such repeated remittal orders disclosed a serious deficiency in the criminal investigation of a case (see, for example,

Oleynikova v.

Ukraine

, no. 38765/05, § 81, 15 December 2011, and

Prynda v.

Ukraine

, no. 10904/05, § 56, 31 July 2012). This problem is also evident in the present case.

19.

The Court therefore concludes that the Ukrainian authorities failed in the present case to carry out an effective investigation into the circumstances of the death of the applicant’s daughter, as required by Article 2 of the Convention.

20.

There has accordingly been a breach of Article 2 of the Convention under its procedural limb.

II.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

21.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

22.

The applicant claimed 30,000 euros (EUR) in respect of non

‑

pecuniary damage.

23.

The Government considered the claim to be excessive

24.

The Court, ruling on an equitable basis, awards the applicant EUR

6,000 in respect of non-pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

25.

The applicant also claimed 3,115 Ukrainian hryvnias for postage and translation expenses incurred in domestic proceedings and before the Court.

26.

The Government did not comment on the applicant’s claim for postal expenses. They submitted that the applicant’s claim in respect of translation services was not supported by any documentation showing how much time had been spent on the work and the hourly rates.

27.

Regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR 129 under this head.

C.

Default interest

28.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 2 of the Convention under its procedural limb;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 6,000 (six thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 129 (one hundred and twenty-nine euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 28 January 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Milan Blaško

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President