A DOUA SECȚIUNE DECIZIE Cerere nr. 64655/12 Alihan ALHAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 februarie 2016 într-un comitet compus din Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Gritco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 13 martie 2012, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT pe reclamant, dl Alihan Alhan, este un resortisant turc născut în 1974 și rezident în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul C. Tombul, avocat în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 octombrie 2008, tribunalul din Ankara l-a condamnat pe reclamant la șase ani și trei luni de reținere pentru apartenență la o organizație teroristă. Această decizie a devenit definitivă la 24 decembrie 2009. La 3 mai 2010, reclamantul a fost plasat la Casa de interdicție de tip F din Sincan pentru a executa pedeapsa pronunțată. Pe 11 august și 19 octombrie 2010, consiliul de disciplină al Casei de Hotărârea din Ankara a dat două decizii de restricționare a contactului reclamantului cu vizitatori externi. La 8 august 2011, comisia de administrație și observație a formulat o cerere de eliberare condiționată în fața instanței judecătorești din Ankara. La 9 august 2011, instanța de executare a respins recursul reclamantului împotriva avizului nefavorabil al comisiei penitenciare. La 12 septembrie 2011, Curtea din Ankara a respins recursul recurentului împotriva deciziei judecătorului de executare potrivit căreia examinarea acestuia din urmă se afla în sfera de competență suverană a comisiei de judecată. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 16 septembrie 2011. GRIFS Invocând articolele 5 și 7 din convenție, reclamantul se plânge de o opinie nefavorabilă din partea comisiei în litigiu, pe care o consideră arbitrară. 10. Invocând art. 6, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la un proces echitabil din cauza consecințelor procedurilor disciplinare pe care le-a făcut pe marginea cererii sale de eliberare condiționată. 11. În ceea ce privește spătarul referitor la articolele 5 și 7 din convenție, reclamantul susține că procedurile disciplinare ulterioare condamnării sale care au fost privatizate de dreptul la eliberare condiționată au încălcat dreptul său la libertate și securitate din cauza nelegalității lor. 12. Curtea constată că, în conformitate cu dreptul intern, eliberarea condiționată a reclamantului este supusă unor criterii apreciate în momentul în care cererea de eliberare este formulată în fața instanței care a pronunțat inițial sentința și a stabilit pedeapsa. Astfel, judecătorului din fond îi revine aprecierea temeinică a unei astfel de cereri, prin solicitarea comisiei de administrație și de observație pentru un aviz a cărui consultare este obligatorie. Este posibil să se pună la îndoială avizul comisiei în fața judecătorului execuției și să se facă recurs în fața instanței judecătorești din aceeași jurisdicție. 13. În cazul de față, Curtea constată că instanțele interne au considerat că reclamantul nu prezintă suficiente garanții pentru eliberarea înainte de termen. Curtea constată că hotărârile contestate de reclamant au fost luate în temeiul actelor cu putere de lege și al normelor administrative privind aplicarea pedepselor. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din Convenție, acest aspect trebuie respins pentru neatenție vădită de temei. (14) În ceea ce privește Ö Õ art. 6, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurilor privind stabilirea duratei rechiziționării și a efectului procedurilor și sancțiunilor disciplinare asupra acestora. Curtea constată că reclamantul nu contestă sancțiunile disciplinare pronunțate împotriva sa. El pune în discuție numai echitatea procedurii de eliberare condiționată în fața instanțelor, precum și legitimitatea avizului defavorabil al comisiei penitenciare. 15. În lumina jurisprudenței sale constante, Curtea consideră că procedurile privind executarea unei pedepse cu închisoarea impuse de un tribunal competent, în special cele legate de acordarea eliberării condiționate, nu depășesc nici o obiecție asupra unui drept sau obligație cu caracter civil sau a binelui întemeiat al unei acuzații în materie penală și nici, în consecință, nu în domeniul de aplicare al articolului 6 din Convenție (a se vedea În consecință, partea din cerere este incompatibilă cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție, în sensul articolului 35 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 35 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din convenție. 3 și trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 3 martie 2016. Abel Campos Nebojša Vučinć Președinte adjunct
Requête n
o
64655/12
Alihan ALHAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 février 2016 en un comité composé de
:
Nebojša Vučinić,
président,
Valeriu Grițco,
Stéphanie Mourou-Vikström,
juges,
et de Abel Campos,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 mars 2012,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Alihan Alhan, est un ressortissant turc né en 1974 et résidant à Ankara. Il a été représenté devant la Cour par M
e
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 22 octobre 2008 la cour d’assises d’Ankara condamna le requérant à six ans et trois mois de réclusion pour appartenance à une organisation terroriste. Cette décision devint définitive le 24 décembre 2009.
