DEMETRASHVILI v. RUSSIA

Decizia nr. 31466/06 David Davidovich DEMETRASHVILI împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 februarie 2016 în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 iulie 2006, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTS Reclamantul, dl David Davidovich Demetrashvili, este un național georgian, născut în 1972 și locuiește în Tyumen. El este reprezentat în fața Curții de către dna Oksana Tyzhnikh, avocat practicant în Tyumen. Guvernul Rus (denumit în continuare „Guvernul”) a fost reprezentat de dl. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Rusia într-o dată neespecificată înainte de 2000 și s-a stabilit acolo împreună cu familia sa. Reclamantul s-a căsătorit cu doamna I., un național rus. Sunt părinți ai doi copii născuți în martie 2000 și martie 2001. În iulie 2002, reclamantul a primit un permis de ședere. La 14 decembrie 2004, autoritățile ruse au impus o amendă reclamantului deoarece nu a obținut înregistrarea reședinței în termen de trei zile de la sosirea sa, în încălcarea Legii Naționalilor Externe. La 17 ianuarie 2005, autoritățile au impus o amendă reclamantului din aceleași motive. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2005, o instanță a anulat hotărârile din 14 decembrie 2004 și 17 ianuarie 2005, menționând că reclamantul avea un permis de ședere, care a rămas valabil până în 2007. Ordinea de înlăturare în temeiul articolului 25.10 din Legea privind procedura de intrare.

La 25 ianuarie 2005, Serviciul Federal de Securitate a considerat că prezența reclamantului în Rusia este nedorită și a ordonat înlăturarea sa din țară cu o interdicție de reîntrare de cinci ani (Ordinul de excludere) pe baza protecției securității naționale. Ordinea a indicat, de asemenea, că permisul de ședere al reclamantului ar trebui anulat și că ar trebui să părăsească Rusia în termen de 15 zile sau, în cazul neconformității, să fie supus deportației. Între timp, la o dată neespecificată la sfârșitul anului 2005, reprezentantul reclamantului a introdus o procedură în conformitate cu capitolul 25 din Codul de Procedură Civilă în fața Curții de District Tsentralniy din Tyumen, care a contestat ordinul de excludere.

La 19 ianuarie 2006, Curtea de District a susținut ordinul de excludere. La 22 martie 2006, Curtea Regională a susținut hotărârea din 19 ianuarie 2006. La audierea de recurs, reprezentantul reclamantului a avut posibilitatea de a vedea o copie a informațiilor care au servit ca bază pentru ordonanța de excludere. În decembrie 2004, reclamantul a solicitat reînnoirea permisului de reședință din cauza reînnoirii pașaportului său național. La 15 august 2005, Biroul Vize al departamentului regional Tyumen din interiorul a refuzat să reînnoiască permisul de reședință al reclamantului cu referire la ordinul de excludere emis de Serviciul Federal de Securitate. Pe 8 decembrie 2005, Curtea de District a susținut ordinul de excludere.

La 30 ianuarie 2006, Curtea regională Tyumen a susținut hotărârea Curții de District. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că ordinul de excludere și interzicerea ulterioară de reîntrare de cinci ani, precum și anularea permisului său de ședere, au încălcat dreptul său de a respecta viața privată și de familie. Referindu-se la art. 6 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția, el s-a plâns de nedreptate a procedurii conexe. La 28 august 2013, reclamațiile reclamantului au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații până la 11 martie 2014. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului.

La 25 august 2015, Curtea a primit cererea de satisfacție a avocatului reclamant care solicită rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate de ea în legătură cu procedura în fața Curții. Nu au fost incluse observații cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Prin scrisoarea din 24 septembrie 2015, trimisă prin post înregistrat, reclamantul și reprezentantul său au fost notificate că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 11 martie 2014 și că nu au fost solicitate prelungire a timpului. La art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca o procedură din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea, iar reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 12 octombrie 2015. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns.

Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 martie 2016. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 31466/06 David Davidovich DEMETRASHVILI against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 February 2016 as a Committee composed of: Helena Jäderblom, President, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 10 July 2006, Having deliberated, decides as follows: FACTS The applicant, Mr David Davidovich Demetrashvili, is a Georgian national, who was born in 1972 and lives in Tyumen. He is represented before the Court by Ms Oksana Tyzhnikh, a lawyer practicing in Tyumen. The Russian Government (hereinafter “the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant arrived in Russia on an unspecified date prior to 2000 and settled there together with his family. The applicant got married to Ms I., a Russian national. They are parents to two children born in March 2000 and March 2001. In July 2002 the applicant was given a residence permit. A. Administrative offence proceedings On 14 December 2004 the Russian authorities imposed a fine on the applicant because he had not obtained residence registration within three days of his arrival, in breach of the Foreign Nationals Act. On 17 January 2005 the authorities imposed another fine on the applicant on the same grounds.

The applicant sought judicial review of the above decisions. By a judgment of 24 November 2005 a court annulled the decisions of 14 December 2004 and 17 January 2005, noting that the applicant had a residence permit, which remained valid until 2007. B. Removal order under section 25.10 of the Entry Procedure Act On 25 January 2005 the Federal Security Service considered that the applicant’s presence in Russia was undesirable and ordered his removal from the country with a five year re-entry ban (the exclusion order) on the basis of protection of national security. The order also indicated that the applicant’s residence permit should be annulled and that he should leave Russia within fifteen days or, in the case of non-compliance, be subject to deportation.

The applicant was informed of the order on 15 August 2005. The applicant left Russia on 25 September 2005. In the meantime, on an unspecified date in the end of 2005, the applicant’s representative brought proceedings under Chapter 25 of the Code of Civil Procedure before the Tsentralniy District Court of Tyumen, challenging the exclusion order. On 19 January 2006 the District Court upheld the exclusion order. The applicant’s representative appealed. On 22 March 2006 the Regional Court upheld the judgment of 19 January 2006. At the appeal hearing, the applicant’s representative was afforded an opportunity to see a copy of the information which served as basis for the exclusion order. C. Non-renewal of the residence permit In December 2004 the applicant sought renewal of his residence permit due to renewal of his national passport.

On 15 August 2005 the Visa Office of the Tyumen regional department of the Interior refused to renew the applicant’s residence permit with reference to the exclusion order issued by the Federal Security Service. The applicant appealed the refusal to the Tsentralniy District Court of Tyumen. On 8 December 2005, the District Court upheld the exclusion order. On 30 January 2006 the Tyumen Regional Court upheld the decision of the District Court. COMPLAINTS The applicant complained under Article 8 of the Convention that the exclusion order and subsequent five-year re-entry ban as well as the annulment of his residence permit violated his right for respect to private and family life. Referring to Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 7 to the Convention he complained of unfairness of the related proceedings.

THE LAW On 28 August 2013 the applicant’s complaints were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits of the application. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations by 11 March 2014. No reply was received to the Registry’s letter. On 25 August 2015 the Court received the applicant’s lawyer’s just satisfaction claim asking for reimbursement of costs and expenses incurred by her in connection with the proceedings before the Court. No observations on the admissibility and merits of the application were enclosed. By letter dated 24 September 2015, sent by registered post, the applicant and his representative were notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 11 March 2014 and that no extension of time had been requested.

They were invited to provide by 22 October 2015 explanations for the belated submission of the just satisfaction claim. Their attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 12 October 2015. However, no response has been received. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 3 March 2016. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Deputy Registrar President