CASE OF SERGIYENKO AND SACHENKO v. UKRAINE

A cincea secțiune CAUZA SERGIYENKO ȘI SACHENKO v. UKRAINE (Demandări nr. 78377/13 și 41506/16 JUGAMENT STRASBOURG 11 ianuarie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sergiyenko și Sachenko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: André Potocki, Președintele, Síofra O’Leary, Mārti judecători, și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 7 decembrie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate Guvernului Ucrainean („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a procedurilor penale și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. În cererea nr. 78377/13, reclamantul a formulat, de asemenea, o altă plângere în temeiul dispozițiilor Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. II. LOCUS STANDI al domnului YURIY VOLODYMYROVYCH SERGIYENKO În ceea ce privește plângerile formulate de reclamant în cererea nr. 78377/13, Curtea remarcă că reclamantul a murit la 23 noiembrie 2015, în timp ce cazul a fost în așteptare în fața Curții. Fiul minor al reclamantului, Yuriy Volodymyrovych Sergiyenko, a solicitat prin intermediul reprezentantului său juridic să urmărească cererea în numele tatălui său. Întrucât cererea este în conformitate cu jurisprudența sa, Curtea nu vede niciun motiv să-l refuze (a se vedea, printre altele, autoritățile, Benyaminson c. Ucraina , nr. 31585/02 , § 83, 26 iulie 2007, și Horváthová c. Slovacia , nr. 74456/01 , §§ 25-27, 17 mai 2005 . Cu toate acestea, se va face încă trimitere reclamantului în cursul prezentului text. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau în principal că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerințele privind „tempul motivabil” și că nu aveau niciun remediu eficace în acest sens. „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII). În cazul principal al Merit c. Ucraina (n. 66561/01, 30 martie 2004), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție. Reclamantul în cererea nr. 78377/13 a prezentat o altă plângere care, de asemenea, a susținut probleme în temeiul Convenției, în conformitate cu jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale din Ivanov v. Ucraina (n. 1507/02, 7 decembrie 2006). APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEIII 14. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Bevz c. Ucraina, nr. 7307/05, § 52, 18 iunie 2009), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 16. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. cererile admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție privind lungimea excesivă a procedurii penale; depune că a existat o încălcare a Convenției și a protocolelor sale în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 11 ianuarie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt André Potocki Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungime excesivă a procedurilor penale și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumirea reprezentantului și locația Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de jurisdicție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 78377/13 29/11/2013 Volodymyr Oleksandrovych Sergiyenko 21/09/1957 Reclamantul a murit la 23 noiembrie 2015. Fiul său, Yuriy Volodymyrovych Sergiyenko, are calitatea moștenitorului. Sergiy Yevgenovych Syrotenko Kharkiv 10/09/2007 28/11/2014 7 ani, 2 luni și 19 zile 2 niveluri de jurisdicție Prot. 4 Art. 2 (1) - lungimea excesivă a obligației de a nu absconda - începând cu 17 septembrie 2007 reclamantul a fost pus sub angajamentul de a nu absconda; ultima măsură preventivă nu a fost schimbată pe parcursul întregului timp al procedurii penale. 2300 41506/16 07/07/2016 Anatoliy Ivanovych Sachenko 30/11/1970 Lyudmyla Mykhailivna Kolotylo Cherkasy 16/01/2009 01/12/2009 04/08/2010 14/02/2011 05/06/2009 03/12/2009 16/08/2010 în așteptare de 4 luni, 21 zile 2 niveluri de jurisdicție 3 zile 2 niveluri de jurisdicție 13 zile 2 niveluri de jurisdicție Mai mult de 6 ani, 8 luni și 27 zile 2 niveluri de jurisdicție 1.800 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF SERGIYENKO AND SACHENKO v. UKRAINE

(Applications nos. 78377/13 and 41506/16

)

JUDGMENT

STRASBOURG

11 January 2018

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Sergiyenko and Sachenko v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

André Potocki,

President,

Síofra O’Leary,

Mārtiņš Mits,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 7 December 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Ukrainian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the excessive length of criminal proceedings and of the lack of any effective remedy in domestic law. In application no. 78377/13 the applicant also raised another complaint under the provisions of the Convention.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

THE LOCUS STANDI OF MR YURIY VOLODYMYROVYCH SERGIYENKO

6.

As concerns the complaints raised by the applicant in application no.

78377/13, the Court notes that the applicant died on 23 November 2015, while the case was pending before the Court. The applicant’s minor son, Yuriy Volodymyrovych Sergiyenko, has requested through his legal representative to pursue the application on his father’s behalf. As the request is in line with its case-law, the Court sees no reason to refuse it (see, among other authorities,

Benyaminson v.

Ukraine

, no. 31585/02, § 83, 26 July 2007, and

Horváthová v. Slovakia

, no. 74456/01, §§ 25-27, 17 May 2005). However, reference will still be made to the applicant throughout the present text.

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

7.

The applicants complained principally that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that they had no effective remedy in this connection. They relied on Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention, which read as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

8.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see, among many other authorities,

Pélissier and Sassi v.

France

[GC], no.

25444/94, §

67, ECHR

1999

‑

II, and

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, §

43, ECHR

2000

‑

VII).

9.

In the leading case of

Merit v. Ukraine,

(no. 66561/01, 30 March 2004), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

11.

The Court further notes that the applicants did not have at their disposal an effective remedy in respect of these complaints.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 and of Article 13 of the Convention.

IV.

REMAINING COMPLAINT

13.

The applicant in application no. 78377/13 submitted another complaint which also raised issues under the Convention, in accordance with the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 §

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Ivanov v. Ukraine

, (no.

15007/02, 7 December 2006).

V.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Bevz v. Ukraine,

no. 7307/05, § 52, 18 June 2009), the Court finds it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the applications admissible;

3.

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention concerning the excessive length of criminal proceedings;

4.

Holds

that there has been a violation of the Convention and its Protocols as regards the other complaint raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 11 January 2018, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

André Potocki

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention

(excessive length of criminal proceedings and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Representative name and location

Start of proceedings

End of proceedings

Total length

Levels of jurisdiction

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

78377/13

29/11/2013

Volodymyr Oleksandrovych Sergiyenko

21/09/1957

The applicant died on 23

November 2015. His son, Yuriy Volodymyrovych Sergiyenko, has the quality of heir.

Sergiy Yevgenovych Syrotenko

Kharkiv

10/09/2007

28/11/2014

7 years, 2 months and 19 days

2 levels of jurisdiction

Prot. 4 Art. 2 (1) - excessive length of obligation not to abscond - from 17 September 2007 onwards the applicant was put under undertaking not to abscond; the latter preventive measure was not changed throughout the whole duration of criminal proceedings.

2,300

41506/16

07/07/2016

Anatoliy Ivanovych Sachenko

30/11/1970

Lyudmyla Mykhaylivna Kolotylo

Cherkasy

16/01/2009

01/12/2009

04/08/2010

14/02/2011

05/06/2009

03/12/2009

16/08/2010

pending

4 months, 21 days

2 levels of jurisdiction

3 days

2 levels of jurisdiction

13 days

2 levels of jurisdiction

More than 6 years, 8 months and 27 days

2 levels of jurisdiction

1,800

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.