4.
Le 3 mai 2010 le requérant fut placé à la Maison d’arrêt de type F de Sincan en vue de purger la peine prononcée.
5.
Respectivement les 11 août et 19 octobre 2010, le conseil de discipline de la Maison d’arrêt d’Ankara rendit deux décisions de restriction de contact du requérant avec des visiteurs extérieurs.
6.
Le requérant forma une demande de libération conditionnelle devant la cour d’assises d’Ankara. Le 8 août 2011 la commission pénitentiaire d’administration et d’observation rendit un avis défavorable en raison des procédures disciplinaires en cours à son encontre.
7.
Le 9 août 2011 le juge de l’exécution rejeta le recours du requérant contre l’avis défavorable de la commission pénitentiaire.
8.
Le 12 septembre 2011 la cour d’assises d’Ankara rejeta le recours du requérant contre la décision du juge de l’exécution précisant que l’examen ce dernier relevait de l’appréciation souveraine de la commission pénitentiaire. Cet arrêt fut notifié au requérant le 16 septembre 2011.
9.
Invoquant les articles 5 et 7 de la Convention, le requérant se plaint de l’avis défavorable de la commission pénitentiaire, qu’il estime être arbitraire.
10.
Invoquant l’article 6, le requérant se plaint de la violation de son droit à un procès équitable en raison des conséquences des procédures disciplinaires dont il a fait l’objet sur l’issue de sa demande de libération conditionnelle.
11.
S’agissant du grief portant sur les articles 5 et 7 de la Convention, le requérant allègue que les procédures disciplinaires postérieures à sa condamnation qui l’ont privé du bénéfice de la libération conditionnelle ont violé son droit à la liberté et à la sûreté en raison de leur illégalité.
12.
La Cour constate que d’après le droit interne, la libération conditionnelle du requérant est soumise à des critères appréciés au moment où la demande de mise en liberté est formée devant la juridiction qui a initialement prononcé la condamnation et fixé la peine. Il revient ainsi au juge du fond d’apprécier le bien-fondé d’une telle demande en sollicitant la commission pénitentiaire d’administration et d’observation pour avis dont la consultation est obligatoire. Il est possible de contester l’avis de la commission pénitentiaire devant le juge de l’exécution et faire appel devant la cour d’assises du même ressort juridictionnel.
13.
Dans le cas d’espèce, la Cour observe que les tribunaux internes ont estimé que le requérant ne présentait pas les garanties suffisantes pour une libération avant terme. Elle constate que les décisions remises en cause par le requérant ont été prises en application des dispositions législatives et réglementaires relatives à l’application des peines. Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article
35 §§
3 et 4 de la Convention.
14.
Quant au grief tiré de l’article 6, le requérant se plaint du manque d’équité des procédures concernant la fixation de la durée de la réclusion et de l’effet des procédures et sanctions disciplinaires sur celles-ci. La Cour constate que le requérant ne conteste pas les sanctions disciplinaires prononcées à son encontre. Il remet en cause uniquement l’équité de la procédure de libération conditionnelle devant les tribunaux ainsi que la légitimité de l’avis défavorable de la commission pénitentiaire.
15.
À la lumière de sa jurisprudence constante, la Cour considère que les procédures portant sur l’exécution d’une peine de prison infligée par un tribunal compétent, notamment celles liées à l’octroi de la libération conditionnelle, n’emportent ni contestation sur un droit ou obligation de caractère civil ni le bien-fondé d’une accusation en matière pénale et n’entrent en conséquence pas dans le champ d’application de l’article 6 de la Convention (voir
Aydın c. Turquie
(déc.), n
o
41954/98, 14
septembre 2000,
Naskovic c. Serbie
(déc.), n
15914/11, §§ 63 et 64, 14 juin 2011, et
Boulois c. Luxembourg
[GC], n
o
37575/04, §§ 85 et 104, CEDH 2012). Dès lors, il s’ensuit que cette partie de la requête est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention, au sens de l’article 35 §
3, et doit être rejetée en application de l’article 35 § 4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 3 mars 2016.
Abel Campos
Nebojša Vučinić
Greffier adjoint
Président