CtEDO 09.02.2016 Auto

AKYAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
09.02.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKYAR c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 28101/09 Selime AKYAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 februarie 2016 într-un comitet compus din Paul Lémpres, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 27 aprilie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, domnul Selime Akyar, este un resortisant turc născut în 1959 și rezident în Diyarbak A fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Ca urmare a decesului a paisprezece membri ai PKK (Partea Lucrătorilor din Kurdistan) în timpul unei confruntări armate care a avut loc pe 24 Martie 2006, au fost organizate numeroase demonstrații ilegale la Diyarbakr între 28 și 31 martie 2006, în timpul cărora 11 demonstranți au fost uciși. La 29 martie 2006, reclamanta a primit un glonț de armă în picior drept, trecând prin apropiere de locul unei confruntări între un grup de demonstranți și polițiști din ... Özel Harekat, Özel Harekat, la 9 mai 2006, recurenta a depus o plângere împotriva polițiștilor din grupul de intervenție al poliției naționale pentru abuz de putere, în fața Parchetului din Diyarbakar. La 8 aprilie 2008, Parchetul a respins un proces, considerând că nu a fost necesar să se dea în judecată polițiștii care au intervenit în incidente. În acest scop, el a subliniat în primul rând faptul că conducerea securității a precizat că polițiștii au intervenit folosind gaze lacrimogene și jeturi de apă pentru a dispersa mulțimea adunată între strada Sakarya și strada Sakarya, și nu au purtat arme de foc în timpul incidentelor. Pe de altă parte, el a menționat că martorii au declarat că nu au văzut incidentul în cauză. Prin decizia din 6 august 2008, a informat-o pe reclamantă la 24 octombrie 2008, așa cum reiese din dosar, instanța de asediu a confirmat respingerea. Recurenta susține că a fost victima unui recurs excesiv la o armă de foc, în circumstanțe care nu l-au justificat în nici un fel, și deplânge trauma suferită din cauza faptului că a fost împușcată de un polițist și se plânge și de faptul că reacția instanței la acțiunea sa nu este adecvată și invocă articolele 2, 3, 13, 14 și 17 din Convenție. În opinia sa, reclamantul ar fi trebuit să depună cererea în termen de șase luni de la 23 octombrie 2008, data la care i s-a comunicat decizia cu privire la hotărârea curții de judecată. 11. Curtea amintește că art. 35 din convenție prevede că nu poate fi sesizată decât în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive Aceasta arată că, în prezenta cauză, hotărârea din 6 august 2008 pronunțată de instanța judecătorească de judecată, care constituie decizia internă definitivă, a fost comunicată recurentei la 24 octombrie 2008 (a se vedea punctul 8 de mai sus), în timp ce cererea a fost prezentată Curții la 27 aprilie 2009, adică la mai mult de șase luni de la data deciziei respective. În plus, examinarea cauzei nu permite identificarea niciunei circumstanțe speciale care ar fi putut întrerupe sau suspenda cursul acestui termen. 14. În consecință, cererea este tardivă și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În franceză și apoi comunicat în scris la 3 martie 2016. Abel Campos Paul Lumpers Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă