CtEDO 02.02.2016 Auto

DUMITRU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.02.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DUMITRU c. ROUMANIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 2933/07 Mariana DUMITRU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 2 februarie 2016 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, Mariana Dumitru, este o resortisantă românească născută în 1951 și rezidentă în Bârlad. A fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta revendică două terenuri situate în Bârlad, primul de 2,62 hectare și al doilea de 1278,32 m care au aparținut marilor părinții reclamantei până la naționalizarea lor după cel de-al doilea război mondial. Procedurile judiciare privind terenul de 2,62 hectare printr-o hotărâre definitivă din 17 octombrie 1996 a Tribunalului de Primă Instanță din Bârlad, A.E., tatăl reclamantei, a fost recunoscut, în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, proprietarul terenului de 2,62 În 15 octombrie 2002, autoritățile locale au eliberat reclamantei și celorlalți membri ai familiei sale un titlu de proprietate asupra unui teren de 2,12 hectare situat în comuna Grivița. Recurenta a solicitat Tribunalului de Primă Instană din Bârlad la mai 2007 anularea acestui titlu pe motiv că terenul revendicat era situat la Bârlad. Prin hotărârea definitivă din 17 mai 2007, tribunalul a acceptat cererea și a anulat titlul. Procedurile judiciare privind terenul de 1278,32 m Prin hotărârea definitivă din 26 octombrie 2006, Tribunalul de Primă Instanță instanța din Bârlad a condamnat autoritățile locale să plătească recurentei o indemnizație compensatorie pentru acest teren, deoarece restituirea sa este considerată imposibilă. printr-o hotărâre definitivă din 23 octombrie 2007, instanța de primă instanță din Vaslui a respins cererea reclamantei de acordare a unei penalități cu titlu cominatoriu pentru neexecutarea hotărârii din 26 octombrie 2006. Dreptul și practica internă relevante 10. Principalele dispoziții legislative, practica administrativă și jurisprudența privind restituirea și despăgubirea pentru bunurile imobile și terenuri naționalizate sau confiscate de stat sub regimul comunist au fost descrise în hotărârea pilot Maria Atanasiu și alte c. România 30767/05 și 33800/06, §§ 44-80, 12 octombrie 2010). 11. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 165/2013, care a intrat în vigoare la 20 mai 2013, privind finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a bunurilor imobile transferate în mod abuziv în patrimoniul statului sub regimul comunist au fost descrise în Hotărârea Preda și alte c. România 9584/02, 33514/02, 38052/02, 2592/03, 29652/03, 3736/03, 17550/03 și 28688/04, § 70-74, 29 aprilie 2014 12. Dispozițiile relevante privind publicitatea hotărârilor judecătorești sunt rezumate în hotărârea pronunțată în cauza Gherdan c. România (dec.), nr 8337/12, 1 septembrie 2015. 1 la Convenție, recurenta se plânge de neexecutarea hotărârilor din 17 octombrie 1996 și 26 octombrie 2006. Cu privire la obiecțiunile întemeiate pe neexecutarea hotărârilor judecătorești interne 15. Recurenta invocă o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor și la dreptul de a avea acces la o instanță din cauza neexecutării hotărârilor prin care se dispune restituirea terenurilor și plata unei despăgubiri pentru bunurile naționalizate. Aceasta indică ineficiența legilor de restituire și de despăgubire. 16. Guvernul expune că, în temeiul legilor de restituire, autoritățile locale nu erau obligate să reconstituie dreptul de proprietate al reclamantei pe vechile terenuri ale autorilor săi. El adaugă că reclamanta a refuzat acordarea unui teren echivalent. În orice caz, Comitetul subliniază că există un mecanism de despăgubire specific pentru bunurile naționalizate și că cererea recurentei face obiectul unei examinări din partea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor. 17. Curtea ia notă în primul rând de faptul că a fost vorba în speță de aplicarea legilor privind măsurile de despăgubire în favoarea foștilor proprietari care au fost privați de bunurile lor în perioada 1945-1989, la momentul vechiului regim comunist. 18. Curtea amintește că, în Hotărârea Preda și alții (citată anterior, § 129), Curtea a considerat că legea 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil și eficient pentru redresarea obiecțiunilor referitoare la încălcarea dreptului la respectarea bunurilor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 Ca urmare a aplicării legilor de restituire, Comisia a concluzionat, de asemenea, că reclamanții sunt obligați, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, să epuizeze căile de atac interne prevăzute de Legea nr. 165/2013, deși cererile lor au fost introduse înainte de intrarea în vigoare a acestei legi (Preda și altele, citată anterior, punctul 134). În speță, întrucât cererea de despăgubire este pendinte în fața autorităților administrative interne, Curtea constată că recurenta își poate exercita dreptul în conformitate cu procedurile descrise în această lege ( mutatis mutandis, Preda și altele, citată anterior, §§ 137 și 138). 20. Prin urmare, Curtea consideră că tîlcul întemeiat pe articolele 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție trebuie să fie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Pe de altă parte, pe de altă parte, lipsa de publicitate a hotărârilor judecătorești 21. Recurenta reproșează instanțelor interne că nu a pronunțat în mod public hotărârile care o privesc. 22. Guvernul contestă afirmațiile recurentei și susține că dispozițiile acestor hotărâri au fost pronunțate public. În orice caz, reamintind că alte mijloace decât lectura cu voce tare de a face publice deciziile sunt compatibile cu cerințele art. 6 alin. (1) din Convenție, el subliniază că orice persoană care demonstrează un interes pentru un caz poate consulta grefa decizia motivată 23. Curtea reamintește că a fost chemată de mai multe ori să se pronunțe, inclusiv în cauzele referitoare la România, cu privire la cerința unui pronunțat public al hotărârilor prevăzute la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea a considerat că controlul autorității nu a fost mai puțin bine realizat de către public prin depunerea la grefă decât prin citirea în ședință publică a unei decizii (a se vedea, de exemplu, Bacanu și SC S.A. c. România, 4411/04, § 100-102, 3 martie 2009 și, pentru un exemplu mai recent, Gherdan c. România (dec.), nr. 8337/12, § 62, 1 septembrie 2015 24. În speță, Curtea constată, pe lângă cauzele menționate anterior, că orice persoană care demonstrează un interes pentru cauza în cauză poate, în temeiul textelor de reglementare aplicabile și cu un anumit ordin de priorități, să consulte pe deplin textul deciziei motivate și să obțină o copie a acesteia. Or, nu s-a demonstrat în speță că acest acces ar fi fost împiedicat în practică. Dimpotrivă, textele de reglementare se referă la dreptul constituțional la informare și la legea privind accesul la informațiile de interes public, care stabilește principiile în acest domeniu. 25. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Invocând, de asemenea, art. 6 din Convenție, recurenta denunță durata procedurilor civile. 27. Având în vedere toate elementele de care dispune și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu arată nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin art. 6 din Convenție. 28. Prin urmare, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 25 februarie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-04-10
0,95
AFFAIRE MARINESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 21122/02 présentée par Maria MARINESCU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 10 avril 2007 en une chambre composée de :
CtEDO 2016-10-11
0,95
POPA c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 4232/09 Anda Mirela POPA contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 11 octobre 2016 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, président, Iu
CtEDO 2004-06-22
0,94
MIHAILESCU contre la ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 32913/96 présentée par Clotilda Alexandrina MIHAILESCU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 juin 2004 en une chambre c
CtEDO 2007-07-05
0,94
DUMITRESCU ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 3339/03 présentée par Alexandru DUMITRESCU et autres contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 5 juillet 2007 en une chambre composée de : M me E. Fur
CtEDO 2016-10-18
0,94
AFFAIRE DUMITRU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DUMITRU c. ROUMANIE (Requête n o 71851/13) ARRÊT STRASBOURG 18 octobre 2016 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dumitru c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme
Sursă