CtEDO 11.02.2016 Auto

AYMELEK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.02.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AYMELEK v. TURKEY (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 11 februarie 2016 SECȚIUNE Cererea nr. 15069/05 Osman AYMELEK împotriva Turciei depusă la 25 februarie 2005 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Osman Aymelek, este un național turc, născut în 1960 și locuiește în Sivas. El este reprezentat în fața Curții de către dl M.K. Koçali, un avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul evenimentelor, reclamantul a fost în armată turcă ca locotenent-colonel. O anchetă penală a fost inițiată de către Procuratura Statului General și reclamantul a fost interogat de procurorul public militar la 8, 10 și, respectiv, 11 mai 2000, în absența unui avocat. La 26 iunie 2000, a fost interzisă o acuzație la Curtea Militară de Stat General, iar reclamantul a fost acuzat de demnificație. La 19 septembrie 2000, Curtea Militară, compusă dintr-un ofițer militar fără antecedente legale și doi judecători militari, a constatat că reclamantul acuzat și l-a condamnat la treizeci și șase ani de închisoare. La 2 aprilie 2003, Curtea Militară de Cassare a anulat hotărârea instanței de primă instanță și dosarul a fost trimis Curții Militare de Stat General. În timpul procedurii, procurorul public militar, care a efectuat o parte a anchetei, a fost desemnat ca judecător la Curtea Militară și așezat pe banca Curții care a judecat reclamantul. În urma reexaminării cauzei, la 17 decembrie 2003, instanța de primă instanță, compusă dintr-un ofițer militar fără antecedente legale și doi judecători militari, a condamnat reclamantul pentru două conturi și l-a condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare. La data de 2 iunie 2004, Curtea Militară de Cassare a susținut hotărârea, iar această decizie a fost servită în favoarea avocatului reclamantului la 8 septembrie 2004. Reclamantul se plânge că Curtea Militară care l-a judecat și l-a condamnat nu a putut fi considerată un „jurisprudență independentă și imparțială”, așa cum prevede art. 6 § 1 din Convenție. În acest sens, el afirmă că ofițerul militar, care stătea pe baza instanței, nu are antecedente legale și depinde de autoritățile militare. Reclamantul susține, de asemenea, că procurorul, care a efectuat o parte a anchetei, a fost ulterior desemnat ca judecător la Curtea Militară și a stat în judecată a instanței care l-a condamnat. În cele din urmă, reclamantul se plânge că a refuzat asistența unui avocat în timpul custodiei sale. Reclamantul a avut un proces echitabil în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui în sensul articolului 6 din Convenție? În special; Curtea Militară a Statului General, care a judecat și a condamnat reclamantul, independent și imparțial, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenția (a se vedea Gürkan c. Turcia, nr. 10987/10, 3 iulie 2012)? Reclamantul a beneficiat de asistența unui avocat în timpul detenției preliminare, în conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, 27 noiembrie 2008)? Faptul că procurorul, care a efectuat ancheta împotriva reclamantului, a fost ulterior numit judecător și a stat pe banca Curții Militare a Statului General care a judecat și a condamnat reclamantul constituie o încălcare a articolului 6 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă